Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

Iosua în fruntea poporului

11Și a fost așa: după moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul

1.1
Ex. 24.13Deut. 1.38
lui Moise, zicând: 2Moise
1.2
Deut. 34.5
, robul meu, a murit; și acum scoală‐te, treci Iordanul acesta, tu și tot poporul acesta, în țara pe care o dau lor, copiilor lui Israel. 3Orice loc
1.3
Deut. 11.24
, pe care va călca talpa piciorului vostru, vi l‐am dat vouă, cum am spus lui Moise. 4Hotarele voastre
1.4
Gen. 15.18Ex. 23.31Num. 34.3‐12
vor fi de la pustie și Libanul acesta, până la râul cel mare, râul Eufrat, toată țara Hetiților, până la marea cea mare spre apusul soarelui. 5Nimeni
1.5
Deut. 7.24
nu va putea să stea împotriva ta, în toate zilele vieții tale; cum am
1.5
Ex. 3.12
fost cu Moise, așa voi fi
1.5
Deut. 31.8,23Is. 43.2,5
cu tine: nu te
1.5
Deut. 31.6,8Evr. 13.5
voi lăsa, nici nu te voi părăsi. 6Întărește‐te
1.6
Deut. 31.7,23
și îmbărbătează‐te, căci tu vei face pe poporul acesta să moștenească țara, pe care am jurat‐o părinților lor, că le‐o voi da. 7Întărește‐te numai și îmbărbătează‐te foarte mult, ca să iei seama să faci după toată legea
1.7
Num. 27.23Deut. 31.7
, pe careți‐a poruncit‐o robul meu Moise. Nu
1.7
Deut. 5.32
28.14
te abate de la ea, nici la dreapta nici la stânga, ca să propășești ori încotro vei merge. 8Cartea aceasta a legii să nu se
1.8
Deut. 17.18,19
depărteze din gura ta și să cugeți
1.8
Ps. 1.2
asupra ei zi și noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea: căci atunci vei avea izbândă bună în căile tale și atunci vei propăși. 9Oare nu
1.9
Deut. 31.7,8,23
ți‐am poruncit eu: Întărește‐teși îmbărbătează‐te? Nu
1.9
Ps. 27.1Ier. 1.8
te teme, nici nu te spăimânta, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine ori încotro vei merge. 10Și Iosua a poruncit dregătorilor poporului zicând: 11Treceți prin mijlocul taberei și porunciți poporului, zicând: Pregătiți‐vă merinde, căci peste trei
1.11
Cap. 3.2.
zile veți trece Iordanul acesta, ca să intrați să stăpâniți țara, pe care v‐o dă Domnul Dumnezeul vostru, ca s‐o stăpâniți. 12Și Iosua a vorbit rubeniților și gadiților și la jumătate din seminția lui Manase, zicând: 13Aduceți‐vă aminte
1.13
Num. 32.20‐28
de cuvântul pe care vi l‐a poruncit Moise, robul Domnului, zicând: Domnul Dumnezeul vostru v‐a dat odihnă și v‐a dat țara aceasta. 14Nevestele voastre, pruncii voștri și vitele voastre, vor rămânea în țara pe care v‐a dat‐o Moise dincoace de Iordan, dar voi să treceți înarmați înaintea fraților voștri, toți vitejii de oștire și să‐i ajutorați, 15până ce Domnul va da odihnă fraților voștri ca și vouă, și vor lua și ei în stăpânire țara pe care le‐o dă Domnul Dumnezeul vostru; atunci
1.15
Cap. 22.4, etc.
vă veți întoarce în țara pe care o aveți ca stăpânire și o veți stăpâni, cea pe care v‐a dat‐o Moise, robul Domnului, dincoace de Iordan, spre soare‐răsare. 16Și ei au răspuns lui Iosua zicând: Vom face tot ce ne‐ai poruncit și ne vom duce oriunde ne vei trimite. 17Cum am ascultat de Moise în toate, așa vom asculta de tine; numai Domnul Dumnezeul tău să fie
1.17
Vers. 5.1 Sam. 20.13.
cu tine cum a fost cu Moise. 18Oricine se va ridica împotriva gurii tale și nu va asculta de cuvintele tale, în tot ce‐i vei porunci, să fie omorât. Întărește‐te numai și îmbărbătează‐te.

