Jalea Ierusalimului
21Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! A
aruncat din ceruri pe pământ frumusețea
lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul
132.7
picioarelor sale! 2Domnul a înghițit toate locuințele lui Iacov și n‐a cruțat
. A surpat în mânia sa cetățuile fiicei lui Iuda; le‐a aruncat la pământ, a pângărit
împărăția și pe mai marii săi. 3În aprinderea mâniei a tăiat orice corn al lui Israel: și‐a tras înapoi
dreapta dinaintea vrăjmașului și a ars
în Iacov ca para focului: mistuie de jur împrejur. 4Și‐a întins
arcul ca un vrăjmaș, a stat cu dreapta sa ca un potrivnic și a ucis
tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Sionului. Și‐a vărsat mânia ca un foc. 5Domnul a fost
ca un vrăjmaș, a înghițit pe Israel; i‐a înghițit
toate palatele, i‐a dărâmat cetățuile și a înmulțit fiicei lui Iuda suspinul și geamătul. 6A răsturnat
89.40Is. 5.5
locașul său ca
pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. Domnul
a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot. 7Domnul a lepădat altarul său, a urât locașul său sfințit; a dat în mâna vrăjmașului zidurile palatelor sale; ei au scos
strigăte în casa Domnului ca în zi de adunare de sărbătoare. 8Domnul și‐a pus de gând să strice zidul fiicei Sionului; a întins
funia, nu și‐a tras mâna de la înghițire; și a făcut să jelească zidul dinafară și zidul dinăuntru: amândouă lâncezesc. 9Porțile lui s‐au cufundat în pământ; i‐a pierdut și i‐a sfărâmat
zăvoarele; împăratul
25.74.20
său și mai marii săi sunt între neamuri unde legea
nu este; și prorocii
lui nu găsesc vedenie de la Domnul. 10Bătrânii fiicei Sionului șed
la pământ, tac; și‐au presărat
cenușă pe cap, sunt încinși
27.31
cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă și ele capul la pământ. 11Ochii
mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele
îmi ard, ficatul
mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii
și sugarii au leșinat în ulițele cetății. 12Ei zic către mamele lor: Unde este grâul și vinul?, leșinând în ulițele cetății ca cei greu răniți și vărsându‐și sufletul în sânul mamelor lor. 13Ce mărturie să‐ți aduc? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu cine
să te alătur, ca să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci spărtura ta este mare, ca marea: cine te va vindeca? 14Prorocii tăi
5.31
14.14
23.16
27.14
29.8,9Ezec. 13.2
au văzut pentru tine deșertăciune și nebunie și nu ți‐au descoperit
nelegiuirea ca să‐ți întoarcă robia. Ci au văzut pentru tine cuvinte de deșertăciune și de amăgire. 15Toți trecătorii
bat din palme
la tine, șuieră și clatină
din cap la fiica Ierusalimului zicând: Aceasta‐i cetatea de care se zicea: Desăvârșită în frumusețe
50.2
, Bucuria întregului pământ? 16Toți vrăjmașii tăi și‐au deschis
gura larg împotriva ta, șuieră și scrâșnesc din dinți zicând: Am
înghițit‐o, da, aceasta‐i ziua pe care am așteptat‐o! Am aflat‐o, am văzut‐o
! 17Domnul a făcut ce
și‐a pus de gând; a împlinit cuvântul său pe care l‐a poruncit din zile de demult. A răsturnat și n‐a cruțat
și a făcut ca vrăjmașul să se bucure de tine
89.42
; a înălțat cornul potrivnicilor tăi. 18Inima lor a strigat către Domnul: O, zid
al fiicei Sionului, varsă
lacrimi zi și noapte ca un pârâu; nu‐ți da odihnă, să nu înceteze lumina ochilor tăi! 19Scoală‐te
, strigă noaptea la începutul străjilor; varsă‐ți
inima ca apa înaintea feței Domnului. Ridică‐ți mâinile spre el pentru viața pruncilor tăi care
leșină de foame la colțul
tuturor ulițelor. 20Vezi, Doamne, și privește cui ai făcut astfel! Să mănânce
oare femeile rodul lor, pe pruncii pe care‐i poartă în brațe? Să fie uciși
în locașul sfințit al Domnului preotul și prorocul? 21Copilul și bătrânul
zac la pământ pe ulițe, fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I‐ai
ucis în ziua mâniei tale, ai junghiat și n‐ai cruțat. 22Ai chemat spaimele
46.5
mele din toate părțile ca într‐o zi de adunare de sărbătoare și nimeni n‐a scăpat, nici n‐a rămas în ziua mâniei Domnului. Pe
cei ce i‐am purtat în brațe și i‐am crescut i‐a nimicit vrăjmașul meu.