Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Trimiterea celor doisprezece

91Și

9.1
Mat. 10.1Mc. 3.13
6.7
a chemat la sine pe cei doisprezece și le‐a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să tămăduiască boli. 2Și i‐a
9.2
Mat. 10.7,8Mc. 6.12
trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe bolnavi. 3Și le‐a
9.3
Mat. 10.9Mc. 6.8
zis: Nu luați nimic pe cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint; nici să n‐aveți două haine. 4Și in
9.4
Mat. 10.11Mc. 6.10
orice casă veți intra, rămâneți acolo, și de acolo plecați. 5Și
9.5
Mat. 10.14
câți nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați
9.5
Fapte. 13.51
praful de pe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor. 6Iar ei
9.6
Mc. 6.12
au plecat și umblau din sat în sat vestind Evaghelia și tămăduind pretutindeni.

Irod nu știe ce să creadă despre Isus

7Și Irod tetrarhul

9.7
Mat. 14.1Mc. 6.14
a auzit vorbind despre toate cele ce se făceau și era în nedumerire despre ce se spunea de unii că Ioan s‐a sculat dintre cei morți, 8iar de alții că s‐a arătat Ilie; iar de alții că s‐a sculat un proroc oarecare din cei vechi. 9Iar Irod a zis: Lui Ioan i‐am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Și
9.9
Cap. 23.8.
căuta să‐l vadă.

Înmulțirea pâinilor

10Și când

9.10
Mc. 6.30
s‐au întors apostolii, i‐au spus cele ce au făcut. Și el
9.10
Mat. 14.13
i‐a luat cu sine și s‐a dus la o parte la o cetate numită Betsaida. 11Și gloatele când au aflat l‐au urmat și el i‐a primit bine și le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de tămăduire. 12Iar
9.12
Mat. 14.15Mc. 6.35In. 6.1,5
ziua a început să se plece și cei doisprezece au venit la el și i‐au zis: Dă drumul gloatei ca să se ducă în satele și în locurile dimprejur și să poposească și să‐și găsească merinde, pentru că aici suntem într‐un loc pustiu. 13Iar el le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Iar ei au zis: N‐avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne‐am duce și am cumpăra de mâncare la tot poporul acesta. 14Și erau ca la cinci mii de bărbați. Iar el a zis ucenicilor săi: Așezați‐i la masă în cete de câte cincizeci. 15Și au făcut astfel și i‐au așezat pe toți la masă. 16Iar el a luat cele cinci pâini și cei doi pești și s‐a uitat spre cer și le‐a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor ca să dea la gloată. 17Și toți au mâncat și s‐au săturat și s‐a luat ce le‐a rămas din fărâmituri, douăsprezece coșuri.

Mărturisirea lui Petru

18Și a fost așa: când

9.18
Mat. 16.13Mc. 8.27
se ruga el singur, ucenicii erau cu el. Și i‐a întrebat zicând: Cine zic gloatele că sunt eu? 19Iar ei au răspuns și au zis: Ioan
9.19
Mat. 14.2
Botezătorul. Iar alții zic: Ilie. Iar alții că s‐a sculat un proroc oarecare dintre cei vechi. 20Și le‐a zis: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru
9.20
Mat. 16.16In. 6.69
a răspuns și a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21Și
9.21
Mat. 16.20
le‐a vorbit stăruitor și le‐a poruncit să nu spună aceasta la nimeni, 22zicând: Trebuie ca Fiul
9.22
Mat. 16.21
17.22
omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și cărturari și să fie omorât și a treia zi să învie.

