Nenorocirile Ierusalimului
11Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns
ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă
printre ținuturi a ajuns birnică! 2Plânge amarnic noaptea
și lacrimile
ei sunt pe obrajii ei
14
; din toți
iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași. 3Iuda s‐a dus
în robie pentru suferință și mare robie. El locuiește
printre neamuri, nu află odihnă. Toți prigonitorii lui l‐au ajuns în strâmtori. 4Căile Sionului jelesc, căci nu este nimeni să vină la sărbătoarea măreață. Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspină, fecioarele sale sunt întristate, el însuși este în amărăciune. 5Protivnicii
săi sunt în cap, vrăjmașii săi propășesc. Căci Domnul l‐a întristat pentru mulțimea
fărădelegilor sale. Pruncii
săi s‐au dus în robie înaintea potrivnicului. 6Și toată mărirea ei s‐a depărtat de la fiica Sionului. Mai marii săi sunt ca cerbii care nu află pășune și s‐au dus fără putere înaintea celui ce‐i gonește. 7Ierusalimul în zilele suferinței și ticăloșiei lui își aduce aminte de toate lucrurile sale plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul său în mâna protivnicului și nu era cine să‐i ajute, potrivnicii l‐au văzut și au râs de pieirea lui. 8Ierusalimul a păcătuit greu
. De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea
23.29Osea 2.10
și el însuși suspină și se întoarce înapoi. 9Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte
de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine
să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat. 10Vrăjmașul și‐a întins mâna peste toate lucrurile plăcute
ale lui: căci el a văzut intrând
în locașul său sfințit neamuri de care tu porunciseși să nu intre
în obștea ta. 11Tot poporul său suspină; caută
52.64.4
pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit. 12Oare nu este nimic pentru voi toți care treceți? Priviți și vedeți dacă
este durere ca durerea mea care mi s‐a făcut, cu care m‐a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale. 13El a trimis din înălțime foc în oasele mele și le‐a cuprins; a întins
17.20
o mreajă picioarelor mele, m‐a întors înapoi; m‐a făcut nemângâiat și bolnav toată ziua. 14Jugul
fărădelegilor mele este legat de mâna sa; s‐au împletit împreună, s‐au suit pe grumazul meu; a făcut ca puterea mea să se poticnească. Domnul m‐a dat în mâinile lor din care nu pot să mă ridic. 15Domnul a răsturnat pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat asupra mea o adunare care să sfărâme pe tinerii mei. Domnul a călcat
19.15
în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda. 16Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă
14.17
; căci mângâietorul care să‐mi
răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit. 17Sionul
își întinde mâinile și nu este cine
să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat. 18Domnul este drept
, căci m‐am răzvrătit
împotriva poruncii sale. Ascultați, vă rog, toate popoarele, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele și tinerii mei s‐au dus în robie. 19Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit
. Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat
hrană ca să prindă la suflet. 20Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele
48.36Osea 11.8
. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a
lipsit de copii; înăuntru este ca moartea. 21M‐au auzit suspinând: nu este cine
să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină
ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine. 22Să vină înaintea
ta toată răutatea lor și fă‐le cum mi‐ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele. Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este
bolnavă.