Cele două iscoade la Ierihon
21Și Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din
Sitim doi bărbați ca iscoade, zicând: Duceți‐vă, vedeți țara și Ierihonul. Și s‐au dus și au venit
în casa unei femei, o curvă cu numele Rahav
, și s‐au culcat acolo. 2Și s‐a spus
împăratului Ierihonului, zicând: Iată, bărbați din copiii lui Israel au venit aici în această noapte să cerceteze țara. 3Și împăratul Ierihonului a trimis la Rahav zicând: Scoate pe bărbații care au venit la tine, care au intrat în casa ta; căci au venit ca să cerceteze toată țara. 4Și femeia
a luat pe cei doi bărbați și i‐a ascuns și a zis: Da, bărbații au venit la mine, dar nu știam de unde erau. 5Și a fost așa: pe când era să se închidă poarta, când era întuneric, bărbații au ieșit: nu știu încotro s‐au dus bărbații. Urmăriți‐i repede, căci îi veți ajunge. 6Dar ea îi suise
pe acoperiș și i‐a ascuns sub cotoarele de in pe care și le așezase pe acoperiș. 7Și bărbații i‐au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri și de îndată ce au ieșit urmăritorii, s‐a închis poarta. 8Și înainte ca să se culce ei, ea s‐a suit la ei pe acoperiș 9și a zis bărbaților: Știu că Domnul v‐a dat țara și că frica
11.25
de voi a căzut peste noi și că toți locuitorii țării se topesc dinaintea voastră. 10Căci noi am auzit cum Domnul a secat
apele Mării Roșii înaintea voastră, când ați ieșit din Egipt și ce ați făcut
celor doi împărați ai amoriților care erau dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i‐ați nimicit cu desăvârșire. 11Am
auzit și ni s‐a topit inima
7.5Is. 13.7
și n‐a mai rămas duh în niciun om din pricina voastră; căci Domnul
Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu în ceruri, sus și pe pământ jos. 12Și acum, vă rog, jurați‐mi
pe Domnul, fiindcă am arătat îndurare către voi, că veți arăta și voi îndurare către casa
tatălui meu, și să‐mi dați un semn
adevărat 13că veți lăsa viu pe tatăl meu și pe mama mea și pe frații mei și pe surorile mele și tot ce este al lor, și că ne veți mântui sufletele de la moarte. 14Și bărbații i‐au zis: Viețile noastre vor muri în locul a lor voastre, dacă nu veți spune această treabă a noastră. Și va fi așa: când Domnul ne va da țara, vom arăta îndurare
și adevăr către tine. 15Și i‐a coborât
cu o funie prin fereastră, căci casa ei era lângă zidul cetății și ea locuia pe zid. 16Și le‐a zis: Duceți‐vă la munte, ca să nu vă întâmpine urmăritorii, și ascundeți‐vă acolo trei zile, până se vor întoarce urmăritorii, și după aceea duceți‐vă pe calea voastră. 17Și bărbații i‐au zis: Vom fi dezlegați
de jurământul acesta, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm. 18Iată, vom intra
în țară; să legi funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne‐ai coborât, și adună
la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și pe toată casa tatălui tău. 19Și va fi așa: oricine va ieși din ușile casei tale pe uliță, sângele
său va fi asupra capului său și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru dacă se va pune vreo mână pe el. 20Și dacă vei spune această treabă a noastră, vom fi dezlegați de jurământul, pe care ne‐ai pus să‐l jurăm. 21Și ea a zis: După cuvintele voastre așa să fie! Și i‐a lăsat să se ducă și au plecat. Și a legat funia cărmizie la fereastră. 22Și ei s‐au dus și au venit la munte și au rămas acolo trei zile, până s‐au întors urmăritorii. Și urmăritorii i‐au căutat tot drumul, și nu i‐au găsit. 23Și cei doi bărbați s‐au întors și s‐au pogorât din munte și au trecut și au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase. 24Și au zis lui Iosua: Cu adevărat Domnul
a dat în mâinile noastre toată țara, și toți locuitorii țării se topesc naintea noastră.