Candelele și pâinea. Hula
241Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Poruncește
copiilor lui Israel să‐ți aducă untdelemn curat de măsline, pisat pentru lumină, ca să țină candela aprinsă necurmat. 3Aaron s‐o întocmească dinafară de perdeaua mărturiei în cortul întâlnirii de seară până dimineață înaintea Domnului necurmat: este o orânduire în veac în neamurile voastre. 4El să întocmească în sfeșnicul
39.37
curat candelele înaintea Domnului necurmat.
Pâinile
5Și să iei floarea făinii și să coci douăsprezece turte
din ea; o turtă să fie de două zecimi. 6Și să le pui în două rânduri, șase într‐un rând, pe masa curată
13.11Evr. 9.2
înaintea Domnului. 7Și să pui tămâie curată peste fiecare rând și să fie pe pâine ca amintire, o jertfă arsă cu foc Domnului. 8În
fiecare zi de sabat s‐o așeze înaintea Domnului necurmat de la copiii lui Israel: este un legământ veșnic. 9Și
să fie a lui Aaron și a fiilor lui și
ei s‐o mănânce într‐un loc sfânt, căci este preasfântă pentru el din jertfele cu foc ale Domnului: este un așezământ veșnic.
Pedepsirea hulitorilor și ucigașilor
10Și fiul unei femei Israelite, și el era fiul unui bărbat egiptean, a ieșit între copiii lui Israel; și fiul Israelitei s‐a certat în tabără cu un bărbat Israelit. 11Și fiul femeii Israelite a hulit
Numele și a blestemat
2.5,9,10Is. 8.21
și l‐au adus
la Moise. Și numele mamei lui era Șelomit, fata lui Dibri, din seminția lui Dan. 12Și
l‐au pus sub pază ca
36.5,6
să hotărască după gura Domnului. 13Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 14Scoate afară din tabără pe cel ce a blestemat și toți cei ce l‐au auzit să‐și pună
17.7
mâinile pe capul lui și toată adunarea să‐l ucidă cu pietre. 15Și să vorbești copiilor lui Israel zicând: Oricine va blestema pe Dumnezeul său își va purta
păcatul. 16Și cel ce hulește
numele Domnului să fie omorât; toată adunarea să‐l ucidă cu pietre, atât străinul de loc cât și băștinașul; când va blestema Numele, să fie omorât. 17Și
un bărbat care va lovi de moarte pe vreun suflet de om, să fie omorât. 18Și
cel ce va lovi de moarte pe o vită să plătească viață pentru viață. 19Și dacă un om va face aproapelui său vreo vătămare: cum
7.2
a făcut el așa să i se facă și lui: 20frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: cum a făcut el vătămare cuiva, așa să i se facă și lui. 21Și
cel ce lovește de moarte un dobitoc să‐l plătească și
cel ce lovește de moarte pe un om, să fie omorât. 22O singură
judecată să fie și pentru străinul de loc și pentru băștinaș, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 23Și Moise a vorbit copiilor lui Israel și au scos
afară din tabără pe cel ce blestemase și l‐au ucis cu pietre. Și copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise.
Anul sabatic
251Și Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat
pentru Domnul. 3Șase ani să‐ți semeni ogorul și șase ani să‐ți tai via și să‐ți strângi rodul ei. 4Dar anul al șaptelea să fie un sabat de odihnă pentru țară, un sabat pentru Domnul. Să nu‐ți semeni ogorul și să nu‐ți tai via. 5Să nu seceri ceea ce
va crește de la sine din secerișul tău și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru țară. 6Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine, 7și dobitoacelor tale și viețuitoarelor care sunt în țara ta: tot venitul ei va fi spre hrană.
