Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Împărțirea țării de la apusul Iordanului

141Acestea sunt cele pe care le‐au moștenit copiii lui Israel în țara Canaan, pe care le‐a împărțit lor spre moștenire

14.1
Num. 34.17,18
, Eleazar preotul și Iosua, fiul lui Nun, și capii părintești ai semințiilor copiilor lui Israel. 2Moștenirea lor a fost
14.2
Num. 26.55
33.54
34.13
prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, la nouă seminții și o jumătate de seminție. 3
14.3
Cap. 13.8, 32, 33.
Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și la o jumătate de seminție dincolo de Iordan, dar nu dăduse moștenire între ei Leviților. 4Căci
14.4
Gen. 48.51 Cron. 5.1,2
copiii lui Iosif erau două seminții, Manase și Efraim; și n‐au dat parte Leviților în țară, afară de cetăți de locuit și ocoalele lor pentru turmele lor și pentru bunurile lor. 5Copiii lui Israel au făcut cum
14.5
Num. 35.2
poruncise Domnul lui Moise și au împărțit țara.

Caleb câștigă Hebronul

6Și copiii lui Iuda s‐au apropiat de Iosua în Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune

14.6
Num. 32.12
, Chenezitul, i‐a zis
14.6
Num. 14.24,30Deut. 1.36,38
: Tu știi cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine în Cades‐Barnea
14.6
Num. 13.26
. 7Eu eram de patruzeci de ani când m‐a trimis
14.7
Num. 13.6
14.6
Moise, robul Domnului, din Cades‐Barnea să iscodesc țara și i‐am adus vorbă, cum era în inima mea. 8Și frații
14.8
Num. 13.31,32Deut. 1.28
mei care se suiseră cu mine făceau să se topească inima poporului, dar
14.8
Num. 14.24Deut. 1.36
cu am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu. 9Și Moise a jurat în ziua aceea, zicând
14.9
Num. 14.23,24Deut. 1.36
: De nu va fi țara
14.9
Num. 13.22
pe care ți‐a călcat piciorul de moștenire ție și copiilor tăi în veac, căci ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul tău. 10Și acum iată Domnul m‐a păstrat viu, acești
14.10
Num. 14.30
patruzeci și cinci de ani, după cum a vorbit, când a vorbit Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustie; și acum iată, astăzi sunt de optzeci și cinci de ani. 11Sunt încă tot
14.11
Deut. 34.7
așa de tare astăzi ca și în ziua în care m‐a trimis Moise: cum era puterea mea atunci, așa este puterea mea acum, pentru război și pentru
14.11
Deut. 31.2
a ieși și pentru a intra. 12Și acum, dă‐mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci ai auzit în ziua aceea că acolo sunt
14.12
Num. 13.28,33
anachimii și cetăți mari și întărite. Poate
14.12
Ps. 18.32,34
60.12Rom. 8.31
că Domnul va fi cu mine, și‐i voi alunga
14.12
Cap. 15.14.
, după cum a vorbit Domnul. 13Și Iosua l‐a
14.13
Cap. 22.6.
binecuvântat și a dat ca moștenire
14.13
Cap. 10.37;
Hebronul lui Caleb, fiui lui Iefune. 14De aceea Hebronul a ajuns moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune Chenezitul, până în ziua de astăzi
14.14
Cap. 21.12.
, pentru că a urmat
14.14
Vers. 8, 9.
pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 15Și
14.15
Gen. 23.2
numele Hebronului mai înainte era Chiriat‐Arba; Arba era cel mai mare om între anachimi. Și țara s‐a
14.15
Cap. 11.23.
odihnit de război.