Jertfele pentru vină
51Și dacă va păcătui cineva, auzind
glasul unui jurământ, fiind martor, fie că a văzut sau a știut, dacă nu spune, atunci își va purta
nelegiuirea. 2Sau
dacă se va atinge cineva de un lucru necurat, fie mortăciunea unei viețuitoare necurate, sau mortăciunea unui dobitoc necurat, sau mortăciunea unor târâtoare necurate și aceasta va fi ascuns de el, va fi necurat și vinovat
. 3Sau dacă se va atinge de
necurățenia unui om, oricare ar fi necurățenia lui prin care este necurat, și aceasta va fi ascuns de el: când o va ști, va fi vinovat. 4Sau dacă va jura cineva rostind cu ușurință cu buzele ca
să facă rău, sau să facă bine
, în orice rostește omul cu ușurință jurând, și este ascuns de el; când va ști, va fi vinovat într‐una din acestea. 5Și va fi așa: când va fi vinovat într‐una din acestea va mărturisi
în ce a păcătuit. 6Și va aduce Domnului jertfa sa pentru vină pentru păcatul său cu care a păcătuit, o parte femeiască din turmă, o oaie sau o iadă, ca jertfă pentru păcat; și preotul va face ispășire pentru el de păcatul lui. 7Și
dacă nu‐i va da mâna pentru o oaie, atunci să aducă Domnului ca jertfă a sa pentru vină pentru păcatul său cu care a păcătuit, două turturele
sau doi pui de porumbel: unul jertfă pentru păcat și celălalt ardere de tot. 8Și să le aducă la preot, care să aducă ce este pentru jertfa pentru păcat, întâi, și să‐i rupă
cu unghia capul de la grumaz dar să nu‐l despartă. 9Și să stropească peste peretele altarului din sângele jertfei pentru păcat, iar celălalt
sânge să se stoarcă la piciorul altarului: este o jertfă pentru păcat. 10Și pe celălalt să‐l aducă ardere de tot după rânduială
. Și preotul
să facă ispășire pentru el de păcatul său cu care a păcătuit și i se va ierta. 11Dar dacă nu‐i va da mâna pentru două turturele sau doi pui de porumbel, atunci va aduce ca dar al lui pentru ceea ce a păcătuit, a zecea parte din efă de floarea făinii ca jertfă pentru păcat: să nu pună untdelemn
pe ea, nici să nu pună tămâie peste ea, căci este o jertfă pentru păcat. 12Și s‐o aducă la preot și preotul să ia din ea un pumn plin ca
amintirea ei și s‐o ardă pe altar, pe
jertfele arse cu foc ale Domnului: este o jertfă pentru păcat. 13Și
preotul să facă ispășire pentru el de păcatul cu care a păcătuit în vreuna din acestea și i se va ierta; și ce rămâne va fi
al preotului, ca și darul de mâncare. 14Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 15Dacă
cineva va face vreo încălcare și va păcătui din nebăgare de seamă, în lucrurile sfinte ale Domnului, atunci
să aducă Domnului jertfa lui pentru vină, un berbece fără cusur din turmă, după prețuirea ta, în sicli de argint, după siclul
sfântului locaș, ca jertfă pentru vină. 16Și pentru ceea ce a păcătuit luând din lucrul sfânt, să plătească și să adauge
a cincea parte la ea și s‐o dea preotului; și preotul
va face ispășire pentru el cu berbecele jertfei pentru vină și i se va ierta. 17Și dacă
va păcătui cineva și va face împotriva vreuneia din toate poruncile Domnului
ce nu se cade să se facă, și n‐a știut
, totuși este vinovat și își va purta nelegiuirea. 18Și să
aducă preotului un berbece fără cusur din turmă, după prețuirea ta, ca jertfă pentru vină: și preotul
să facă ispășire pentru el, de nebăgarea lui de seamă cu care a păcătuit din nebăgare de seamă și n‐a știut, și i se va ierta. 19Este o jertfă pentru vină: el este vinovat negreșit împotriva
Domnului.
61Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Dacă cineva
va păcătui și va face vreo necredincioșie împotriva Domnului, și va minți
aproapelui său într‐un lucru încredințat
, sau un zălog, sau o răpire, sau a înșelat
26.19
pe aproapele său, 3sau
a găsit un lucru pierdut și‐l va tăgădui și va jura strâmb
, în ceva din tot ce face omul păcătuind în ele: 4atunci va fi așa: dacă a păcătuit și este vinovat, va întoarce ce a răpit și lucrul cu care a înșelat, sau zălogul încredințat, sau lucrul pierdut pe care l‐a găsit, 5sau orice lucru pentru care a jurat strâmb; și să
plătească prețul întreg și să adauge a cincea parte mai mult la el și să‐l dea aceluia al cui este, în ziua jertfei lui pentru vină. 6Și să aducă preotului pentru Domnul jertfa lui pentru vină, un berbece
fără cusur din turmă, după prețuirea ta, ca jertfă pentru vină. 7Și
preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului și i se va ierta, oricare ar fi greșala pe care a făcut‐o în care a fost vinovat.
