Trimiterea celor șaptezeci de ucenici
101Iar după acestea Domnul a rânduit pe alți șaptezeci și i‐a trimis
câte doi înaintea feței sale în orice cetate și loc în care avea să vină el însuși. 2Și le zicea: Secerișul
este mare dar lucrătorii sunt puțini; rugați‐vă deci
de Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său. 3Duceți‐vă; iată,
vă trimit ca niște miei în mijlocul lupilor. 4
Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte: și nu îmbrățișați pe nimeni
pe cale. 5Și în orice
casă veți intra, ziceți întâi: Pace casei acesteia! 6Și dacă este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7Și
rămâneți în aceeași casă mâncând
și bând cele ce sunt la ei; căci vrednic este lucrătorul
de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. 8Și în orice cetate intrați și vă primesc ei, mâncați cele ce vă sunt puse înainte. 9Și
tămăduiți pe cei bolnavi în ea și spuneți‐le: Împărăția lui Dumnezeu s‐a
4.17
10.7
apropiat de voi. 10Dar în orice cetate veți intra și nu vă primesc ei, ieșiți în ulițele ei și ziceți: 11Chiar
18.6
praful din cetatea voastră ce s‐a lipit de picioarele noastre, noi îl scuturăm împotriva voastră. Însă cunoașteți aceasta că Împărăția lui Dumnezeu s‐a apropiat. 12Vă spun că în ziua aceea va fi mai
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai
de tine Horazine! vai de tine Betsaido! Pentru că
dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, demult s‐ar fi pocăit șezând în sac și cenușă. 14Însă va fi mai ușor Tirului și Sidonului la judecată decât vouă. 15Și tu,
Capernaume, oare vei fi ridicat
până la cer? Până la Hades vei fi pogorât.
32.18
16Cine
ascultă de voi, ascultă de mine; și
cine vă leapădă pe voi, mă leapădă pe mine; și cine mă leapădă
pe mine, leapădă pe cel ce m‐a trimis pe mine.
Întoarcerea celor șaptezeci
17Și cei șaptezeci s‐au
întors cu bucurie zicând: Doamne, chiar și dracii ni se supun în numele tău. 18Și el le‐a zis: Am zărit
16.11Ap. 9.1
12.8,9
pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată, v‐am
dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum. 20Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numele
20.12
21.27
voastre sunt scrise în ceruri. 21În
același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta. 22Toate
5.27
17.2
mi‐au fost date de Tatăl meu: și
6.44,46
nimeni nu cunoaște cine este Fiul decât numai Tatăl și cine este Tatăl decât numai Fiul și acela căruia ar voi Fiul să i‐l descopere. 23Și întorcându‐se către ucenici, a zis la o parte: Fericiți
sunt ochii care văd cele ce vedeți voi. 24Căci vă spun că
mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit.
Pilda samariteanului
25Și iată, un învățător
22.35
de lege oarecare s‐a sculat și l‐a ispitit, și a zis: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 26Și el i‐a zis: Ce este scris în lege? Cum citești? 27Și el a răspuns și a zis: Să
iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău și
pe aproapele tău ca pe tine însuți. 28Și el i‐a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei
trăi. 29Iar el, voind să
se îndreptățească, a zis lui Isus: Și cine este aproapele meu? 30Și dând răspuns, Isus a zis: Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care l‐au dezbrăcat și i‐au făcut răni și au plecat lăsându‐l jumătate mort. 31Și din întâmplare un preot oarecare se pogora pe calea aceea și când l‐a văzut, a
trecut înainte pe cealaltă parte. 32Asemenea și un Levit, când a venit la acel loc și l‐a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte. 33Iar un samaritean
oarecare mergea pe cale și a venit la el și când l‐a văzut, i s‐a făcut milă 34și s‐a apropiat de el și i‐a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin și l‐a pus pe dobitocul său și l‐a adus la o casă de poposire și a purtat grijă de el. 35Și a doua zi dimineața, a scos doi dinari și i‐a dat gazdei și a zis: Poartă grijă de el și ce vei mai cheltui, îți voi da înapoi când mă voi întoarce. 36Care dintre acești trei ți se pare că s‐a făcut aproapele celui ce a căzut între tâlhari? 37Iar el a zis: Cel ce și‐a făcut milă cu el. Și Isus i‐a zis: Du‐te și fă și tu asemenea.