Cum să urmăm pe Isus

23Și

9.23
Mat. 10.38
16.24Mc. 8.34
zicea tuturor: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. 24Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, acela o va mântui. 25Căci
9.25
Mat. 16.26Mc. 8.36
ce folosește unui om de câștigă lumea întreagă și se pierde pe sine însuși sau se păgubește? 26Căci
9.26
Mat. 20.33Mc. 8.382 Tim. 2.12
cine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în slava sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27Și vă spun cu adevărat:
9.27
Mat. 16.28Mc. 9.1
Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta deloc moarte până vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Schimbarea la față

28Și a fost așa: ca

9.28
Mat. 17.1Mc. 9.2
la opt zile după cuvintele acestea, a luat cu sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s‐a suit în munte ca să se roage. 29Și pe când se ruga, chipul feței lui s‐a făcut altul și îmbrăcămintea lui albă, strălucind. 30Și iată, vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie, 31care s‐au arătat în slavă și spuneau despre moartea sa pe care avea s‐o împlinească în Ierusalim. 32Iar Petru și cei cu el erau
9.32
Dan. 8.18
10.9
îngreuiați de somn; iar când s‐au deșteptat bine, au văzut slava lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. 33Și a fost așa: pe când se despărțeau ei de el, Petru a zis lui Isus: Stăpâne, este bine să fim aici și să facem trei colibe, una ție și una lui Moise și una lui Ilie. Căci nu știa ce vorbește. 34Și pe când zicea el acestea, s‐a făcut un nor și i‐a umbrit și s‐au înspăimântat când au intrat în nor. 35Și s‐a făcut un glas din nor zicând: Acesta
9.35
Mat. 3.17
este Fiul meu, cel ales, ascultați
9.35
Fapte. 3.22
de el. 36Și când se făcea glasul, Isus s‐a aflat singur. Și ei
9.36
Mat. 17.9
au tăcut și n‐au spus în acele zile nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

37Și a fost așa: în

9.37
Mat. 17.14Mc. 9.14,17
ziua următoare când s‐au coborât de pe munte, l‐a întâmpinat gloată multă. 38Și iată un bărbat din gloată a strigat zicând: Învățătorule, te rog, uită‐te spre fiul meu pentru că îl am numai pe el. 39Și iată, un duh îl apucă și deodată strigă și‐l sfâșie cu spumă și abia se depărtează de la el după ce l‐a zdrobit. 40Și m‐am rugat de ucenicii tăi ca să‐l scoată afară, dar n‐au putut. 41Și Isus a răspuns și a zis: O neam necredincios și sucit, până când voi fi la voi și vă voi îngădui? Adu aici pe fiul tău. 42Și pe când venea el încă, l‐a sfâșiat dracul și l‐a zguduit tare. Dar Isus a certat duhul necurat și a tămăduit pe băiat și l‐a dat înapoi tatălui său. 43Și toți au rămas uimiți de mărimea lui Dumnezeu.

Isus vestește moartea și învierea Sa

Dar pe când toți se minunau de toate câte făcea, el a zis ucenicilor săi: 44Puneți‐vă

9.44
Mat. 17.22
în urechi cuvintele acestea: căci Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 45Dar
9.45
Mc. 9.32
ei nu înțelegeau graiul acesta și era ascuns de ei, ca să nu‐l priceapă: și se temeau să‐l întrebe despre graiul acesta.

Cine este cel mai mare?

46Și

9.46
Mat. 18.1Mc. 9.34
a intrat o gândire în ei, adică cine dintre ei ar fi mai mare. 47Iar Isus, cunoscând gândirea inimii lor, a luat un copilaș și l‐a pus lângă sine 48și le‐a zis: Oricine
9.48
Mat. 10.40
18.5Mc. 9.37In. 12.44
13.20
va primi pe acest copilaș în numele meu, mă primește pe mine și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine; căci
9.48
Mat. 23.11,12
cine este mai mic între voi toți, acela este mare. 49Și Ioan
9.49
Mc. 9.38Num. 11.28
a răspuns și a zis: Stăpâne, am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și l‐am oprit, pentru că nu urmează cu noi. 50Și Isus i‐a zis: Nu‐l opriți, căci cine
9.50
Mat. 12.30
nu este împotriva voastră este pentru voi.

