Mâncarea jertfelor
221Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vorbește lui Aaron și fiilor lui să se despartă
de lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel și să nu‐mi pângărească
numele meu cel sfânt în lucrurile pe care mi le sfințesc
ei. Eu sunt Domnul. 3Spune‐le: În toate neamurile voastre orice bărbat din toată sămânța voastră care, având necurăția
sa pe el, se va apropia de lucrurile sfinte pe care le vor sfinți copiii lui Israel pentru Domnul, sufletul acela va fi stârpit din fața mea. Eu sunt Domnul. 4Niciun om din sămânța lui Aaron care va fi lepros sau va avea curgere să nu mănânce
din cele sfinte până se va
curăți. Și cel ce
se va atinge de oricine este necurat printr‐un mort sau de un bărbat
din care a curs sămânță; 5sau un bărbat
care se va atinge de vreo târâtoare prin care se face necurat, sau de un
om prin care se face necurat prin orice necurățenie a lui, 6sufletul care se va atinge de acesta să fie necurat până seara și să nu mănânce din cele sfinte decât dacă își va scălda
carnea în apă. 7Și când va apune soarele, va fi curat și după aceea să mănânce din cele sfinte, căci este pâinea
lui. 8Să nu mănânce mortăciune
sau ceva sfâșiat ca să nu se facă necurat prin ea. Eu sunt Domnul. 9Și ei să păzească cele de păzit ca să nu poarte păcat
pentru ele și să moară prin ele dacă le pângăresc. Eu sunt Domnul care îi sfințește. 10Și niciun
străin să nu mănânce din ce este sfânt; oaspetele preotului și simbriașul lui să nu mănânce din ce este sfânt. 11Dar dacă preotul va cumpăra un suflet de cumpărat cu argintul său, acela să mănânce din ele ca și cel născut în casa sa; ei
să mănânce din pâinea lui. 12Și fata preotului, când se va mărita după un bărbat străin, să nu mănânce din darul ridicat din cele sfinte. 13Și fata preotului, dacă va fi văduvă sau va fi lăsată de bărbat și nu va avea sămânță și se va întoarce
la casa tatălui ei, ca
în tinerețea ei, să mănânce din pâinea tatălui ei; dar niciun străin să nu mănânce din ea. 14Și un
bărbat, dacă va mânca din lucrul sfânt din nebăgare de seamă, atunci să adauge a cincea parte din el și să dea preotului lucrul sfânt. 15Și să nu pângărească
lucrurile sfinte ale copiilor lui Israel pe care le aduc ei Domnului 16și să nu‐i facă
să poarte nelegiuirea de vină mâncând din lucrurile lor sfinte, căci eu sunt Domnul care îi sfințesc.
Jertfele să fie fără cusur
17Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 18Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune‐le: Oricine
din casa lui Israel sau din cei ce stau vremelnic în Israel își va aduce darul, după toate juruințele lor și după toate darurile lor de bună voie pe care le aduc ei ca ardere de tot Domnului; 19ca să fiți primiți
, să aduceți o parte bărbătească fără cusur din boi, din oi și din capre. 20Dar
17.1Mal. 1.8,14Ef. 5.27Evr. 9.141 Pet. 1.19
să n‐aduceți nimic care va avea cusur, căci nu va fi primit pentru voi. 21Și când va aduce
cineva o jertfă de pace Domnului pentru împlinirea
unei juruințe sau un dar de bună voie, din cireadă sau din turmă, darul să fie fără cusur ca să fie primit; să nu fie niciun cusur în el. 22Să n‐aduceți Domnului ce este
orb sau frânt sau ciuntit sau bubat sau cu râie sau cu pecingine și să nu faceți din ele o jertfă arsă
cu foc pe altar pentru Domnul. 23Poți aduce ca dar de bunăvoie un bou sau un miel care va avea ceva de prisos sau lipsă în mădularele
sale; dar ca juruință nu vor fi primite. 24Și să n‐aduceți Domnului ceea ce este cu boașele frânte sau smulse sau întoarse sau tăiate și să nu faceți așa în țara voastă. 25Și
din mâna străinului să n‐aduceți pâinea
Dumnezeului vostru din toate acestea, căci stricăciunea
lor este în ele; este un cusur în ele; nu vă vor fi primite. 26Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 27Un vițel
sau un miel sau un ied, când se va naște, să fie șapte zile sub mamă‐sa și de la a opta zi înainte va fi primit ca jertfă arsă cu foc pentru Domnul. 28Și să nu junghiați o vacă sau o oaie cu fătul său în aceeași zi
. 29Și
când jertfiți o jertfă de mulțumire Domnului, s‐o jertfiți ca să fie primită pentru voi. 30Să se mănânce în aceeași zi; să nu lăsați nimic
din ea până dimineață. Eu sunt Domnul. 31Să
păziți deci poruncile mele și să le faceți. Eu sunt Domnul. 32Și să nu necinstiți
numele meu cel sfânt, ci voi fi sfințit
între copiii lui Israel. Eu sunt Domnul care vă
sfințesc, 33care
v‐am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul.
