Nenorocirile Ierusalimului
11Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns
ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă
printre ținuturi a ajuns birnică! 2Plânge amarnic noaptea
și lacrimile
ei sunt pe obrajii ei
14
; din toți
iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași. 3Iuda s‐a dus
în robie pentru suferință și mare robie. El locuiește
printre neamuri, nu află odihnă. Toți prigonitorii lui l‐au ajuns în strâmtori. 4Căile Sionului jelesc, căci nu este nimeni să vină la sărbătoarea măreață. Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspină, fecioarele sale sunt întristate, el însuși este în amărăciune. 5Protivnicii
săi sunt în cap, vrăjmașii săi propășesc. Căci Domnul l‐a întristat pentru mulțimea
fărădelegilor sale. Pruncii
săi s‐au dus în robie înaintea potrivnicului. 6Și toată mărirea ei s‐a depărtat de la fiica Sionului. Mai marii săi sunt ca cerbii care nu află pășune și s‐au dus fără putere înaintea celui ce‐i gonește. 7Ierusalimul în zilele suferinței și ticăloșiei lui își aduce aminte de toate lucrurile sale plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul său în mâna protivnicului și nu era cine să‐i ajute, potrivnicii l‐au văzut și au râs de pieirea lui. 8Ierusalimul a păcătuit greu
. De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea
23.29Osea 2.10
și el însuși suspină și se întoarce înapoi. 9Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte
de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine
să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat. 10Vrăjmașul și‐a întins mâna peste toate lucrurile plăcute
ale lui: căci el a văzut intrând
în locașul său sfințit neamuri de care tu porunciseși să nu intre
în obștea ta. 11Tot poporul său suspină; caută
52.64.4
pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit. 12Oare nu este nimic pentru voi toți care treceți? Priviți și vedeți dacă
este durere ca durerea mea care mi s‐a făcut, cu care m‐a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale. 13El a trimis din înălțime foc în oasele mele și le‐a cuprins; a întins
17.20
o mreajă picioarelor mele, m‐a întors înapoi; m‐a făcut nemângâiat și bolnav toată ziua. 14Jugul
fărădelegilor mele este legat de mâna sa; s‐au împletit împreună, s‐au suit pe grumazul meu; a făcut ca puterea mea să se poticnească. Domnul m‐a dat în mâinile lor din care nu pot să mă ridic. 15Domnul a răsturnat pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat asupra mea o adunare care să sfărâme pe tinerii mei. Domnul a călcat
19.15
în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda. 16Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă
14.17
; căci mângâietorul care să‐mi
răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit. 17Sionul
își întinde mâinile și nu este cine
să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat. 18Domnul este drept
, căci m‐am răzvrătit
împotriva poruncii sale. Ascultați, vă rog, toate popoarele, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele și tinerii mei s‐au dus în robie. 19Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit
. Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat
hrană ca să prindă la suflet. 20Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele
48.36Osea 11.8
. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a
lipsit de copii; înăuntru este ca moartea. 21M‐au auzit suspinând: nu este cine
să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină
ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine. 22Să vină înaintea
ta toată răutatea lor și fă‐le cum mi‐ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele. Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este
bolnavă.
Jalea Ierusalimului
21Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! A
aruncat din ceruri pe pământ frumusețea
lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul
132.7
picioarelor sale! 2Domnul a înghițit toate locuințele lui Iacov și n‐a cruțat
. A surpat în mânia sa cetățuile fiicei lui Iuda; le‐a aruncat la pământ, a pângărit
împărăția și pe mai marii săi. 3În aprinderea mâniei a tăiat orice corn al lui Israel: și‐a tras înapoi
dreapta dinaintea vrăjmașului și a ars
în Iacov ca para focului: mistuie de jur împrejur. 4Și‐a întins
arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta sa ca un potrivnic și a ucis
tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Și‐a vărsat mânia ca un foc. 5Domnul a fost
ca un vrăjmaș, a înghițit pe Israel; i‐a înghițit
toate palatele, i‐a dărâmat cetățuile și a înmulțit fiicei lui Iuda suspinul și geamătul. 6A răsturnat
89.40Is. 5.5
locașul său ca
pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. Domnul
a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot. 7Domnul a lepădat altarul său, a urât locașul său sfințit; a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor sale; ei au scos
strigăte în casa Domnului ca în zi de adunare de sărbătoare. 8Domnul și‐a pus de gând să strice zidul fiicei Sionului; a întins
funia, nu și‐a tras mâna de la înghițire; și a făcut să jelească zidul dinafară și zidul dinăuntru: amândouă lâncezesc. 9Porțile lui s‐au cufundat în pământ; i‐a pierdut și i‐a sfărâmat
zăvoarele; împăratul
25.74.20
său și mai marii săi sunt între neamuri unde legea
nu este; și prorocii
lui nu găsesc vedenie de la Domnul. 10Bătrânii fiicei Sionului șed
la pământ, tac; și‐au presărat
cenușă pe cap, sunt încinși
27.31
cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă și ele capul la pământ. 11Ochii
mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele
îmi ard, ficatul
mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii
și sugarii au leșinat în ulițele cetății. 12Ei zic către mamele lor: Unde este grâul și vinul?, leșinând în ulițele cetății ca cei greu răniți și vărsându‐și sufletul în sânul mamelor lor. 13Ce mărturie să‐ți aduc? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu cine
să te alătur, ca să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci spărtura ta este mare, ca marea: cine te va vindeca? 14Prorocii tăi
5.31
14.14
23.16
27.14
29.8,9Ezec. 13.2
au văzut pentru tine deșertăciune și nebunie și nu ți‐au descoperit
nelegiuirea ca să‐ți întoarcă robia. Ci au văzut pentru tine cuvinte de deșertăciune și de amăgire. 15Toți trecătorii
bat din palme
la tine, șuieră și clatină
din cap la fiica Ierusalimului zicând: Aceasta‐i cetatea de care se zicea: Desăvârșită în frumusețe
50.2
, Bucuria întregului pământ? 16Toți vrăjmașii tăi și‐au deschis
gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: Am
înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐o
! 17Domnul a făcut ce
și‐a pus de gând; a împlinit cuvântul său pe care l‐a poruncit din zile de demult. A răsturnat și n‐a cruțat
și a făcut ca vrăjmașul să se bucure de tine
89.42
; a înălțat cornul potrivnicilor tăi. 18Inima lor a strigat către Domnul: O, zid
al fiicei Sionului, varsă
lacrimi zi și noapte ca un pârâu; nu‐ți da odihnă, să nu înceteze lumina ochilor tăi! 19Scoală‐te
, strigă noaptea la începutul străjilor; varsă‐ți
inima ca apa înaintea feței Domnului. Ridică‐ți mâinile spre el pentru viața pruncilor tăi care
leșină de foame la colțul
tuturor ulițelor. 20Vezi, Doamne, și privește cui ai făcut astfel! Să mănânce
oare femeile rodul lor, pe pruncii pe care‐i poartă în brațe? Să fie uciși
în locașul sfințit al Domnului preotul și prorocul? 21Copilul și bătrânul
zac la pământ pe ulițe, fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I‐ai
ucis în ziua mâniei tale, ai junghiat și n‐ai cruțat. 22Ai chemat spaimele
46.5
mele din toate părțile ca într‐o zi de adunare de sărbătoare și nimeni n‐a scăpat, nici n‐a rămas în ziua mâniei Domnului. Pe
cei ce i‐am purtat în brațe și i‐am crescut i‐a nimicit vrăjmașul meu.