„Foc din cer”

51Și a fost așa: când erau pe împlinite zilele înălțării

9.51
Mc. 16.19Fapte. 1.2
sale, și‐a îndreptat fața hotărât ca să meargă la Ierusalim. 52Și a trimis soli înaintea feței sale. Și ei s‐au dus și au intrat într‐un sat de samariteni ca să gătească pentru el. 53Și
9.53
In. 4.4,9
nu l‐au primit pentru că fața lui era îndreptată ca să meargă spre Ierusalim. 54Și când au văzut aceasta ucenicii săi Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voiești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să‐i mistuiască precum a făcut și Ilie?
9.54
2 Reg. 1.10,12
55Iar el s‐a întors și i‐a certat și a zis: Nu știți ce fel de duh sunteți; căci Fiul
9.55
In. 3.17
12.47
omului n‐a venit să piardă suflete de oameni, ci să‐i mântuiască. 56Și s‐au dus într‐alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

57Și pe

9.57
Mat. 8.10
când mergeau pe cale, unul i‐a zis: Te voi urma oriunde vei merge. 58Și Isus i‐a zis: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 59Și a zis către un altul:
9.59
Mat. 8.21
Urmează‐mă. Iar el a zis: Doamne, dă‐mi voie întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 60Dar Isus i‐a zis: Lasă morții să‐și îngroape morții lor, iar tu du‐te și vestește în toate părțile Împărăția lui Dumnezeu. 61Și un altul de asemenea a zis: Te
9.61
1 Reg. 19.20
voi urma, Doamne, dar întâi dă‐mi voie să‐mi iau rămas bun de la cei ce sunt în casa mea. 62Dar Isus i‐a zis: Nimeni care și‐a pus mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.

10

Trimiterea celor șaptezeci de ucenici

101Iar după acestea Domnul a rânduit pe alți șaptezeci și i‐a trimis

10.1
Mat. 10.1Mc. 6.7
câte doi înaintea feței sale în orice cetate și loc în care avea să vină el însuși. 2Și le zicea: Secerișul
10.2
Mat. 9.37,38In. 4.35
este mare dar lucrătorii sunt puțini; rugați‐vă deci
10.2
2 Tes. 3.1
de Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său. 3Duceți‐vă; iată,
10.3
Mat. 10.16
vă trimit ca niște miei în mijlocul lupilor. 4
10.4
Mat. 10.9,10Mc. 6.8
Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte: și nu îmbrățișați pe nimeni
10.4
2 Reg. 4.29
pe cale. 5Și în orice
10.5
Mat. 10.12
casă veți intra, ziceți întâi: Pace casei acesteia! 6Și dacă este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7Și
10.7
Mat. 10.11
rămâneți în aceeași casă mâncând
10.7
1 Cor. 10.27
și bând cele ce sunt la ei; căci vrednic este lucrătorul
10.7
Mat. 10.101 Cor. 9.41 Tim. 5.18
de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. 8Și în orice cetate intrați și vă primesc ei, mâncați cele ce vă sunt puse înainte. 9Și
10.9
Cap. 9.2.
tămăduiți pe cei bolnavi în ea și spuneți‐le: Împărăția lui Dumnezeu s‐a
10.9
Mat. 3.2
4.17
10.7
apropiat de voi. 10Dar în orice cetate veți intra și nu vă primesc ei, ieșiți în ulițele ei și ziceți: 11Chiar
10.11
Mat. 10.14Fapte. 13.51
18.6
praful din cetatea voastră ce s‐a lipit de picioarele noastre, noi îl scuturăm împotriva voastră. Însă cunoașteți aceasta că Împărăția lui Dumnezeu s‐a apropiat. 12Vă spun că în ziua aceea va fi mai
10.12
Mat. 10.15Mc. 6.11
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai
10.13
Mat. 11.21
de tine Horazine! vai de tine Betsaido! Pentru că
10.13
Ezec. 3.6
dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, demult s‐ar fi pocăit șezând în sac și cenușă. 14Însă va fi mai ușor Tirului și Sidonului la judecată decât vouă. 15Și tu,
10.15
Mat. 11.23
Capernaume, oare vei fi ridicat
10.15
Gen. 11.4Deut. 1.28Is. 14.13Ier. 51.53
până la cer? Până la Hades vei fi pogorât.
10.15
Ezec. 26.20
32.18
16Cine
10.16
Mat. 10.40Mc. 9.37In. 13.20
ascultă de voi, ascultă de mine; și
10.16
1 Tes. 4.8
cine vă leapădă pe voi, mă leapădă pe mine; și cine mă leapădă
10.16
In. 5.23
pe mine, leapădă pe cel ce m‐a trimis pe mine.