Marta și Maria
38Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Marta
12.2,3
l‐a primit în casa ei. 39Și ea avea o soră numită Maria, care
și ea ședea jos
la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui. 40Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine. 41Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu, 42dar un
singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.
Tatăl nostru
111Și a fost așa: pe când se ruga el într‐un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii săi i‐a zis: Doamne, învață‐ne să ne rugăm cum a învățat și Ioan pe ucenicii săi. 2Și el le‐a zis: Când vă rugați, ziceți: Tatăl
nostru care ești în ceruri, sfințească‐se numele tău; vie Împărăția ta; facă‐se voia ta precum în cer și pe pământ. 3Pâinea noastră cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă în fiecare zi. 4Și iartă‐ne păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne datorează. Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește‐ne de cel rău.
Stăruința în rugăciune
5Și le‐a zis: Cine dintre voi va avea un prieten și se va duce la el la miezul nopții și‐i va zice: Prietene, împrumută‐mi trei pâini 6pentru că a venit un prieten al meu de pe drum la mine și n‐am ce să‐i pun înainte?… 7Și acela dinăuntru va răspunde și va zice: Nu mă da de osteneală; acum ușa este închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă scol să‐ți dau. 8Vă spun: chiar
dacă nu se va scula și‐i va da pentru că‐i este prieten, totuși pentru îndrăzneala lui se va scula și‐i va da orice are trebuință. 9Și
21.22Mc. 11.24In. 15.7Iac. 1.61 In. 3.22
eu vă spun: Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide. 10Căci oricine cere ia și cine caută află și celui ce bate i se va deschide. 11Și de la
care dintre voi, care este tată, va cere fiul său pâine și‐i va da o piatră? Sau va cere un pește și‐i va da un șarpe în loc de pește? 12Sau va cere un ou și‐i va da o scorpie? 13Dacă deci voi, răi fiind, știți să dați daruri bune la copiii voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din cer va da Duhul Sfânt celor ce‐l cer de la el.
Vindecarea unui îndrăcit mut
14Și
12.22
scotea un drac și acesta era mut. Și a fost așa: când a ieșit dracul, mutul a vorbit și gloatele se minunau. 15Iar unii dintre ei au zis: El
12.24
scoate afară pe draci cu Beelzebul, domnul dracilor. 16Și alții îl ispiteau și cereau
16.1
de la el un semn din cer. 17Iar el
le știa
gândurile și le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și casă cade peste casă. 18Și dacă și Satana s‐a dezbinat împotriva sa însuși, cum va sta împărăția lui? Pentru că ziceți că eu scot afară pe draci cu Beelzebul. 19Iar dacă eu scot afară pe draci cu Beelzebul, fiii voștri cu cine‐i scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voștri. 20Iar dacă eu scot afară dracii cu
degetul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu a ajuns deci peste voi. 21Când
cel tare, deplin înarmat, își păzește curtea, averile lui sunt în pace. 22Dar
când unul mai tare decât el va veni asupra lui și‐l va birui, îi ia toată armura în care se încrezuse și împarte prăzile lui. 23Cine
nu este cu mine este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește.
Duhul necurat ieșit din om
24Când
duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă. Și fiindcă nu găsește, zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit. 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și ele intră și locuiesc acolo: și cele de pe urmă
10.262 Pet. 2.20
ale omului aceluia se fac mai rele decât cele dintâi.
Ferice de cei ce ascultă Cuvântul
27Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericit
este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt. 28Iar el a zis: Mai bine fericiți
cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.
Minunea cu Iona
29Iar când
s‐au adunat gloate cu grămada, a început să zică: Neamul acesta este un neam rău; cere un semn și nu i se va da un semn decât semnul lui Iona. 30Căci după cum Iona
2.10
a fost un semn pentru niniviteni, astfel va fi și Fiul omului pentru neamul acesta. 31Împărăteasa
de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații acestui neam și‐i va osândi: pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată aici este mai mult decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și‐l vor osândi: pentru că ei
s‐au pocăit la propovăduirea lui Iona și iată aici este mai mult decât Iona.
