Cele trei seminții și jumătate trimise acasă
221Atunci Iosua a chemat pe rubeniți și pe gadiți și jumătatea seminției lui Manase, 2și le‐a zis: Voi ați păzit tot
ce v‐a poruncit Moise, robul Domnului, și
ați ascultat de glasul meu în tot ce v‐am poruncit. 3N‐ați părăsit pe frații voștri în aceste multe zile până în ziua de astăzi și ați păzit ce este de păzit din porunca Domnului Dumnezeului vostru. 4Și acum Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, după cum le‐a vorbit. Și acum întoarceți‐vă și mergeți în corturile voastre, în țara pe care o aveți în stăpânire, pe
care v‐a dat‐o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5Numai
11.22
, luați aminte foarte mult să faceți porunca și legea pe care v‐a poruncit‐o Moise, robul Domnului, ca să
iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru și să umblați în toate căile lui și să păziți poruncile lui și să vă lipiți de el și să‐i slujiți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. 6Și Iosua i‐a binecuvântat
și le‐a dat drumul și ei s‐au dus la corturile lor. 7Și jumătății din seminția lui Manase Moise îi dăduse moștenire în Basan și celeilalte
jumătăți Iosua îi dăduse între frații lor, dincoace de Iordan spre apus. Și când le‐a dat drumul Iosua la corturile lor, i‐a și binecuvântat, 8și le‐a vorbit zicând: Vă întoarceți la corturile voastre cu multe avuții și cu turme foarte multe și cu argint și cu aur și cu aramă și cu fier și cu veșminte foarte multe; împărțiți
prada vrăjmașilor voștri cu frații voștri. 9Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase s‐au întors și s‐au dus de la copiii lui Israel din Silo, care este în țara Canaan, ca să meargă în țara Galaad
, în țara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit‐o după cuvântul Domnului prin Moise.
Ei zidesc un altar
10Și au venit în ținuturile Iordanului, care sunt în țara Canaan și copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar mare la vedere. 11Și copiii lui Israel au auzit
zicând: Iată copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaan, în ținuturile Iordanului, în latura copiilor lui Israel. 12Și când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea
copiilor lui Israel s‐a strâns la Silo ca să meargă să se războiască cu ei. 13Și copiii lui Israel au trimis
la copiii lui Ruben și la copiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase în țara Galaad pe Fineas
, fiul lui Eleazar preotul, 14și zece mai mari cu el, câte un mai mare de fiecare casă părintească din toate semințiile lui Israel și fiecare din ei era cap
al unei case părintești între miile lui Israel. 15Și au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase în țara Galaad și le‐au vorbit zicând: 16Așa zice toată adunarea Domnului: Ce păcat ați făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateți astăzi de la urmarea Domnului, zidindu‐vă un altar ca să vă răsculați
astăzi împotriva Domnului? 17Prea puțin ne este oare fărădelegea din Peor
de care nu suntem curățiți până în ziua de astăzi, deși a fost o rană în adunarea Domnului? 18Și astăzi vă abateți de pe urmarea Domnului, și va fi așa: dacă astăzi vă răsculați împotriva Domnului, mâine el se va mânia
pe toată adunarea lui Israel. 19Însă dacă țara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceți în țara care este stăpânirea Domnului unde locuiește locașul
Domnului, și luați stăpânire între noi; dar nu vă răsculați împotriva Domnului și nu vă răsculați împotriva noastră, zidindu‐vă un altar afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru. 20Oare n‐a păcătuit Acan
, fiul lui Zerah, în lucrul sortit nimicirii? Și a căzut mânia peste toată adunarea lui Israel, și n‐a pierit singur în nelegiuirea lui.