2

Cele două iscoade la Ierihon

21Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din

2.1
Num. 25.1
Sitim doi bărbați ca iscoade, zicând: Duceți‐vă, vedeți țara și Ierihonul. Și s‐au dus și au venit
2.1
Evr. 11.31Iac. 2.25
în casa unei femei, o curvă cu numele Rahav
2.1
Mat. 1.5
, și s‐au culcat acolo. 2Și s‐a spus
2.2
Ps. 127.1Prov. 21.30
împăratului Ierihonului, zicând: Iată, bărbați din copiii lui Israel au venit aici în această noapte să cerceteze țara. 3Și împăratul Ierihonului a trimis la Rahav zicând: Scoate pe bărbații care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci au venit ca să cerceteze toată țara. 4Și femeia
2.4
2 Sam. 17.19,20
a luat pe cei doi bărbați și i‐a ascuns și a zis: Da, bărbații au venit la mine, dar nu știam de unde erau. 5Și a fost așa: pe când era să se închidă poarta, când era întuneric, bărbații au ieșit: nu știu încotro s‐au dus bărbații. Urmăriți‐i repede, căci îi veți ajunge. 6Dar ea îi suise
2.6
Ex. 1.172 Sam. 17.19
pe acoperiș și i‐a ascuns sub cotoarele de in pe care și le așezase pe acoperiș. 7Și bărbații i‐au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri și de îndată ce au ieșit urmăritorii, s‐a închis poarta. 8Și înainte ca să se culce ei, ea s‐a suit la ei pe acoperiș 9și a zis bărbaților: Știu că Domnul v‐a dat țara și că frica
2.9
Gen. 35.5Ex. 23.27Deut. 2.25
11.25
de voi a căzut peste noi și că toți locuitorii țării se topesc dinaintea voastră. 10Căci noi am auzit cum Domnul a secat
2.10
Ex. 14.21
apele Mării Roșii înaintea voastră, când ați ieșit din Egipt și ce ați făcut
2.10
Num. 21.24,34,35
celor doi împărați ai amoriților care erau dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i‐ați nimicit cu desăvârșire. 11Am
2.11
Ex. 15.14,15
auzit și ni s‐a topit inima
2.11
Cap. 5.1;
și n‐a mai rămas duh în niciun om din pricina voastră; căci Domnul
2.11
Deut. 4.39
Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu în ceruri, sus și pe pământ jos. 12Și acum, vă rog, jurați‐mi
2.12
1 Sam. 20.14,15,17
pe Domnul, fiindcă am arătat îndurare către voi, că veți arăta și voi îndurare către casa
2.12
1 Tim. 5.8
tatălui meu, și să‐mi dați un semn
2.12
Vers. 18.
adevărat 13că veți lăsa viu pe tatăl meu și pe mama mea și pe frații mei și pe surorile mele și tot ce este al lor, și că ne veți mântui sufletele de la moarte. 14Și bărbații i‐au zis: Viețile noastre vor muri în locul a lor voastre, dacă nu veți spune această treabă a noastră. Și va fi așa: când Domnul ne va da țara, vom arăta îndurare
2.14
Jud. 1.24Mat. 5.7
și adevăr către tine. 15Și i‐a coborât
2.15
Fapte. 9.25
cu o funie prin fereastră, căci casa ei era lângă zidul cetății și ea locuia pe zid. 16Și le‐a zis: Duceți‐vă la munte, ca să nu vă întâmpine urmăritorii, și ascundeți‐vă acolo trei zile, până se vor întoarce urmăritorii, și după aceea duceți‐vă pe calea voastră. 17Și bărbații i‐au zis: Vom fi dezlegați
2.17
Ex. 20.7
de jurământul acesta, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm. 18Iată, vom intra
2.18
Vers. 12.
în țară; să legi funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne‐ai coborât, și adună
2.18
Cap. 6.23.
la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și pe toată casa tatălui tău. 19Și va fi așa: oricine va ieși din ușile casei tale pe uliță, sângele
2.19
Mat. 27.25
său va fi asupra capului său și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru dacă se va pune vreo mână pe el. 20Și dacă vei spune această treabă a noastră, vom fi dezlegați de jurământul, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm. 21Și ea a zis: După cuvintele voastre așa să fie! Și i‐a lăsat să se ducă și au plecat. Și a legat funia cărmizie la fereastră. 22Și ei s‐au dus și au venit la munte și au rămas acolo trei zile, până s‐au întors urmăritorii. Și urmăritorii i‐au căutat tot drumul, și nu i‐au găsit. 23Și cei doi bărbați s‐au întors și s‐au pogorât din munte și au trecut și au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase. 24Și au zis lui Iosua: Cu adevărat Domnul
2.24
Ex. 23.31
a dat în mâinile noastre toată țara, și toți locuitorii țării se topesc naintea noastră.