Lumina
33Nimeni
n‐aprinde candela și o pune în ascunzătoare, nici sub obroc, ci în sfeșnic, ca cei ce intră să vadă lucirea. 34Candela
trupului tău este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, tot trupul tău este și el plin de lumină; iar când este rău, și trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36Dacă deci tot trupul tău este plin de lumină, neavând vreo parte întunecată, el va fi plin de lumină, tot ca și când te luminează candela cu raza sa.
Mustrarea cărturarilor și fariseilor
37Iar pe când vorbea el, un fariseu l‐a rugat ca să prânzească la el. Și a intrat și a șezut la masă. 38Iar când a văzut aceasta fariseul,
s‐a mirat că nu s‐a scăldat întâi înainte de prânz. 39Și
Domnul i‐a zis: Acum, voi fariseii curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul
vostru este plin de răpire și de răutate. 40Nebunilor, oare cel ce a făcut ce este afară n‐a făcut și ce este înăuntru? 41Însă dați
milostenie cele dinăuntru și iată toate vă sunt curate. 42Dar
vai de voi fariseilor! pentru că dați zeciuială din izmă și rută și orice iarbă, și lăsați la o parte judecata și iubirea de Dumnezeu: dar pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați la o parte. 43Vai
de voi fariseilor! pentru că iubiți cel dintâi scaun în sinagogi și îmbrățișările în piețe. 44Vai
de voi! Pentru că
sunteți ca mormintele care nu se arată și oamenii care umblă pe deasupra nu știu aceasta. 45Și unul dintre învățătorii de lege a răspuns și i‐a zis: Învățătorule, zicând acestea ne înfrunți și pe noi rușinos. 46Iar el a zis: Vai și de voi, învățătorilor de lege! pentru că
însărcinați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat și voi înșivă nici cu unul din degetele voastre nu atingeți sarcinele. 47Vai
de voi! pentru că zidiți mormintele prorocilor iar părinții voștri i‐au omorât! 48Deci dar sunteți martori și încuviințați faptele părinților voștri pentru că ei i‐au omorât, iar voi le zidiți mormintele. 49De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: Voi trimite
la ei proroci și apostoli și pe unii din ei îi vor omorî și‐i vor prigoni. 50Ca să fie cerut înapoi de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii, 51de la
sângele lui Abel, până la sângele
lui Zaharia, care a pierit între altar și casă; da, vă spun, el va fi cerut înapoi de la neamul acesta. 52Vai
de voi, învățătorilor de lege! pentru că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n‐ați intrat și pe cei ce intrau i‐ați oprit. 53Și când a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‐l silească tare și să‐l facă să vorbească de mai multe, 54și‐l pândeau ca
să prindă ceva din gura lui.
Despre fățărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt
121În vremea aceea,
când s‐au adunat zecimi de mii de gloată încât se călcau unii pe alții, el a început a vorbi întâi către ucenicii săi: Feriți‐vă
de aluatul fariseilor care este fățărnicie. 2Și nimic nu
este acoperit de toate părțile care nu va fi descoperit: și ascuns care nu va fi cunoscut. 3De aceea câte ați zis la întuneric vor fi auzite la lumină și ce ați vorbit la ureche în cămăruțe vor fi vestite de pe acoperișul caselor. 4Și vă
spun vouă, prietenii
mei: Nu vă temeți de cei ce omoară trupul și după acestea nu mai au ce să mai facă. 5Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți‐vă de acela care, după ce a omorât, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de acesta temeți‐vă. 6Oare nu se vând cinci vrăbii pentru doi bani? Și niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Ci și perii capului vostru toți sunt numărați. Nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 8Și
vă spun: Oricine va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor și Fiul omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Dar cine mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Și
oricine va zice un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta, iar celui ce va huli împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. 11Și când
vă duc înaintea sinagogilor și dregătorilor și stăpânirilor, nu vă îngrijorați cum sau ce veți zice; 12căci Sfântul Duh vă va învăța chiar în acel ceas cele ce trebuie să spuneți.