Apărarea lor
21Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea seminției lui Manase au răspuns și au zis capilor miilor lui Israel: 22Dumnezeul dumnezeilor, Domnul Dumnezeul
dumnezeilor, Domnul știe
23.10Ps. 44.21
139.1,2Ier. 12.32 Cor. 11.11,31
și Israel însuși va ști; dacă din răscoală, sau din păcat împotriva Domnului, (nu ne mântui în ziua aceasta!) 23ne‐am zidit un altar ca să ne abatem de pe urma Domnului și să aducem pe el ardere de tot și daruri de mâncare, sau ca să aducem pe el jertfe de pace, însuși Domnul s‐o ceară
înapoi. 24Și dacă n‐am făcut‐o de frica acestui lucru, zicând: Mâine copiii voștri vor vorbi copiilor noștri, zicând: Ce aveți voi a face cu Domnul Dumnezeul lui Israel? 25Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi și între voi, copii ai lui Ruben și copii ai lui Gad, n‐aveți parte în Domnul! Și așa copiii voștri vor face pe copiii noștri să înceteze să se teamă de Domnul. 26Și noi am zis: Să ne punem acum pe lucru ca să zidim un altar nu pentru ardere de tot, nici pentru jertfă, 27ci ca
mărturie între noi și între voi și între neamurile noastre după noi, ca să facem slujba
Domnului înaintea lui cu arderile de tot ale noastre și cu jertfele noastre și cu darurile noastre de pace, ca copiii voștri să nu zică mâine copiilor noștri: Voi n‐aveți parte în Domnul! 28Și am zis: Dacă va fi ca mâine ei să zică așa către noi și către neamurile noastre, vom zice: Iată chipul altarului Domnului, pe care l‐au făcut părinții noștri, nu pentru ardere de tot, nici pentru jertfă, ci ca mărturie între noi și între voi! 29Departe de noi să ne răsculăm împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de pe urma Domnului prin zidirea
unui altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru care este înaintea locașului său. 30Și Fineas preotul și mai marii adunării și capii miilor lui Israel, care erau cu el, când au auzit cuvintele, pe care le‐au vorbit copiii lui Ruben și copiii lui Gad și copiii lui Manase, a fost bine în ochii lor. 31Și Fineas, fiul lui Eleazar preotul, a zis copiilor lui Ruben și copiilor lui Gad și copiilor lui Manase: Astăzi cunoaștem că Domnul este în mijlocul
nostru, fiindcă n‐ați făcut păcatul acesta împotriva Domnului: ați scăpat pe copiii lui Israel din mâna Domnului. 32Și Fineas, fiul lui Eleazar preotul, și mai marii s‐au întors de la copiii lui Ruben și de la copiii lui Gad, din țara Galaad în țara Canaan la copiii lui Israel și le‐au adus vorbă. 33Și lucrul a fost bun în ochii copiilor lui Israel și copiii lui Israel au binecuvântat
pe Dumnezeu și nu mai ziceau să se suie cu război împotriva lor să prăpădească țara în care locuiau copiii lui Ruben și copiii lui Gad. 34Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad au numit altarul Ed, căci, au zis ei, el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu.
Sfaturile lui Iosua
231Și a fost așa: la multe zile după ce Domnul a dat
odihnă lui Israel de toți vrăjmașii săi de jur împrejur și Iosua era bătrân
, înaintat în zile, 2Iosua a chemat
pe tot Israelul, pe bătrânii lor și pe capii lor și pe judecătorii lor și pe dregătorii lor și le‐a zis: Eu am îmbătrânit, sunt înaintat în zile. 3Și ați văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul
vostru tuturor neamurilor acestora pentru voi. Căci Domnul Dumnezeul vostru s‐a luptat pentru voi. 4Iată eu v‐am
împărțit prin sorț spre moștenire, după semințiile voastre, aceste neamuri rămase de la Iordan, cu toate neamurile pe care le‐am stârpit până la marea cea mare spre apusul soarelui. 5Și Domnul Dumnezeul
33.2
34.11Deut. 11.23
vostru, el însuși le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră și veți stăpâni țara lor, cum
v‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru. 6Îmbărbătați‐vă deci foarte mult
