Cetățile leviților
211Și capii părinților leviților s‐au apropiat de Eleazar
preotul și de Iosua, fiul lui Nun, și de capii părinților semințiilor copiilor lui Israel. 2Și le‐au vorbit în Silo
în țara Canaan, zicând: Domnul
a poruncit prin Moise să ni se dea cetăți de locuit cu împrejurimile lor pentru vitele noastre. 3Și copiii lui Israel au dat leviților din moștenirea lor, după porunca Domnului, aceste cetăți și împrejurimile lor. 4Și sorțul a ieșit pentru familiile cohatiților. Și copiilor lui Aaron preotul, din leviți, le‐au căzut
prin sorți treisprezece cetăți din seminția lui
Iuda, din seminția lui Simeon și din seminția lui Beniamin. 5Și ceilalți copii
ai lui Chehat au avut prin sorți, zece cetăți din familiile seminției lui Efraim și din seminția lui Dan și din jumătatea seminției lui Manase. 6Și copiii
lui Gherșon au avut prin sorți treisprezece cetăți din familiile seminției lui Isahar și din seminția lui Așer și din seminția lui Neftali și din jumătatea seminției lui Manase, în Basan. 7Copiii
lui Merari după familiile lor au avut douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben, din seminția lui Gad și din seminția lui Zabulon. 8Și copiii
lui Israel au dat prin sorț leviților cetățile acestea cu împrejurimile lor, cum
poruncise Domnul prin Moise. 9Și au dat din seminția copiilor lui Iuda și din seminția copiilor lui Simeon cetățile acestea, care au fost numite pe nume, 10și care au fost ale copiilor lui Aaron
, din familiile chehatiților, din copiii lui Levi, căci sorțul întâi a fost pentru ei. 11Și le‐au dat cetatea
lui Arba, tatăl lui
Anac, care este Hebronul, în ținutul muntos
al lui Iuda, cu împrejurimile ei. 12Iar câmpiile
cetății și satele ei le‐au dat lui Caleb, fiul lui Iefune, ca stăpânire a sa. 13Și au dat
copiilor lui Aaron preotul, cetatea de scăpare pentru ucigaș Hebronul
cu împrejurimile sale și Libna
cu împrejurimile sale 14și Iatirul
cu împrejurimile sale și Eștemoa
cu împrejurimile sale 15și Holonul
cu împrejurimile sale și Debirul
cu împrejurimile sale 16și Ainul
cu împrejurimile sale și Iuta
cu împrejurimile sale, Bet‐Șemeșul
cu împrejurimile sale: nouă cetăți din aceste două seminții. 17Și din seminția lui Beniamin: Gabaonul
cu împrejurimile sale și Gheba
cu împrejurimile sale, 18și Anatotul cu împrejurimile sale și Almonul
cu împrejurimile sale: patru cetăți. 19Toate cetățile copiilor lui Aaron preotul erau: treisprezece cetăți cu împrejurimile lor. 20Și familiilor copiilor lui Chehat, Leviții
, rămași din copiii lui Chehat, cetățile din sorțul lor au fost din seminția lui Efraim. 21Și le‐au dat cetatea de scăpare pentru ucigaș Sihemul
cu împrejurimile sale în muntele lui Efraim și Ghezerul cu împrejurimile sale, 22și Chibțaimul cu împrejurimile sale și Bet‐Horonul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 23Și din seminția lui Dan: Elteche cu împrejurimile sale și Ghibetonul cu împrejurimile sale, 24și Aialonul cu împrejurimile sale și Gat‐Rimonul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 25Și din jumătatea seminției lui Manase: Taanacul cu împrejurimile sale și Gat‐Rimonul cu împrejurimile sale: două cetăți. 26Toate cetățile erau zece cu împrejurimile lor pentru familiile copiilor lui Chehat care au rămas. 27Și copiilor
lui Gherșon din familiile leviților din jumătatea seminției lui Manase au dat cetatea de scăpare pentru ucigaș: Golanul
în Basan cu împrejurimile sale și Beeștra cu împrejurimile sale: două cetăți. 28Și din seminția lui Isahar: Chișionul cu împrejurimile sale, Dabratul cu împrejurimile sale, 29Iarmutul cu împrejurimile sale, En‐Ganimul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 30Și din seminția lui Așer: Mișealul cu împrejurimile sale, Abdonul cu împrejurimile sale, 31Helcatul cu împrejurimile sale: și Rehobul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 32Și din seminția lui Neftali, cetatea de scăpare pentru ucigaș: Chedeșul