Anul de veselie
8Și să‐ți numeri șapte sabate de ani, de șapte ori șapte ani; și zilele celor șapte sabate de ani să‐ți fie patruzeci și nouă de ani. 9Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor
să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră. 10Și să sfințiți anul al cincizecelea și să vestiți
63.4Ier. 34.8,15,17Lc. 4.19
slobozenie în țară tuturor locuitorilor ei; să vă fie o veselie; și
să vă întoarceți fiecare la moșia lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui. 11Acest al cincizecelea an să vă fie o veselie; să nu
semănați și să nu secerați cele crescute de la sine și să nu culegi strugurii viei netăiate. 12Căci este o veselie; să vă fie sfânt
; să mâncați venitul lui din ce va da câmpul. 13În
acest an de veselie să vă întoarceți fiecare om la moșia sa. 14Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să
nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15Să cumperi de la aproapele tău după
numărul anilor de la veselie; să‐ți vândă după numărul anilor de rod. 16După mulțimea anilor să‐i mărești prețul și după împuținarea anilor să‐i scazi prețul, căci îți vinde numărul secerișurilor. 17Și
să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci
să te temi de Dumnezeul tău: căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18Și
să faceți orânduirile mele și să păziți judecățile mele și să le faceți, și veți locui în țara voastră fără temere
. 19Și țara își va da rodul și
veți mânca până la săturare și veți locui în ea fără temere. 20Și dacă veți zice: Ce
vom mânca în anul al șaptelea? Iată
nu vom semăna nici nu vom culege venitul nostru! 21Atunci voi
porunci binecuvântarea mea peste voi în anul al șaselea și va da rod pentru trei ani. 22Și
veți semăna în anul al optulea și veți mânca din
roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui veți mânca din cele vechi. 23Și pământul să nu se vândă de veci, căci
3.2
pământul este al meu; căci voi sunteți la mine străini de loc
119.191 Pet. 2.11
și oaspeți. 24Și în toată țara pe care o aveți în stăpânire să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25Dacă
4.4,6
fratele tău va sărăci și va vinde din moșia sa, atunci răscumpărătorul
său, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26Și dacă omul nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare, și‐i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărarea lui, 27atunci
să socotească anii de la vinderea lui, și ceea ce va trece să întoarcă înapoi omului căruia i‐l vânduse și să se întoarcă la moșia sa. 28Și dacă mâna lui n‐a găsit de ajuns ca să i‐l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul de veselie: și
în anul de veselie să iasă și vânzătorul să se întoarcă în moșia sa. 29Și dacă cineva a vândut o casă de locuit într‐o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârșitul anului vinderii ei; un an deplin să aibă dreptul de răscumpărare. 30Și dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămânea de veci în mâna celui ce a cumpărat‐o, în neamurile sale; să nu iasă în anul de veselie. 31Dar casele satelor, care n‐au zid împrejurul lor, să fie socotite ca ogoarele țării: să poată fi răscumpărate și ele să iasă în anul de veselie. 32Dar cât pentru cetățile
leviților, casele din cetățile din moșia lor, leviții să aibă drept veșnic de răscumpărare. 33Și dacă cineva va răscumpăra de la unul din leviți, atunci casa vândută în cetatea moșiei sale să
iasă în anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor între copiii lui Israel. 34Și
câmpul ocolului dimprejurul cetăților lor să nu se vândă, căci este moșia lor de veci. 35Și când fratele tău va sărăci și mâna lui se va clătina lângă tine, atunci să‐l sprijinești
41.1
112.5,9Prov. 14.31Lc. 6.35Fapte. 11.29Rom. 12.101 In. 3.17
, fie străin de loc sau oaspete ca să trăiască cu tine. 36Să
22.12
nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme‐te de
Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască cu tine. 37Să nu‐i dai argintul tău cu camată, nici să nu‐i împrumuți bucatele tale cu dobândă. 38Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39Și
dacă fratele tău va sărăci lângă tine și se va vinde ție, să nu‐l silești să‐ți facă muncă de rob. 40Să fie cu tine ca un simbriaș și ca un oaspete; să slujească la tine până la anul de veselie. 41Atunci să iasă de la tine, el
și copiii lui cu el, și să se întoarcă la familia sa și să se întoarcă în
moșia părinților săi. 42Căci ei sunt
robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului; ei să nu se vândă ca robi. 43
Să nu‐l stăpânești cu asprime
, ci să te temi
de Dumnezeul tău. 44Și robul tău și roaba ta pe care‐i vei avea, din neamurile
care sunt împrejurul vostru, din ele să vă cumpărați robi și roabe. 45Și, dintre copiii străinilor care stau vremelnic între voi, din ei să cumpărați și din familiile care sunt cu voi, pe care i‐au născut în țara voastră; și ei vor fi stăpânirea voastră. 46Și
să‐i lăsați de moștenire copiilor voștri după voi, ca să‐i moștenească drept stăpânire; pe ei să‐i faceți robii voștri în veac, dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, să nu stăpâniți unul
peste altul cu asprime. 47Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele
tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului: 48după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie
răscumpărat; unul din frații săi îl poate răscumpăra. 49Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; îl poate răscumpăra sau unul care este ruda lui de aproape din familia lui, sau el însuș, dacă‐i va da mâna, se poate răscumpăra singur
. 50Și să facă socoteală cu cumpărătorul său de la anul în care i‐a fost vândut până la anul de veselie și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor; va fi cu el după
21.16
zilele unui simbriaș. 51Și dacă mai sunt încă mulți ani, să înapoieze prețul răscumpărării sale după ei din argintul cumpărării lui. 52Și dacă vor fi puțini ani până la anul de veselie, să facă socoteală cu el; să‐i înapoieze prețul răscumpărării sale după numărul anilor lui. 53Să fie la el ca un simbriaș an cu an; să nu‐l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54Și dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă
în anul de veselie el și copiii lui cu el. 55Căci copiii lui Israel sunt
robii mei; ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Binecuvântarea
261Să nu vă faceți idoli
16.22
27.15Ps. 97.7
și să nu vă ridicați chip cioplit, nici stâlp și să nu puneți piatră cu chipuri în țara voastră ca să vă plecați înaintea ei, căci eu, eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 2Să păziți sabatele
mele și să cinstiți locașul meu cel sfințit. Eu sunt Domnul. 3Dacă
28.1‐14
veți umbla în orânduirile mele și veți ținea poruncile mele și le veți face, 4atunci
vă voi da ploile voastre la vremea lor și pământul
85.12Ezec. 34.27
36.30Zah. 8.12
își va da rodul și pomul câmpului își va da rodul. 5Și
treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor și culesul viilor va ajunge până la semănat și vă veți mânca pâinea
cu saț și veți locui fără temere în
țara voastră. 6Și
147.14Is. 45.7Hag. 2.9
voi da pace în țară, și vă veți
4.8Is. 35.9Ier. 30.10Ezec. 34.25Osea 2.18Țef. 3.13
culca și nimeni nu vă va spăimânta și voi pierde viețuitoarele
14.15
sălbatice din țară și sabia
nu va trece prin țara voastră. 7Și veți urmări pe vrăjmașii voștri și vor cădea de sabie înaintea voastră. 8Și
cinci din voi vor urmări o sută și o sută din voi vor urmări zece mii și vrăjmașii voștri vor cădea de sabie înaintea voastră. 9Și îmi voi întoarce
fața spre voi și vă voi face
să creșteți și vă voi înmulți și voi întări legământul meu cu voi. 10Și veți mânca bucate vechi
și veți scoate afară pe cele vechi dinaintea celor noi. 11Și
29.45Ios. 22.19Ps. 76.2Ezec. 37.26,27,28Ap. 21.3
voi pune locașul meu între voi și sufletul meu nu vă va urî
. 12Și
voi umbla între voi și voi fi
11.4
30.22Ezec. 11.20
36.28
Dumnezeul vostru și veți fi poporul meu. 13Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să nu fiți robii lor
și am rupt legăturile jugului vostru și v‐am făcut să umblați cu capul ridicat.
Blestemul
14Și
dacă nu mă veți asculta și nu veți face toate aceste porunci; 15și dacă veți lepăda
așezămintele mele și dacă sufletul vostru va urî judecățile mele și nu veți face toate poruncile mele și veți rupe legământul meu; 16vă voi face și eu aceasta: voi atârna peste voi spaimă
32.25Ier. 15.8
, lingoare
și friguri, care vă vor topi
ochii și vă vor face sufletul să lâncezească; și vă veți semăna sămânța în zădar
12.13Mica 6.15
, căci o vor mânca vrăjmașii voștri. 17Și
îmi voi pune fața împotriva voastră și veți fi
bătuți dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce
vă urăsc vor domni peste voi și veți fugi
când nimeni nu vă va urmări. 18Și dacă și după acestea nu veți asculta de mine, vă voi pedepsi de șapte