ca să păziți și să faceți tot ce este scris în cartea legii lui Moise, ca să nu vă
28.14
abeteți, de la ea, nici la dreapta nici la stânga, 7ca să nu
intrați printre aceste neamuri care au rămas între voi și să nu pomeniți
numele dumnezeilor lor, nici să vă jurați pe ei, nici să le slujiți și nici să vă plecați lor, 8ci să vă lipiți
11.22
13.4
de Domnul Dumnezeul vostru, cum ați făcut până în ziua de astăzi. 9Căci Domnul
a izgonit dinaintea voastră neamuri mari și puternice și cât pentru voi, nimeni
n‐a putut să vă stea înainte până în ziua de astăzi. 10Unul
15.152 Sam. 23.8
singur dintre voi urmărește o mie, căci Domnul Dumnezeul vostru se luptă pentru voi, cum
23.27Deut. 3.22
v‐a vorbit. 11Luați mult aminte
deci la sufletele voastre ca să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru. 12Căci dacă veți
da înapoi în vreun fel și vă veți lipi de rămășița acestor neamuri, de cele care rămân între voi, și vă veți încuscri și vă veți amesteca cu ei
și ei cu voi, 13să știți hotărât că Domnul
Dumnezeul vostru nu va mai alunga aceste neamuri dinaintea voastră, și
vă vor fi lațuri și curse și un bici în coastele voastre și spini în ochii voștri până veți pieri din această țară bună, pe care v‐a dat‐o Domnul Dumnezeul vostru. 14Și iată astăzi mă duc
pe calea întregului pământ, și știți în toată inima voastră și în tot sufletul vostru că n‐a căzut niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru despre voi. Toate vi s‐au întâmplat, un singur cuvânt din ele n‐a
căzut. 15Și va fi așa: după
cum orice cuvânt bun pe care vi l‐a vorbit Domnul Dumnezeul vostru a venit asupra voastră, tot așa Domnul va face să vină asupra voastră orice cuvânt rău
până vă va prăpădi de pe acest pământ bun, pe care vi l‐a dat Domnul Dumnezeul vostru. 16Când veți călca legământul Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi l‐a poruncit, și veți merge și veți sluji altor dumnezei și vă veți pleca lor, atunci mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră și veți fi pierduți repede din această țară bună pe care v‐a dat‐o el.
Iosua adună poporul și înnoiește legământul
241Și Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Sihem
și a chemat
pe bătrânii lui Israel și pe capii lor și pe judecătorii lor și pe dregătorii lor și s‐au înfățișat
înaintea lui Dumnezeu. 2Și Iosua a zis către tot poporul: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Părinții voștri, Terah, tatăl lui Avraam și tatăl lui Nahor, au locuit în vechime dincolo de Râu
și au slujit
altor dumnezei. 3Și am
luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu și l‐am purtat prin țara Canaan și i‐am înmulțit sămânța și i‐am
dat pe Isaac. 4Și lui Isaac i‐am dat pe Iacov
și pe Esau; și lui Esau
am dat muntele Seir ca să‐l stăpânească; și Iacov
și fiii săi s‐au coborât în Egipt. 5Și am trimis
pe Moise și pe Aaron și am bătut
8
9
10
12
Egiptul cu răni după cum a făcut în mijlocul lor și după aceea v‐am scos. 6Și am scos
pe părinții voștri din Egipt și ați venit
la mare, și egiptenii
au urmărit pe părinții voștri cu care și călăreți până la Marea‐Roșie. 7Și au strigat
către Domnul și el a pus
întuneric între voi și între egipteni, și a făcut să vină
marea asupra lor și i‐a acoperit, și ochii
29.2
voștri au văzut ce am făcut în Egipt. Și ați rămas în pustie multe zile
. 8Și v‐am adus în țara Amoriților, care locuiesc dincolo de Iordan și s‐au luptat
3.1
cu voi și i‐am dat în mâna voastră, și le‐ați stăpânit țara și i‐am stârpit dinaintea voastră. 9Și Balac
, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, s‐a sculat și s‐a războit împotriva lui Israel, și a trimis și a chemat
pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. 10Dar n‐am voit
să ascult pe Balaam și el v‐a
24.10
binecuvântat lămurit, și v‐am scăpat din mâna lui. 11Și ați trecut