Întoarcerea celor șaptezeci

17Și cei șaptezeci s‐au

10.17
Vers. 1.
întors cu bucurie zicând: Doamne, chiar și dracii ni se supun în numele tău. 18Și el le‐a zis: Am zărit
10.18
In. 12.31
16.11Ap. 9.1
12.8,9
pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată, v‐am
10.19
Mc. 16Fapte. 28.5
dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum. 20Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numele
10.20
Ex. 32.32Ps. 69.28Is. 4.3Dan. 12.1Fil. 4.3Evr. 12.23Ap. 13.8
20.12
21.27
voastre sunt scrise în ceruri. 21În
10.21
Mat. 11.25
același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta. 22Toate
10.22
Mat. 28.18In. 3.35
5.27
17.2
mi‐au fost date de Tatăl meu: și
10.22
In. 1.18
6.44,46
nimeni nu cunoaște cine este Fiul decât numai Tatăl și cine este Tatăl decât numai Fiul și acela căruia ar voi Fiul să i‐l descopere. 23Și întorcându‐se către ucenici, a zis la o parte: Fericiți
10.23
Mat. 13.16
sunt ochii care văd cele ce vedeți voi. 24Căci vă spun că
10.24
1 Pet. 1.10
mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit.

Pilda samariteanului

25Și iată, un învățător

10.25
Mat. 19.16
22.35
de lege oarecare s‐a sculat și l‐a ispitit, și a zis: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 26Și el i‐a zis: Ce este scris în lege? Cum citești? 27Și el a răspuns și a zis: Să
10.27
Deut. 6.5
iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău și
10.27
Lev. 19.18
pe aproapele tău ca pe tine însuți. 28Și el i‐a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei
10.28
Lev. 18.5Neem. 9.29Ezec. 20.11,13,21Rom. 10.5
trăi. 29Iar el, voind să
10.29
Cap. 16.15.
se îndreptățească, a zis lui Isus: Și cine este aproapele meu? 30Și dând răspuns, Isus a zis: Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care l‐au dezbrăcat și i‐au făcut răni și au plecat lăsându‐l jumătate mort. 31Și din întâmplare un preot oarecare se pogora pe calea aceea și când l‐a văzut, a
10.31
Ps. 38.11
trecut înainte pe cealaltă parte. 32Asemenea și un Levit, când a venit la acel loc și l‐a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte. 33Iar un samaritean
10.33
In. 4.9
oarecare mergea pe cale și a venit la el și când l‐a văzut, i s‐a făcut milă 34și s‐a apropiat de el și i‐a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin și l‐a pus pe dobitocul său și l‐a adus la o casă de poposire și a purtat grijă de el. 35Și a doua zi dimineața, a scos doi dinari și i‐a dat gazdei și a zis: Poartă grijă de el și ce vei mai cheltui, îți voi da înapoi când mă voi întoarce. 36Care dintre acești trei ți se pare că s‐a făcut aproapele celui ce a căzut între tâlhari? 37Iar el a zis: Cel ce și‐a făcut milă cu el. Și Isus i‐a zis: Du‐te și fă și tu asemenea.

Marta și Maria

38Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Marta

10.38
In. 11.1
12.2,3
l‐a primit în casa ei. 39Și ea avea o soră numită Maria, care
10.39
1 Cor. 7.32
și ea ședea jos
10.39
Cap. 3.35.
la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui. 40Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine. 41Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu, 42dar un
10.42
Ps. 27.4
singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.