Legea arderii de tot
8Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 9Poruncește lui Aaron și fiilor lui zicând: Aceasta este legea arderii de tot: arderea de tot să fie pe vatra de pe altar toată noaptea până dimineață; și focul altarului să ardă mereu deasupra lui. 10Și
preotul să se îmbrace cu veșmântul său de in și să pună izmenele de in pe carnea sa, și să ridice cenușa în care a mistuit focul arderea de tot pe altar și s‐o verse lângă altar
. 11Și
să se dezbrace de hainele lui și să se îmbrace cu alte haine, și să scoată cenușa afară din tabără la un loc
curat. 12Și focul de pe altar să ardă mereu pe el, să nu se stingă; și preotul să ardă lemne pe el în toate diminețile; și să așeze arderea de tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea
jertfelor de pace. 13Focul să ardă mereu pe altar; să nu se stingă.
Legea darului de mâncare
14Și aceasta este legea
darului de mâncare: Fiii lui Aaron să‐l aducă înaintea Domnului înaintea altarului. 15Și să ia din el un pumn, din floarea făinii darului de mâncare și din untdelemnul lui și toată tămâia care este deasupra darului de mâncare și să le ardă pe altar, ca miros plăcut, amintirea
sa pentru Domnul. 16Iar
ce va rămânea din el să mănânce Aaron și fiii săi
; să se mănânce fără aluat într‐un loc sfânt; s‐o mănânce în curtea cortului întâlnirii. 17Să
nu se coacă cu aluat. Am dat‐o
ca parte a lor din jertfele mele arse cu foc; este
preasfântă, ca jertfa pentru păcat și ca jertfa pentru vină. 18Toată
partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Este un așezământ
în veac, în neamurile voastre, partea lor din jertfele arse cu foc ale Domnului. Orice
se va atinge de ele să fie sfânt.
Darul preotului
19Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 20Acesta
este darul lui Aaron și al fiilor săi, pe care să‐l aducă ei Domnului în ziua când va fi uns el: a zecea parte din efă
de floarea făinii ca dar de mâncare, veșnic, jumătate din ea dimineața și jumătate din ea seara. 21S‐o pregătească în tigaie cu untdelemn: s‐o aduci amestecată cu untdelemn; să aduci bucățile coapte din darul de mâncare ca miros plăcut Domnului. 22Și preotul dintre fiii lui
care va fi uns în locul lui, să‐l facă; este un așezământ în veac: va fi ars tot
pentru Domnul. 23Și orice dar de mâncare al preotului să se ardă tot; să nu se mănânce.
Legea jertfei de ispășire
24Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 25Vorbește lui Aaron și fiilor săi zicând: Aceasta
este legea jertfei pentru păcat: în locul
unde se junghie arderea de tot să se junghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă
. 26S‐o mănânce preotul
care o aduce pentru păcat
; să se mănânce într‐un loc sfânt în curtea cortului întâlnirii. 27Orice
30.29
se va atinge de carnea ei să fie sfânt; și dacă se va stropi din sângele ei pe vreo haină, partea stropită s‐o speli într‐un loc sfânt. 28Și vasul de lut în care s‐a fiert să se
spargă; și dacă s‐a fiert într‐un vas de aramă, să se frece și să se clătească în apă. 29Toată partea
bărbătească dintre preoți să mănânce din ea; este
preasfântă. 30Și orice jertfă
pentru păcat, din al cărei sânge s‐a adus în cortul întâlnirii spre a face ispășire în sfânta, să nu se mănânce; să se ardă cu foc.
Legea jertfei pentru vină
71Și aceasta
este legea jertfei pentru vină: este preasfântă
. 2În
locul unde se junghie arderea de tot să se junghie jertfa pentru vină: și sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. 3Și
să se aducă toată grăsimea ei: coada și grăsimea care acoperă măruntaiele 4și cei doi rărunchi, și grăsimea care este pe ei, care este pe coapse, și prapurul de pe ficat: să‐l scoată cu cei doi rărunchi. 5Și preotul să le ardă pe altar ca jertfă arsă cu foc pentru Domnul: este o jertfă pentru vină. 6Toată
partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea; să se mănânce într‐un loc sfânt: este preasfântă
. 7Ca jertfa pentru păcat, așa este jertfa
pentru vină; este o singură lege pentru ele: să fie a preotului care face ispășire cu ea. 8Și preotul care aduce arderea de tot a vreunui om, preotul va avea pentru sine pielea arderii de tot pe care a adus‐o. 9Și
orice dar de mâncare, care se coace în cuptor și tot ce se gătește pe grătar, sau în tigaie, să fie al preotului care îl aduce. 10Și orice dar de mâncare, frământat cu untdelemn și uscat, să fie al tuturor fiilor lui Aaron, al unuia ca și al altuia.
