Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Plângere asupra sorții poporului

41Cum s‐a întunecat aurul! Cum s‐a schimbat aurul cel mai ales! Pietrele sfântului locaș sunt vărsate la capul

4.1
Cap. 2.19.
fiecărei ulițe! 2Fiii cei scumpi ai Sionului care pot fi cumpăniți cu aurul cel mai curat, cum sunt socotiți ca vasele
4.2
Is. 30.14Ier. 19.112 Cor. 4.7
de lut, lucrul mâinilor olarului! 3Chiar și șacalii apleacă țâțele și își alăptează puii; fiica poporului meu a ajuns nemiloasă ca struții
4.3
Iov 39.14,16
din pustie. 4Limba
4.4
Ps. 22.15
sugarului se lipește de cerul gurii sale de sete. Pruncii cer
4.4
Cap. 2.11, 12.
pâine și nimeni nu le‐o rupe. 5Cei ce mâncau bucate alese sunt nemângâiați pe ulițe. Cei crescuți pe cârmâziu îmbrățișează
4.5
Iov 24.8
grămezile de gunoi. 6Căci nelegiuirea fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost surpată
4.6
Gen. 19.25
într‐o clipă și n‐au fost puse mâini peste ea. 7Voievozii ei erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele, mai rumeni la trup decât rubinele, lucirea lor era ca de safir; 8fața lor este mai neagră
4.8
Cap. 5.10.
decât negreala; nu se mai cunosc pe uliță. Pielea li s‐a
4.8
Ps. 102.5
lipit de oase, s‐a uscat, a ajuns ca lemnul. 9Cei uciși de sabie sunt mai bine decât cei uciși de foame, căci aceștia se scurg străpunși de lipsa roadelor câmpului. 10Mâinile femeilor
4.10
Cap. 2.20.
miloase
4.10
Is. 49.15
au fiert pe copiii lor. Ei le‐au fost
4.10
Deut. 28.572 Reg. 6.29
mâncarea în prăpădul fiicei poporului meu! 11Domnul și‐a îndestulat mânia, și‐a vărsat
4.11
Ier. 7.20
aprinderea mâniei sale și a aprins
4.11
Deut. 32.22Ier. 21.14
un foc în Sion care i‐a mistuit temeliile. 12Împărații pământului și toți locuitorii lumii n‐au crezut că potrivnicul și vrăjmașul va intra în porțile Ierusalimului. 13Aceasta este pentru păcatele
4.13
Ier. 5.31
6.13
14.14
23.11,21Ezec. 22.26,28Țef. 3.4
prorocilor săi, pentru nelegiuirile preoților săi care
4.13
Mat. 23.31,37
au vărsat sângele celor drepți în mijlocul lui. 14Ei rătăcesc ca orbii în ulițe, sunt mânjiți
4.14
Ier. 2.34
cu sânge, încât oamenii nu pot
4.14
Num. 19.16
să se atingă de veșmintele lor. 15Plecați, necuraților
4.15
Lev. 13.45
! strigau către ei: Plecați, plecați! Nu vă atingeți!… Când fugeau și rătăceau oamenii ziceau între neamuri: Nu vor mai sta vremelnic aici. 16Fața Domnului i‐a împrăștiat, el nu se va mai uita la ei. N‐au căutat
4.16
Cap. 5.12.
la fața preoților, n‐au avut bunăvoință față de cei bătrâni. 17Ochii
4.17
2 Reg. 24.7Is. 20.5
30.6,7Ier. 37.7Ezec. 29.16
noștri încă lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic. În vegherea noastră am vegheat pentru un neam care nu putea să ne mântuiască. 18Ei ne vânează
4.18
2 Reg. 25.4,5
pașii ca să nu umblăm pe ulițele noastre. Ni s‐a apropiat sfârșitul, ni s‐au împlinit zilele; căci ne‐a venit sfârșitul
4.18
Ezec. 7.2,3,6Amos 8.2
. 19Urmăritorii noștri sunt mai iuți
4.19
Deut. 28.49Ier. 4.13
decât vulturii cerurilor; ne‐au urmărit prin munți, ne‐au pândit în pustie. 20Suflarea
4.20
Gen. 2.7
nărilor noastre, unsul Domnului, s‐a prins
4.20
Ier. 52.6Ezec. 12.13
19.4,8
în gropile lor, despre care ziceam: Vom trăi sub umbra lui între neamuri. 21Bucură‐te
4.21
Ecl. 11.9
și veselește‐te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț! Va trece și la tine potirul
4.21
Ier. 25.15,16,21Obad. 10
; te vei îmbăta și te vei dezgoli. 22Pedeapsa nelegiuirii
4.22
Is. 40.2
tale s‐a împlinit, fiică a Sionului, el nu te va mai strămuta; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului, îți va
4.22
Ps. 137.7
descoperi păcatele.

5

Relele de acum și aducerile aminte

51Adu‐ți

5.1
Ps. 89.50,51
aminte, Doamne, ce a venit peste noi. Privește și vezi
5.1
Ps. 79.4
ocara noastră. 2Moștenirea
5.2
Ps. 79.1
noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini. 3Suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt văduve. 4Am băut apa noastră pe bani. Lemnul nostru ne vine pe preț. 5Urmăritorii noștri sunt pe grumajii
5.5
Deut. 28.48Ier. 28.14
noștri. Ne ostenim, n‐avem odihnă. 6Am dat
5.6
Gen. 24.2Ier. 50.15
mâna
5.6
Osea 12.1
egiptenilor și asirienilor ca să ne îndestulăm de pâine. 7Părinții noștri au păcătuit
5.7
Ier. 31.29Ezec. 18.2
și nu mai
5.7
Gen. 42.13Zah. 1.5
sunt și noi am purtat nelegiuirile lor. 8Slugile stăpânesc peste
5.8
Neem. 5.15
noi; nu este cine să ne scape din mâna lor. 9Ne câștigăm pâinea cu primejdia vieților noastre, de teama sabiei pustiei. 10Pielea
5.10
Iov 30.30Ps. 119.83
noastră este neagră ca un cuptor de aprinderea foamei. 11Au răpit
5.11
Is. 13.16Zah. 14.2
femeile în Sion, fecioarele în cetățile lui Iuda. 12Mai marii au fost spânzurați de mâna lor. Fețele bătrânilor n‐au fost cinstite
5.12
Is. 47.6
, 13tinerii au purtat pietrele de moară
5.13
Jud. 16.21
și copiii s‐au poticnit sub lemne. 14Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor. 15A încetat bucuria inimii noastre: jocul nostru s‐a prefăcut în jale. 16Cununa
5.16
Iov 19.9Ps. 89.39
a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! 17Pentru aceasta ne este bolnavă
5.17
Cap. 1.22.
inima, pentru aceasta ni s‐au întunecat
5.17
Ps. 6.7
ochii, 18pentru muntele Sionului care este pustiu. Umblă șacalii pe el. 19Doamne, tu rămâi
5.19
Ps. 9.7
10.16
29.10
90.2
102.12,26,27
145.13Hab. 1.12
în veac. Scaunul tău de domnie
5.19
Ps. 45.6
este din neam în neam. 20De ce
5.20
Ps. 13.1
ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atâta vreme? 21Întoarce‐ne
5.21
Ps. 80.3,7,19Ier. 31.18
, Doamne, la tine și ne vom întoarce; înnoiește‐ne zilele ca mai înainte. 22Dar ne‐ai lepădat cu totul: te‐ai mâniat foarte mult pe noi.