11

Tatăl nostru

111Și a fost așa: pe când se ruga el într‐un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii săi i‐a zis: Doamne, învață‐ne să ne rugăm cum a învățat și Ioan pe ucenicii săi. 2Și el le‐a zis: Când vă rugați, ziceți: Tatăl

11.2
Mat. 6.9
nostru care ești în ceruri, sfințească‐se numele tău; vie Împărăția ta; facă‐se voia ta precum în cer și pe pământ. 3Pâinea noastră cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă în fiecare zi. 4Și iartă‐ne păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne datorează. Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește‐ne de cel rău.

Stăruința în rugăciune

5Și le‐a zis: Cine dintre voi va avea un prieten și se va duce la el la miezul nopții și‐i va zice: Prietene, împrumută‐mi trei pâini 6pentru că a venit un prieten al meu de pe drum la mine și n‐am ce să‐i pun înainte?… 7Și acela dinăuntru va răspunde și va zice: Nu mă da de osteneală; acum ușa este închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă scol să‐ți dau. 8Vă spun: chiar

11.8
Cap. 18.1, etc.
dacă nu se va scula și‐i va da pentru că‐i este prieten, totuși pentru îndrăzneala lui se va scula și‐i va da orice are trebuință. 9Și
11.9
Mat. 7.7
21.22Mc. 11.24In. 15.7Iac. 1.61 In. 3.22
eu vă spun: Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide. 10Căci oricine cere ia și cine caută află și celui ce bate i se va deschide. 11Și de la
11.11
Mat. 7.9
care dintre voi, care este tată, va cere fiul său pâine și‐i va da o piatră? Sau va cere un pește și‐i va da un șarpe în loc de pește? 12Sau va cere un ou și‐i va da o scorpie? 13Dacă deci voi, răi fiind, știți să dați daruri bune la copiii voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din cer va da Duhul Sfânt celor ce‐l cer de la el.

Vindecarea unui îndrăcit mut

14Și

11.14
Mat. 9.32
12.22
scotea un drac și acesta era mut. Și a fost așa: când a ieșit dracul, mutul a vorbit și gloatele se minunau. 15Iar unii dintre ei au zis: El
11.15
Mat. 9.34
12.24
scoate afară pe draci cu Beelzebul, domnul dracilor. 16Și alții îl ispiteau și cereau
11.16
Mat. 12.38
16.1
de la el un semn din cer. 17Iar el
11.17
Mat. 12.25Mc. 3.24
le știa
11.17
In. 2.25
gândurile și le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și casă cade peste casă. 18Și dacă și Satana s‐a dezbinat împotriva sa însuși, cum va sta împărăția lui? Pentru că ziceți că eu scot afară pe draci cu Beelzebul. 19Iar dacă eu scot afară pe draci cu Beelzebul, fiii voștri cu cine‐i scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voștri. 20Iar dacă eu scot afară dracii cu
11.20
Ex. 8.19
degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns deci peste voi. 21Când
11.21
Mat. 12.29Mc. 3.27
cel tare, deplin înarmat, își păzește curtea, averile lui sunt în pace. 22Dar
11.22
Is. 53.12Col. 2.15
când unul mai tare decât el va veni asupra lui și‐l va birui, îi ia toată armura în care se încrezuse și împarte prăzile lui. 23Cine
11.23
Mat. 12.30
nu este cu mine este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește.

Duhul necurat ieșit din om

24Când

11.24
Mat. 12.43
duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Și fiindcă nu găsește, zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit. 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și ele intră și locuiesc acolo: și cele de pe urmă
11.26
In. 5.14Evr. 6.4
10.262 Pet. 2.20
ale omului aceluia se fac mai rele decât cele dintâi.

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul

27Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericit

11.27
Cap. 1.28, 48.
este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt. 28Iar el a zis: Mai bine fericiți
11.28
Mat. 7.21Iac. 1.25
cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.

