Anul sabatic
251Și Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat
pentru Domnul. 3Șase ani să‐ți semeni ogorul și șase ani să‐ți tai via și să‐ți strângi rodul ei. 4Dar anul al șaptelea să fie un sabat de odihnă pentru țară, un sabat pentru Domnul. Să nu‐ți semeni ogorul și să nu‐ți tai via. 5Să nu seceri ceea ce
va crește de la sine din secerișul tău și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru țară. 6Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine, 7și dobitoacelor tale și viețuitoarelor care sunt în țara ta: tot venitul ei va fi spre hrană.
Anul de veselie
8Și să‐ți numeri șapte sabate de ani, de șapte ori șapte ani; și zilele celor șapte sabate de ani să‐ți fie patruzeci și nouă de ani. 9Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor
să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră. 10Și să sfințiți anul al cincizecelea și să vestiți
63.4Ier. 34.8,15,17Lc. 4.19
slobozenie în țară tuturor locuitorilor ei; să vă fie o veselie; și
să vă întoarceți fiecare la moșia lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui. 11Acest al cincizecelea an să vă fie o veselie; să nu
semănați și să nu secerați cele crescute de la sine și să nu culegi strugurii viei netăiate. 12Căci este o veselie; să vă fie sfânt
; să mâncați venitul lui din ce va da câmpul. 13În
acest an de veselie să vă întoarceți fiecare om la moșia sa. 14Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să
nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15Să cumperi de la aproapele tău după
numărul anilor de la veselie; să‐ți vândă după numărul anilor de rod. 16După mulțimea anilor să‐i mărești prețul și după împuținarea anilor să‐i scazi prețul, căci îți vinde numărul secerișurilor. 17Și
să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci
să te temi de Dumnezeul tău: căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18Și
să faceți orânduirile mele și să păziți judecățile mele și să le faceți, și veți locui în țara voastră fără temere
. 19Și țara își va da rodul și
veți mânca până la săturare și veți locui în ea fără temere. 20Și dacă veți zice: Ce
vom mânca în anul al șaptelea? Iată
nu vom semăna nici nu vom culege venitul nostru! 21Atunci voi
porunci binecuvântarea mea peste voi în anul al șaselea și va da rod pentru trei ani. 22Și
veți semăna în anul al optulea și veți mânca din
roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui veți mânca din cele vechi. 23Și pământul să nu se vândă de veci, căci
3.2
pământul este al meu; căci voi sunteți la mine străini de loc
119.191 Pet. 2.11
și oaspeți. 24Și în toată țara pe care o aveți în stăpânire să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25Dacă
4.4,6
fratele tău va sărăci și va vinde din moșia sa, atunci răscumpărătorul
său, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26Și dacă omul nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare, și‐i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărarea lui, 27atunci
să socotească anii de la vinderea lui, și ceea ce va trece să întoarcă înapoi omului căruia i‐l vânduse și să se întoarcă la moșia sa. 28Și dacă mâna lui n‐a găsit de ajuns ca să i‐l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul de veselie: și
în anul de veselie să iasă și vânzătorul să se întoarcă în moșia sa. 29Și dacă cineva a vândut o casă de locuit într‐o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârșitul anului vinderii ei; un an deplin să aibă dreptul de răscumpărare. 30Și dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămânea de veci în mâna celui ce a cumpărat‐o, în neamurile sale; să nu iasă în anul de veselie. 31Dar casele satelor, care n‐au zid împrejurul lor, să fie socotite ca ogoarele țării: să poată fi răscumpărate și ele să iasă în anul de veselie. 32Dar cât pentru cetățile
leviților, casele din cetățile din moșia lor, leviții să aibă drept veșnic de răscumpărare. 33Și dacă cineva va răscumpăra de la unul din leviți, atunci casa vândută în cetatea moșiei sale să
iasă în anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor între copiii lui Israel. 34Și
câmpul ocolului dimprejurul cetăților lor să nu se vândă, căci este moșia lor de veci. 35Și când fratele tău va sărăci și mâna lui se va clătina lângă tine, atunci să‐l sprijinești
41.1
112.5,9Prov. 14.31Lc. 6.35Fapte. 11.29Rom. 12.101 In. 3.17
, fie străin de loc sau oaspete ca să trăiască cu tine. 36Să
22.12
nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme‐te de
Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască cu tine. 37Să nu‐i dai argintul tău cu camată, nici să nu‐i împrumuți bucatele tale cu dobândă. 38Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39Și
dacă fratele tău va sărăci lângă tine și se va vinde ție, să nu‐l silești să‐ți facă muncă de rob. 40Să fie cu tine ca un simbriaș și ca un oaspete; să slujească la tine până la anul de veselie. 41Atunci să iasă de la tine, el
și copiii lui cu el, și să se întoarcă la familia sa și să se întoarcă în
moșia părinților săi. 42Căci ei sunt
robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului; ei să nu se vândă ca robi. 43
Să nu‐l stăpânești cu asprime
, ci să te temi
de Dumnezeul tău. 44Și robul tău și roaba ta pe care‐i vei avea, din neamurile
care sunt împrejurul vostru, din ele să vă cumpărați robi și roabe. 45Și, dintre copiii străinilor care stau vremelnic între voi, din ei să cumpărați și din familiile care sunt cu voi, pe care i‐au născut în țara voastră; și ei vor fi stăpânirea voastră. 46Și
să‐i lăsați de moștenire copiilor voștri după voi, ca să‐i moștenească drept stăpânire; pe ei să‐i faceți robii voștri în veac, dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, să nu stăpâniți unul
peste altul cu asprime. 47Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele
tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului: 48după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie
răscumpărat; unul din frații săi îl poate răscumpăra. 49Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; îl poate răscumpăra sau unul care este ruda lui de aproape din familia lui, sau el însuș, dacă‐i va da mâna, se poate răscumpăra singur
. 50Și să facă socoteală cu cumpărătorul său de la anul în care i‐a fost vândut până la anul de veselie și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor; va fi cu el după
21.16
zilele unui simbriaș. 51Și dacă mai sunt încă mulți ani, să înapoieze prețul răscumpărării sale după ei din argintul cumpărării lui. 52Și dacă vor fi puțini ani până la anul de veselie, să facă socoteală cu el; să‐i înapoieze prețul răscumpărării sale după numărul anilor lui. 53Să fie la el ca un simbriaș an cu an; să nu‐l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54Și dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă
în anul de veselie el și copiii lui cu el. 55Căci copiii lui Israel sunt
robii mei; ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.