21Și Iona s‐a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui, 2și a zis: Am strigat
130.1
142.1Plâng. 3.55,56
în strâmtorarea mea către Domnul și
el mi‐a răspuns; am strigat din pântecele Șeolului, și tu mi‐ai auzit glasul. 3Căci m‐ai aruncat
în adânc, în inima mărilor și potopul m‐a înconjurat; toate valurile
tale și talazurile tale au trecut peste mine. 4Și am zis
: Sunt lepădat dinaintea ochilor tăi; totuși iarăși voi privi spre templul
cel sfânt al tău. 5Apele m‐au împresurat
până la suflet; adâncul m‐a înconjurat; papura s‐a împletit împrejurul capului meu. 6M‐am coborât până la temeliile munților; zăvoarele pământului se trăseseră după mine în veac. Dar tu mi‐ai ridicat viața
din groapă, Doamne Dumnezeul meu! 7Pe când îmi lâncezea sufletul în mine, mi‐am adus aminte de Domnul: și rugăciunea
mea a intrat la tine, în templul cel sfânt al tău. 8Cei ce se uită la deșertăciuni
16.19
mincinoase își părăsesc îndurarea. 9Dar eu îți voi jertfi
116.17,18Osea 14.2Evr. 13.15
cu glas de mulțumire, voi împlini ce am juruit. Mântuirea
este de la Domnul. 10Și Domnul a poruncit peștelui și a vărsat pe Iona pe uscat.