Minunea cu Iona

29Iar când

11.29
Mat. 12.38,39
s‐au adunat gloate cu grămada, a început să zică: Neamul acesta este un neam rău; cere un semn și nu i se va da un semn decât semnul lui Iona. 30Căci după cum Iona
11.30
Iona 1.17
2.10
a fost un semn pentru niniviteni, astfel va fi și Fiul omului pentru neamul acesta. 31Împărăteasa
11.31
1 Reg. 10.1
de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații acestui neam și‐i va osândi: pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată aici este mai mult decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și‐l vor osândi: pentru că ei
11.32
Iona 3.5
s‐au pocăit la propovăduirea lui Iona și iată aici este mai mult decât Iona.

Lumina

33Nimeni

11.33
Mat. 5.15Mc. 4.21
n‐aprinde candela și o pune în ascunzătoare, nici sub obroc, ci în sfeșnic, ca cei ce intră să vadă lucirea. 34Candela
11.34
Mat. 6.22
trupului tău este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, tot trupul tău este și el plin de lumină; iar când este rău, și trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36Dacă deci tot trupul tău este plin de lumină, neavând vreo parte întunecată, el va fi plin de lumină, tot ca și când te luminează candela cu raza sa.

Mustrarea cărturarilor și fariseilor

37Iar pe când vorbea el, un fariseu l‐a rugat ca să prânzească la el. Și a intrat și a șezut la masă. 38Iar când a văzut aceasta fariseul,

11.38
Mc. 7.3
s‐a mirat că nu s‐a scăldat întâi înainte de prânz. 39Și
11.39
Mat. 23.25
Domnul i‐a zis: Acum, voi fariseii curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul
11.39
Tit 1.15
vostru este plin de răpire și de răutate. 40Nebunilor, oare cel ce a făcut ce este afară n‐a făcut și ce este înăuntru? 41Însă dați
11.41
Is. 58.7Dan. 4.27
milostenie cele dinăuntru și iată toate vă sunt curate. 42Dar
11.42
Mat. 23.23
vai de voi fariseilor! pentru că dați zeciuială din izmă și rută și orice iarbă, și lăsați la o parte judecata și iubirea de Dumnezeu: dar pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați la o parte. 43Vai
11.43
Mat. 23.6Mc. 12.38,39
de voi fariseilor! pentru că iubiți cel dintâi scaun în sinagogi și îmbrățișările în piețe. 44Vai
11.44
Mat. 23.27
de voi! Pentru că
11.44
Ps. 5.9
sunteți ca mormintele care nu se arată și oamenii care umblă pe deasupra nu știu aceasta. 45Și unul dintre învățătorii de lege a răspuns și i‐a zis: Învățătorule, zicând acestea ne înfrunți și pe noi rușinos. 46Iar el a zis: Vai și de voi, învățătorilor de lege! pentru că
11.46
Mat. 23.4
însărcinați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat și voi înșivă nici cu unul din degetele voastre nu atingeți sarcinele. 47Vai
11.47
Mat. 23.29
de voi! pentru că zidiți mormintele prorocilor iar părinții voștri i‐au omorât! 48Deci dar sunteți martori și încuviințați faptele părinților voștri pentru că ei i‐au omorât, iar voi le zidiți mormintele. 49De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: Voi trimite
11.49
Mat. 23.34
la ei proroci și apostoli și pe unii din ei îi vor omorî și‐i vor prigoni. 50Ca să fie cerut înapoi de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii, 51de la
11.51
Gen. 4.8
sângele lui Abel, până la sângele
11.51
2 Cron. 24.20,21
lui Zaharia, care a pierit între altar și casă; da, vă spun, el va fi cerut înapoi de la neamul acesta. 52Vai
11.52
Mat. 23.13
de voi, învățătorilor de lege! pentru că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n‐ați intrat și pe cei ce intrau i‐ați oprit. 53Și când a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‐l silească tare și să‐l facă să vorbească de mai multe, 54și‐l pândeau ca
11.54
Mc. 12.13
să prindă ceva din gura lui.