Sărbătorile
231Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Sărbătorile
hotărâte ale Domnului pe care le veți vesti
să fie adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile hotărâte ale mele. 3Șase
23.12
31.15
34.21Deut. 5.13Lc. 13.14
zile să se lucreze, dar a șaptea zi să fie un sabat de odihnă o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru: este un sabat pentru Domnul în toate locuințele voastre. 4Acestea
sunt sărbătorile hotărâte ale Domnului, adunări sfinte pe care să le vestiți la sorocul lor hotărât. 5În
13.3,10
23.15
34.18Num. 9.2,3
28.16,17Deut. 16.1‐8Ios. 5.10
luna întâi, la patrusprezece ale lunii, între cele două seri, sunt paștile Domnului. 6Și
în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea azimilor pentru Domnul: șapte zile să mâncați azimi. 7În ziua întâi va fi o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă. 8Și să aduceți Domnului șapte zile o jertfă arsă cu foc; în ziua a șaptea este o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă. 9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când
34.22,26Num. 15.2,18
23.26Deut. 16.9Ios. 3.15
veți intra în țara pe care v‐o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din pârga
secerișului vostru. 11Și el
va legăna snopul înaintea Domnului ca să fie primit pentru voi; preotul îl va legăna a doua zi după sabat. 12Și în ziua când veți legăna acest snop să aduceți un miel fără cusur de un an ca ardere de tot Domnului 13și
darul lui de mâncare: două zecimi de floarea făinii frământată cu untdelemn, ca jertfă arsă cu foc pentru Domnul, miros plăcut, și darul lui de băutură de vin a patra parte dintr‐un hin. 14Și să nu mâncați pâine și grăunțe prăjite și grăunțe în spice, până în ziua când veți fi adus darul Dumnezeului vostru: este o orânduire în veac în neamurile voastre în toate locuințele voastre. 15Și
de a doua zi după sabat, de la ziua când ați adus snopul darului legănat, să vă numărați șapte sabate; să fie întregi; 16să numărați cincizeci de zile până
la a doua zi după sabatul al șaptelea; și să aduceți
un nou dar de mâncare Domnului. 17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca dar legănat din două zecimi de floarea făinii; să fie coapte cu aluat ca pârgă
22.29
34.22,26Num. 15.17‐21
28.26Deut. 26.1
pentru Domnul. 18Și să aduceți cu pâinea șapte miei de câte un an fără cusur și un vițel din cireadă și doi berbeci; ei vor fi ardere de tot pentru Domnul cu darul lor de mâncare și darurile lor de băutură, o jertfă arsă cu foc, miros plăcut Domnului. 19Și să jertfiți
un țap din capre ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca
jertfă de pace. 20Și preotul să le legene cu pâinea celor dintâi roade ca dar legănat înaintea Domnului cu cei doi miei
; să fie sfinte pentru Domnul, pentru preot. 21Și să faceți vestire în aceeași zi, să vă fie o adunare sfântă: să nu faceți niciun lucru de muncă: este o orânduire în veac în toate locuințele voastre în neamurile voastre. 22Și
când veți strânge secerișul pământului vostru, să nu seceri de tot laturile ogorului tău și să nu strângi spicele
căzute din secerișul tău: să le lași săracului și străinului de loc: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 23Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 24Vorbește copiilor lui Israel zicând: În
luna a șaptea, la întâi a lunii, să fie o odihnă pentru voi, o amintire
cu sunet de trâmbiță, o adunare sfântă. 25Să nu faceți niciun lucru de muncă și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului. 26Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 27Și
la zece a acestei luni a șaptea este ziua ispășirii; să vă fie o adunare sfântă; și să vă amărâți sufletele și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului. 28Și să nu faceți niciun lucru în ziua aceea: căci este o zi de ispășire, ca să facă ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru. 29Căci orice suflet care nu se va amărî în ziua aceea va fi stârpit
din poporul său. 30Și orice suflet care va face vreun lucru în ziua aceasta, sufletul
acela îl voi pierde din poporul său. 31Să nu faceți nicio muncă; este o orânduire în veac în neamurile voastre în toate locuințele voastre. 32Să vă fie un sabat de odihnă și să vă amărâți sufletele. La nouă ale lunii, seara, din seară până în seară, să țineți sabatul vostru. 33Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 34Vorbește copiilor lui Israel zicând: În