ori mai mult pentru păcatele voastre. 19Și voi sfărâma
26.5Ezec. 7.24
30.6
mândria puterii voastre și voi face
cerurile voastre ca fierul și pământul vostru ca arama. 20Și
tăria voastră se va cheltui în zadar și pământul
28.18Hag. 1.10
vostru nu‐și va da venitul și pomii pământului nu‐și vor da rodul. 21Și dacă veți umbla împotriva mea și nu veți voi să ascultați de mine, voi aduce peste voi de șapte ori mai multe răni după păcatele voastre. 22Și
14.15
voi trimite viețuitoarele câmpului printre voi și vă vor prăda de copiii voștri și vă vor pierde dobitoacele și vă vor împuțina și căile
voastre vor fi pustii. 23Și dacă prin acestea
5.3Amos 4.6‐12
nu vă veți lăsa îndreptați de mine, ci veți umbla împotriva mea, 24atunci
voi umbla și eu împotriva voastră și vă voi bate, da, și eu, înșeptit pentru păcatele voastre. 25Și
6.3
14.17
29.8
33.2
voi aduce asupra voastră sabie care va răzbuna cu răzbunarea legământului; și vă veți strânge în cetățile voastre și voi trimite
24.10
29.17,18Amos 4.10
ciuma printre voi și veți fi dați în mâna vrăjmașului. 26Când
5.16
14.13
voi frânge toiagul pâinii voastre, zece femei vor coace pâinea voastră într‐un singur cuptor și vă vor da iarăși pâinea voastră cu cumpănă; și veți mânca
și nu vă veți sătura. 27Și
dacă cu aceasta nu veți asculta de mine, ci veți umbla împotriva mea, 28atunci voi
63.3
66.15Ier. 21.5Ezec. 5.13,15
8.18
umbla și eu cu furie împotriva voastră și eu, da, vă voi pedepsi înșeptit pentru păcatele voastre. 29Și
veți mânca și carnea fiilor voștri și veți mânca și carnea fetelor voastre. 30Și
vă voi sfărâma înălțimile și vă voi tăia stâlpii soarelui și voi arunca
trupurile voastre moarte peste trupurile idolilor voștri și sufletul meu vă va urî
89.38Ier. 14.19
. 31Și
voi face cetățile voastre pustii și voi pustii
21.2
locașurile voastre cele sfinte și nu voi mirosi mirosurile plăcute ale voastre. 32Și
25.11,18
voi pustii țara și vrăjmașii voștri care locuiesc în ea se vor mira
19.8Ezec. 5.15
de ea. 33Și
28.64Ps. 44.11Ier. 9.16Ezec. 12.15
20.23
22.15Zah. 7.14
pe voi, vă voi risipi între neamuri și voi scoate sabia după voi și țara voastră va fi o pustie și cetățile voastre o pustietate. 34Atunci
țara se va bucura de sabatele ei, în toate zilele pustiirii, când veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de sabatele ei. 35În toate zilele pustiirii va avea odihna cu care nu s‐a odihnit în sabatele
voastre când locuiați în ea. 36Și celor ce vor rămânea
dintre voi, le voi trimite leșin în inimă în țările vrăjmașilor lor, și sunetul
unei frunze ce se mișcă îi va urmări și vor fugi ca fugind de sabie și vor cădea când nimeni nu‐i va urmări: 37și
se vor împiedeca unul de altul, ca dinaintea sabiei, când nimeni nu‐i va urmări și
nu veți avea putere să stați înaintea vrăjmașilor vostri. 38Și veți fi pierduți printre neamuri și țara vrăjmașilor voștri vă va mânca. 39Și cei ce vor rămânea din voi se vor
28.65Neem. 1.8Ier. 3.25
29.12,13Ezec. 4.17
6.9
20.43
21.23
33.10
36.31Osea 5.15Zah. 10.9
pierde prin nelegiuirea lor în țările vrăjmașilor voștri; și se vor pierde în nelegiuirile părinților lor, cu ei. 40Și
vor mărturisi nelegiuirea lor și nelegiuirea părinților lor, în necredincioșia lor prin care au fost necredincioși împotriva mea 41și din pricină că au umblat împotriva mea, am umblat și eu împotriva lor și i‐am adus în țara vrăjmașilor lor. Dacă atunci inima lor netăiată împrejur
9.25,26Ezec. 44.7Fapte. 7.51Rom. 2.29Col. 2.11
se va smeri
32.26
33.12,13
și vor primi atunci pedeapsa nelegiuirii lor, 42atunci îmi voi aduce aminte
6.5Ps. 106.45Ezec. 16.60
de legământul meu cu Iacov și de legământul meu cu Isaac; și îmi voi aduce aminte de legământul meu cu Avraam și îmi voi aduce aminte de
țară. 43Și țara va
fi părăsită de ei și se va bucura de sabatele ei când va fi pustiită, ei nemaifiind; și vor primi pedeapsa nelegiuirii lor: pentru că, da, pentru că au lepădat
judecățile mele, și sufletul lor a urât orânduirile mele. 44Și chiar atunci, când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu‐i voi lepăda
și nu‐i voi urî ca să‐i nimicesc de tot și să stric legământul meu cu ei, căci eu sunt Domnul Dumnezeul lor. 45Și îmi voi aduce aminte
pentru ei de legământul
strămoșilor lor, pe care i‐am scos din țara Egiptului
înaintea ochilor neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul. 46Acestea
sunt așezămintele și judecățile și legile, pe care le‐a așezat Domnul între sine și copiii lui Israel pe muntele Sinai
prin Moise.