în Galileea cu împrejurimile sale și Hamot‐Dorul cu împrejurimile sale și Cartanul cu împrejurimile sale: trei cetăți. 33Toate cetățile gherșoniților după familiile lor erau treisprezece cetăți cu împrejurimile lor. 34Și familiilor copiilor lui Merari, celor
rămași din leviți, le‐au dat din seminția lui Zabulon: Iocneamul cu împrejurimile sale, Carta cu împrejurimile sale, 35Dimna cu împrejurimile sale, Nahalalul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 36Și din seminția lui Ruben: Bețerul
cu împrejurimile sale și Iahța cu împrejurimile sale. 37Chedemotul cu împrejurimile sale și Mefaatul cu împrejurimile sale: patru cetăți. 38Și din seminția lui Gad, cetatea de scăpare pentru ucigaș: Ramotul
în Galaad cu împrejurimile sale și Mahanaimul cu împrejurimile sale, 39Hesbonul cu împrejurimile sale și Iaezerul cu împrejurimile sale: peste tot patru cetăți. 40Toate cetățile copiilor lui Merari, care au rămas din familiile leviților, după familiile lor și sorțul lor, erau douăsprezece cetăți. 41Toate
cetățile leviților, în mijlocul stăpânirii copiilor lui Israel, au fost patruzeci și opt de cetăți cu împrejurimile lor. 42Cetățile acestea aveau fiecare împrejurimi împrejurul său: așa erau toate cetățile acestea.
Făgăduința împlinită
43Și Domnul a dat lui Israel toată țara
15.18
26.3
28.4,13
, pe care jurase s‐o dea părinților lor, și au stăpânit‐o și au locuit în ea. 44Și Domnul
le‐a dat odihnă de jur împrejur, potrivit cu tot ce jurase părinților lor, și din toți vrăjmașii lor n‐a stat un om
înaintea lor: Domnul a dat pe toți vrăjmașii lor în mâna lor. 45N‐a căzut niciun
cuvânt din toate cuvintele bune, pe care le vorbise Domnul către casa lui Israel; toate s‐au întâmplat.
Cele trei seminții și jumătate trimise acasă
221Atunci Iosua a chemat pe rubeniți și pe gadiți și jumătatea seminției lui Manase, 2și le‐a zis: Voi ați păzit tot
ce v‐a poruncit Moise, robul Domnului, și
ați ascultat de glasul meu în tot ce v‐am poruncit. 3N‐ați părăsit pe frații voștri în aceste multe zile până în ziua de astăzi și ați păzit ce este de păzit din porunca Domnului Dumnezeului vostru. 4Și acum Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, după cum le‐a vorbit. Și acum întoarceți‐vă și mergeți în corturile voastre, în țara pe care o aveți în stăpânire, pe
care v‐a dat‐o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5Numai
11.22
, luați aminte foarte mult să faceți porunca și legea pe care v‐a poruncit‐o Moise, robul Domnului, ca să
iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru și să umblați în toate căile lui și să păziți poruncile lui și să vă lipiți de el și să‐i slujiți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. 6Și Iosua i‐a binecuvântat
și le‐a dat drumul și ei s‐au dus la corturile lor. 7Și jumătății din seminția lui Manase Moise îi dăduse moștenire în Basan și celeilalte
jumătăți Iosua îi dăduse între frații lor, dincoace de Iordan spre apus. Și când le‐a dat drumul Iosua la corturile lor, i‐a și binecuvântat, 8și le‐a vorbit zicând: Vă întoarceți la corturile voastre cu multe avuții și cu turme foarte multe și cu argint și cu aur și cu aramă și cu fier și cu veșminte foarte multe; împărțiți
prada vrăjmașilor voștri cu frații voștri. 9Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase s‐au întors și s‐au dus de la copiii lui Israel din Silo, care este în țara Canaan, ca să meargă în țara Galaad
, în țara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit‐o după cuvântul Domnului prin Moise.
