Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Plângere asupra sorții poporului

41Cum s‐a întunecat aurul! Cum s‐a schimbat aurul cel mai ales! Pietrele sfântului locaș sunt vărsate la capul

4.1
Cap. 2.19.
fiecărei ulițe! 2Fiii cei scumpi ai Sionului care pot fi cumpăniți cu aurul cel mai curat, cum sunt socotiți ca vasele
4.2
Is. 30.14Ier. 19.112 Cor. 4.7
de lut, lucrul mâinilor olarului! 3Chiar și șacalii apleacă țâțele și își alăptează puii; fiica poporului meu a ajuns nemiloasă ca struții
4.3
Iov 39.14,16
din pustie. 4Limba
4.4
Ps. 22.15
sugarului se lipește de cerul gurii sale de sete. Pruncii cer
4.4
Cap. 2.11, 12.
pâine și nimeni nu le‐o rupe. 5Cei ce mâncau bucate alese sunt nemângâiați pe ulițe. Cei crescuți pe cârmâziu îmbrățișează
4.5
Iov 24.8
grămezile de gunoi. 6Căci nelegiuirea fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost surpată
4.6
Gen. 19.25
într‐o clipă și n‐au fost puse mâini peste ea. 7Voievozii ei erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele, mai rumeni la trup decât rubinele, lucirea lor era ca de safir; 8fața lor este mai neagră
4.8
Cap. 5.10.
decât negreala; nu se mai cunosc pe uliță. Pielea li s‐a
4.8
Ps. 102.5
lipit de oase, s‐a uscat, a ajuns ca lemnul. 9Cei uciși de sabie sunt mai bine decât cei uciși de foame, căci aceștia se scurg străpunși de lipsa roadelor câmpului. 10Mâinile femeilor
4.10
Cap. 2.20.
miloase
4.10
Is. 49.15
au fiert pe copiii lor. Ei le‐au fost
4.10
Deut. 28.572 Reg. 6.29
mâncarea în prăpădul fiicei poporului meu! 11Domnul și‐a îndestulat mânia, și‐a vărsat
4.11
Ier. 7.20
aprinderea mâniei sale și a aprins
4.11
Deut. 32.22Ier. 21.14
un foc în Sion care i‐a mistuit temeliile. 12Împărații pământului și toți locuitorii lumii n‐au crezut că potrivnicul și vrăjmașul va intra în porțile Ierusalimului. 13Aceasta este pentru păcatele
4.13
Ier. 5.31
6.13
14.14
23.11,21Ezec. 22.26,28Țef. 3.4
prorocilor săi, pentru nelegiuirile preoților săi care
4.13
Mat. 23.31,37
au vărsat sângele celor drepți în mijlocul lui. 14Ei rătăcesc ca orbii în ulițe, sunt mânjiți
4.14
Ier. 2.34
cu sânge, încât oamenii nu pot
4.14
Num. 19.16
să se atingă de veșmintele lor. 15Plecați, necuraților
4.15
Lev. 13.45
! strigau către ei: Plecați, plecați! Nu vă atingeți!… Când fugeau și rătăceau oamenii ziceau între neamuri: Nu vor mai sta vremelnic aici. 16Fața Domnului i‐a împrăștiat, el nu se va mai uita la ei. N‐au căutat
4.16
Cap. 5.12.
la fața preoților, n‐au avut bunăvoință față de cei bătrâni. 17Ochii
4.17
2 Reg. 24.7Is. 20.5
30.6,7Ier. 37.7Ezec. 29.16
noștri încă lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic. În vegherea noastră am vegheat pentru un neam care nu putea să ne mântuiască. 18Ei ne vânează
4.18
2 Reg. 25.4,5
pașii ca să nu umblăm pe ulițele noastre. Ni s‐a apropiat sfârșitul, ni s‐au împlinit zilele; căci ne‐a venit sfârșitul
4.18
Ezec. 7.2,3,6Amos 8.2
. 19Urmăritorii noștri sunt mai iuți
4.19
Deut. 28.49Ier. 4.13
decât vulturii cerurilor; ne‐au urmărit prin munți, ne‐au pândit în pustie. 20Suflarea
4.20
Gen. 2.7
nărilor noastre, unsul Domnului, s‐a prins
4.20
Ier. 52.6Ezec. 12.13
19.4,8
în gropile lor, despre care ziceam: Vom trăi sub umbra lui între neamuri. 21Bucură‐te
4.21
Ecl. 11.9
și veselește‐te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț! Va trece și la tine potirul
4.21
Ier. 25.15,16,21Obad. 10
; te vei îmbăta și te vei dezgoli. 22Pedeapsa nelegiuirii
4.22
Is. 40.2
tale s‐a împlinit, fiică a Sionului, el nu te va mai strămuta; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului, îți va
4.22
Ps. 137.7
descoperi păcatele.