ziua a cincisprezecea a lunii acesteia a șaptea este sărbătoarea colibelor pentru Domnul șapte zile. 35În ziua întâi să fie o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă. 36Șapte zile să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului; în ziua a opta
să vă fie o adunare sfântă și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului; este
2.15
o adunare de sărbătoare; să nu faceți niciun lucru de muncă. 37Acestea
sunt sărbătorile hotărâte ale Domnului pe care le veți vesti ca adunări sfinte spre a aduce jertfă arsă cu foc Domnului, ardere de tot și un dar de mâncare, jertfă și daruri de băutură, fiecare lucru la ziua sa, 38afară
de sabatele Domnului și afară de darurile voastre și afară de toate juruințele voastre și afară de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le dați Domnului. 39Dar în ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, după ce veți fi strâns
roadele pământului, să țineți sărbătoarea Domnului șapte zile; în ziua întâi să fie o odihnă și a opta zi să fie o odihnă. 40Și
în ziua întâi să vă luați rod dintr‐un pom frumos, ramuri de finic și crăci de copaci tufoși și sălcii de pârâu și să vă bucurați
înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile. 41Și să țineți
sărbătoarea ca sărbătoare pentru Domnul șapte zile în an: este o orânduire în veac în neamurile voastre; s‐o țineți în luna a șaptea. 42Să locuiți în
colibe șapte zile; toți băștinașii din Israel să locuiască în colibe, 43ca
neamurile voastre să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în colibe când i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 44Și Moise a spus
copiilor lui Israel sărbătorile Domnului.
Candelele și pâinea. Hula
241Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Poruncește
copiilor lui Israel să‐ți aducă untdelemn curat de măsline, pisat pentru lumină, ca să țină candela aprinsă necurmat. 3Aaron s‐o întocmească dinafară de perdeaua mărturiei în cortul întâlnirii de seară până dimineață înaintea Domnului necurmat: este o orânduire în veac în neamurile voastre. 4El să întocmească în sfeșnicul
39.37
curat candelele înaintea Domnului necurmat.
Pâinile
5Și să iei floarea făinii și să coci douăsprezece turte
din ea; o turtă să fie de două zecimi. 6Și să le pui în două rânduri, șase într‐un rând, pe masa curată
13.11Evr. 9.2
înaintea Domnului. 7Și să pui tămâie curată peste fiecare rând și să fie pe pâine ca amintire, o jertfă arsă cu foc Domnului. 8În
fiecare zi de sabat s‐o așeze înaintea Domnului necurmat de la copiii lui Israel: este un legământ veșnic. 9Și
să fie a lui Aaron și a fiilor lui și
ei s‐o mănânce într‐un loc sfânt, căci este preasfântă pentru el din jertfele cu foc ale Domnului: este un așezământ veșnic.
Pedepsirea hulitorilor și ucigașilor
10Și fiul unei femei Israelite, și el era fiul unui bărbat egiptean, a ieșit între copiii lui Israel; și fiul Israelitei s‐a certat în tabără cu un bărbat Israelit. 11Și fiul femeii Israelite a hulit
Numele și a blestemat
2.5,9,10Is. 8.21
și l‐au adus
la Moise. Și numele mamei lui era Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. 12Și
l‐au pus sub pază ca
36.5,6
să hotărască după gura Domnului. 13Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 14Scoate afară din tabără pe cel ce a blestemat și toți cei ce l‐au auzit să‐și pună
17.7
mâinile pe capul lui și toată adunarea să‐l ucidă cu pietre. 15Și să vorbești copiilor lui Israel zicând: Oricine va blestema pe Dumnezeul său își va purta
păcatul. 16Și cel ce hulește
numele Domnului să fie omorât; toată adunarea să‐l ucidă cu pietre, atât străinul de loc cât și băștinașul; când va blestema Numele, să fie omorât. 17Și
un bărbat care va lovi de moarte pe vreun suflet de om, să fie omorât. 18Și
cel ce va lovi de moarte pe o vită să plătească viață pentru viață. 19Și dacă un om va face aproapelui său vreo vătămare: cum
7.2
a făcut el așa să i se facă și lui: 20frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: cum a făcut el vătămare cuiva, așa să i se facă și lui. 21Și
cel ce lovește de moarte un dobitoc să‐l plătească și
cel ce lovește de moarte pe un om, să fie omorât. 22O singură
judecată să fie și pentru străinul de loc și pentru băștinaș, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 23Și Moise a vorbit copiilor lui Israel și au scos
afară din tabără pe cel ce blestemase și l‐au ucis cu pietre. Și copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise.