Ei zidesc un altar
10Și au venit în ținuturile Iordanului, care sunt în țara Canaan și copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar mare la vedere. 11Și copiii lui Israel au auzit
zicând: Iată copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaan, în ținuturile Iordanului, în latura copiilor lui Israel. 12Și când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea
copiilor lui Israel s‐a strâns la Silo ca să meargă să se războiască cu ei. 13Și copiii lui Israel au trimis
la copiii lui Ruben și la copiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase în țara Galaad pe Fineas
, fiul lui Eleazar preotul, 14și zece mai mari cu el, câte un mai mare de fiecare casă părintească din toate semințiile lui Israel și fiecare din ei era cap
al unei case părintești între miile lui Israel. 15Și au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase în țara Galaad și le‐au vorbit zicând: 16Așa zice toată adunarea Domnului: Ce păcat ați făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateți astăzi de la urmarea Domnului, zidindu‐vă un altar ca să vă răsculați
astăzi împotriva Domnului? 17Prea puțin ne este oare fărădelegea din Peor
de care nu suntem curățiți până în ziua de astăzi, deși a fost o rană în adunarea Domnului? 18Și astăzi vă abateți de pe urmarea Domnului, și va fi așa: dacă astăzi vă răsculați împotriva Domnului, mâine el se va mânia
pe toată adunarea lui Israel. 19Însă dacă țara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceți în țara care este stăpânirea Domnului unde locuiește locașul
Domnului, și luați stăpânire între noi; dar nu vă răsculați împotriva Domnului și nu vă răsculați împotriva noastră, zidindu‐vă un altar afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru. 20Oare n‐a păcătuit Acan
, fiul lui Zerah, în lucrul sortit nimicirii? Și a căzut mânia peste toată adunarea lui Israel, și n‐a pierit singur în nelegiuirea lui.
Apărarea lor
21Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase au răspuns și au zis capilor miilor lui Israel: 22Dumnezeul dumnezeilor, Domnul Dumnezeul
dumnezeilor, Domnul știe
23.10Ps. 44.21
139.1,2Ier. 12.32 Cor. 11.11,31
și Israel însuși va ști; dacă din răscoală, sau din păcat împotriva Domnului, (nu ne mântui în ziua aceasta!) 23ne‐am zidit un altar ca să ne abatem de pe urma Domnului și să aducem pe el ardere de tot și daruri de mâncare, sau ca să aducem pe el jertfe de pace, însuși Domnul s‐o ceară
înapoi. 24Și dacă n‐am făcut‐o de frica acestui lucru, zicând: Mâine copiii voștri vor vorbi copiilor noștri, zicând: Ce aveți voi a face cu Domnul Dumnezeul lui Israel? 25Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi și între voi, copii ai lui Ruben și copii ai lui Gad, n‐aveți parte în Domnul! Și așa copiii voștri vor face pe copiii noștri să înceteze să se teamă de Domnul. 26Și noi am zis: Să ne punem acum pe lucru ca să zidim un altar nu pentru ardere de tot, nici pentru jertfă, 27ci ca
mărturie între noi și între voi și între neamurile noastre după noi, ca să facem slujba
Domnului înaintea lui cu arderile de tot ale noastre și cu jertfele noastre și cu darurile noastre de pace, ca copiii voștri să nu zică mâine copiilor noștri: Voi n‐aveți parte în Domnul! 28Și am zis: Dacă va fi ca mâine ei să zică așa către noi și către neamurile noastre, vom zice: Iată chipul altarului Domnului, pe care l‐au făcut părinții noștri, nu pentru ardere de tot, nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi și între voi! 29Departe de noi să ne răsculăm împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de pe urma Domnului prin zidirea
unui altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea locașului său. 30Și Fineas preotul și mai marii adunării și capii miilor lui Israel, care erau cu el, când au auzit cuvintele, pe care le‐au vorbit copiii lui Ruben și copiii lui Gad și copiii lui Manase, a fost bine în ochii lor. 31Și Fineas, fiul lui Eleazar preotul, a zis copiilor lui Ruben și copiilor lui Gad și copiilor lui Manase: Astăzi cunoaștem că Domnul este în mijlocul
nostru, fiindcă n‐ați făcut păcatul acesta împotriva Domnului: ați scăpat pe copiii lui Israel din mâna Domnului. 32Și Fineas, fiul lui Eleazar preotul, și mai marii s‐au întors de la copiii lui Ruben și de la copiii lui Gad, din țara Galaad în țara Canaan la copiii lui Israel și le‐au adus vorbă. 33Și lucrul a fost bun în ochii copiilor lui Israel și copiii lui Israel au binecuvântat
pe Dumnezeu și nu mai ziceau să se suie cu război împotriva lor să prăpădească țara în care locuiau copiii lui Ruben și copiii lui Gad. 34Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad au numit altarul Ed, căci, au zis ei, el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu.