Legea jertfei de pace
11Și
aceasta este legea jertfei de pace, pe care o va aduce cineva Domnului. 12Dacă o aduce ca mulțumire, atunci să aducă pe lângă jertfa de mulțumire turte fără aluat frământate cu untdelemn, și plăcinte fără aluat unse
cu untdelemn, și floarea făinii amestecată cu untdelemn în turte frământate cu untdelemn. 13Va
aduce pentru darul lui cu turte, pâine cu aluat cu jertfa lui de pace pentru mulțămire. 14Și din tot darul să aducă una ca dar ridicat Domnului; va fi
a preotului care stropește sângele jertfei lui de pace. 15Și
carnea jertfei lui de pace pentru mulțumire să se mănânce în ziua în care va fi adusă; să nu lase nimic din ea până dimineața. 16Și
dacă jertfa darului său va fi o juruință, sau un dar de bună voie, jertfa lui să se mănânce în ziua în care o va aduce; și ce va rămânea din ea să se mănânce a doua zi. 17Și ce va rămânea din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. 18Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti
celui ce a adus‐o
: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea. 19Și carnea care se va atinge de ceva necurat să nu se mănânce; să se ardă cu foc. Iar carnea, oricine este curat să mănânce carnea. 20Dar sufletul
care având necurăția lui pe el va mânca din carnea jertfei de pace, care este pentru Domnul, sufletul acela va fi stârpit
din poporul său. 21Și dacă cineva se va atinge de ceva necurat, necurăție
de om, sau dobitoc
necurat, sau orice urâciune
necurată, și va mânca din carnea jertfei de pace, care este pentru Domnul, sufletul acela va fi stârpit
din poporul său.
Să nu se mănânce grăsime și sânge
22Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 23Vorbește copiilor lui Israel zicând: Să nu mâncați nicio
grăsime de bou sau de oaie sau de capră. 24Și grăsimea mortăciunii și grăsimea a ceea ce este sfâșiat de fiare să slujească la orice alt lucru, dar să n‐o mâncați nicidecum. 25Căci oricine va mânca grăsimea unui dobitoc, din care se aduce Domnului jertfă cu foc, sufletul care a mâncat va fi stârpit din poporul său. 26Și
să nu mâncați niciun fel de sânge în toate locuințele voastre, fie de păsări fie de dobitoace. 27Orice suflet care va mânca din orice fel de sânge, sufletul acela va fi stârpit din poporul său.
Jertfa de pace
28Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 29Vorbește copiilor lui Israel zicând: Cel ce
își va aduce jertfa de pace Domnului să aducă Domnului darul său din jertfa sa de pace. 30Chiar
mâinile sale să aducă jertfele cu foc ale Domnului; să aducă grăsimea cu pieptul: pieptul
să fie legănat ca dar legănat înaintea Domnului. 31Și
preotul să ardă grăsimea pe altar și
pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor săi. 32Și
să dați preotului spata dreaptă ca dar ridicat din jertfele voastre de pace. 33Și acela dintre fiii lui Aaron, care aduce sângele jertfelor de pace și grăsimea lui, va avea ca parte a lui spata dreaptă. 34Și am luat de la copiii lui Israel pieptul
darului de legănare și spata darului de ridicare din jertfele lor de pace, și le‐am dat lui Aaron, preotul, și fiilor lui printr‐un așezământ în veac din partea copiilor lui Israel. 35Aceasta este partea ungerii lui Aaron și a ungerii fiilor lui din jertfele arse cu foc ale Domnului, din
ziua când îi va înfățișa el să fie în slujba de preoți ai Domnului, 36partea despre care a poruncit Domnul să se dea lor de către copiii lui Israel, din
ziua când îi va unge el: este o orânduire în veac în neamurile lor. 37Aceasta este legea arderii
de tot, a darului
de mâncare și a jertfei
pentru păcat și a jertfei
pentru vină și a jertfei pentru
sfințire și a jertfei de pace
, 38pe care a poruncit‐o Domnul lui Moise în muntele Sinai, în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să aducă
darurile lor Domnului în pustia Sinai.