Iordanul și ați venit la Ierihon. Și stăpânitorii Ierihonului, amoritul și ferezitul și cananitul și hetitul și ghirgasitul și hevitul și iebusitul s‐au luptat
împotriva voastră și i‐am dat în mâna voastră. 12Și am trimis
înaintea voastră viespea bondărească și i‐a gonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împărați ai Amoriților, nu cu sabia
ta, nici cu arcul tău. 13Și v‐am dat o țară pentru care nu voi v‐ați ostenit, și cetăți
pe care nu voi le‐ați zidit, și locuiți în ele; voi mâncați din vii și măslini, pe care nu i‐ați sădit. 14Și acum, temeți‐vă
de Domnul și slujiți‐i în desăvârșire
20.5Deut. 18.13Ps. 119.12 Cor. 1.12Ef. 6.21
și în adevăr și depărtați
dumnezeii cărora au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în
23.3
Egipt și slujiți Domnului. 15Și dacă este rău în ochii voștri să slujiți Domnului
, alegeți‐vă astăzi cui voiți să slujiți: sau dumnezeilor
cărora au slujit părinții voștri care erau dincolo de Râu, sau dumnezeilor
31.15Deut. 13.7
29.18Jud. 6.10
amoriților în a căror țară locuiți. Dar
eu și casa mea vom sluji Domnului. 16Și poporul a răspuns, zicând: Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei. 17Căci Domnul Dumnezeul nostru, el ne‐a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa de robie, și el a făcut acele mari semne înaintea ochilor noștri și ne‐a păzit în toată calea pe care am mers, și în mijlocul tuturor popoarelor prin care am trecut. 18Și Domnul a gonit toate popoarele dinaintea noastră și pe amorit care locuia în țară. Deci și noi vom sluji Domnului, căci el este Dumnezeul nostru. 19Și Iosua a zis poporului: Nu
veți putea sluji Domnului, căci el este un Dumnezeu
sfânt; este un Dumnezeu
gelos; nu
va ierta fărădelegile voastre și păcatele voastre. 20Dacă
65.11,12Ier. 17.13
veți părăsi pe Domnul și veți sluji unor dumnezei străini, atunci se va
întoarce și vă va face rău și vă va nimici după ce v‐a făcut bine. 21Și poporul a zis lui Iosua: Nu, căci vom sluji Domnului. 22Și Iosua a zis poporului: Voi sunteți martori împotriva voastră înșivă că v‐ați ales
pe Domnul ca să‐i slujiți. Și au zis: Suntem martori! 23Și acum depărtați
dumnezeii străini, care sunt în mijlocul vostru și plecați‐vă inima Domnului Dumnezeului lui Israel. 24Și poporul a zis lui Iosua: Vom sluji Domnului Dumnezeului nostru și vom asculta de glasul lui. 25Și Iosua a făcut legământ
cu poporul în ziua aceea și i‐a pus o orânduire și o judecată în
Sihem. 26Și Iosua a scris
aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu, și a luat o
piatră mare și a pus‐o
acolo sub
stejarul care era lângă locașul sfințit al Domnului. 27Și Iosua a zis către tot poporul: Iată această piatră va fi martoră
împotriva noastră, căci a auzit
toate cuvintele Domnului, pe care le‐a vorbit cu noi, și va fi martoră împotriva voastră ca să nu vă lepădați de Dumnezeul vostru. 28Și Iosua
a dat drumul poporului, fiecăruia la moștenirea sa.
Moartea lui Iosua și a lui Eleazar
29Și a fost așa: după aceste
lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit de o sută zece ani. 30Și l‐au înmormântat în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Serah
, care este în muntele lui Efraim, în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș. 31Și Israel
a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor, ale căror zile s‐au lungit după Iosua și care
31.13
cunoscuseră toate lucrările Domnului, pe care le făcuse pentru Israel. 32Și au înmormântat la Sihem oasele
lui Iosif, pe care copiii lui Israel le‐au adus din Egipt, în partea țarinei, pe care o cumpărase
Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesite; și ea a ajuns moștenirea copiilor lui Iosif. 33Și Eleazar, fiul lui Aaron, a murit și l‐au înmormântat pe dealul lui Fineas, fiul său, care i se dăduse în ținutul muntos
al lui Efraim.