Sfaturile lui Iosua
231Și a fost așa: la multe zile după ce Domnul a dat
odihnă lui Israel de toți vrăjmașii săi de jur împrejur și Iosua era bătrân
, înaintat în zile, 2Iosua a chemat
pe tot Israelul, pe bătrânii lor și pe capii lor și pe judecătorii lor și pe dregătorii lor și le‐a zis: Eu am îmbătrânit, sunt înaintat în zile. 3Și ați văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul
vostru tuturor neamurilor acestora pentru voi. Căci Domnul Dumnezeul vostru s‐a luptat pentru voi. 4Iată eu v‐am
împărțit prin sorț spre moștenire, după semințiile voastre, aceste neamuri rămase de la Iordan, cu toate neamurile pe care le‐am stârpit până la marea cea mare spre apusul soarelui. 5Și Domnul Dumnezeul
33.2
34.11Deut. 11.23
vostru, el însuși le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră și veți stăpâni țara lor, cum
v‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru. 6Îmbărbătați‐vă deci foarte mult
ca să păziți și să faceți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, ca să nu vă
28.14
abeteți, de la ea, nici la dreapta nici la stânga, 7ca să nu
intrați printre aceste neamuri care au rămas între voi și să nu pomeniți
numele dumnezeilor lor, nici să vă jurați pe ei, nici să le slujiți și nici să vă plecați lor, 8ci să vă lipiți
11.22
13.4
de Domnul Dumnezeul vostru, cum ați făcut până în ziua de astăzi. 9Căci Domnul
a izgonit dinaintea voastră neamuri mari și puternice și cât pentru voi, nimeni
n‐a putut să vă stea înainte până în ziua de astăzi. 10Unul
15.152 Sam. 23.8
singur dintre voi urmărește o mie, căci Domnul Dumnezeul vostru se luptă pentru voi, cum
23.27Deut. 3.22
v‐a vorbit. 11Luați mult aminte
deci la sufletele voastre ca să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru. 12Căci dacă veți
da înapoi în vreun fel și vă veți lipi de rămășița acestor neamuri, de cele care rămân între voi, și vă veți încuscri și vă veți amesteca cu ei
și ei cu voi, 13să știți hotărât că Domnul
Dumnezeul vostru nu va mai alunga aceste neamuri dinaintea voastră, și
vă vor fi lațuri și curse și un bici în coastele voastre și spini în ochii voștri până veți pieri din această țară bună, pe care v‐a dat‐o Domnul Dumnezeul vostru. 14Și iată astăzi mă duc
pe calea întregului pământ, și știți în toată inima voastră și în tot sufletul vostru că n‐a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s‐au întâmplat, un singur cuvânt din ele n‐a
căzut. 15Și va fi așa: după
cum orice cuvânt bun pe care vi l‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru a venit asupra voastră, tot așa Domnul va face să vină asupra voastră orice cuvânt rău
până vă va prăpădi de pe acest pământ bun, pe care vi l‐a dat Domnul Dumnezeul vostru. 16Când veți călca legământul Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi l‐a poruncit, și veți merge și veți sluji altor dumnezei și vă veți pleca lor, atunci mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră și veți fi pierduți repede din această țară bună pe care v‐a dat‐o el.