Pilda bogatului căruia i‐a rodit țarina
13Iar unul din gloată i‐a zis: Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. 14Iar el i‐a zis: Omule
cine m‐a pus judecător sau împărțitor peste voi? 15Și le‐a zis: Luați aminte
și păziți‐vă de orice lăcomie de bani, pentru că nu în belșugul cuiva stă viața lui din lucrurile pe care le are. 16Și le‐a spus o pildă zicând: Țarina unui om bogat a rodit bine. 17Și se gândea în sine zicând: Ce voi face, pentru că n‐am unde să‐mi strâng roadele? 18Și a zis: Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele și le voi zidi mai mari și voi strânge acolo toate roadele mele și bunurile mele. 19Și voi zice sufletului meu: Suflete
, ai multe bunuri puse pentru mulți ani; odihnește‐te, mănâncă, bea, veselește‐te. 20Dar Dumnezeu i‐a zis: Nebunule! chiar în noaptea aceasta ți se va cere
27.8Ps. 52.7Iac. 4.14
înapoi sufletul, iar
cele ce ai pregătit ale cui vor fi? 21Așa este cel ce adună comoară pentru sine însuși și
nu se îmbogățește pentru Dumnezeu.
Îngrijorările
22Și a zis către ucenicii săi: De aceea vă spun: Nu
vă îngrijorați pentru suflet ce să mâncați, nici pentru trup cu ce să vă îmbrăcați. 23Sufletul este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. 24Priviți bine corbii, că nici nu seamănă, nici nu seceră, care n‐au cămară, nici grânar și Dumnezeu
îi hrănește: cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! 25Și cine dintre voi îngrijorându‐se poate adăuga la vârsta sa un cot? 26Dacă deci nu puteți face nici ce este cel mai neînsemnat lucru, pentru ce vă îngrijorați de celelalte? 27Priviți bine crinii cum cresc: nici nu torc, nici nu țes: totuși vă spun: Nici Solomon în toată slava lui nu s‐a îmbrăcat ca unul din aceștia. 28Iar dacă așa îmbracă Dumnezeu iarba în câmp, care este azi și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin credincioșilor! 29Și nu căutați ce să mâncați și ce să beți și nu fiți frământați. 30Căci toate acestea le caută stăruitor neamurile lumii; iar Tatăl vostru știe că aveți trebuință de acestea. 31Însă căutați
Împărăția lui și acestea vi se vor adăuga. 32Nu te teme, turmă mică, pentru că
Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăția. 33Vindeți
4.34
tot ce aveți și dați milostenie; faceți‐vă
pungi care nu învechesc, o comoară nesleită în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu strică. 34Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.
Îndemn la veghere
35Coapsele
să vă fie încinse și candelele
aprinse. 36Și voi fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe domnul lor când se va întoarce de la nuntă, ca dacă va veni și va bate la ușă, să‐i deschidă îndată. 37Fericiți
sunt robii aceia pe care când va veni domnul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge și‐i va pune la masă și va trece alături și le va sluji. 38Și dacă va veni în a doua strajă, și în a treia, și‐i va găsi astfel, fericiți sunt robii aceia. 39
16.15
Cunoașteți dar aceasta c, dacă ar fi știut stăpânul casei în ce ceas vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să‐i sape casa. 40Și
25.13Mc. 13.331 Tes. 5.62 Pet. 3.12
voi fiți gata: pentru că Fiul omului vine în ceasul în care nu gândiți.
Economul credincios
41Și Petru a zis: Doamne, către noi zici această pildă, sau și către toți? 42Și Domnul a zis: Cine
25.211 Cor. 4.2
este dar economul credincios și cuminte, pe care‐l va pune domnul peste slugărimea sa ca să le dea porția de mâncare la vremea cuvenită? 43Fericit este robul acela pe care, când va veni domnul lui îl va găsi făcând astfel. 44Cu adevărat
vă spun că îl va pune peste toată avuția sa. 45Iar
dacă robul acela va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește să vină! și va începe să bată pe slugi și pe slujnice și să mănânce și să bea și să se îmbete, 46domnul robului aceluia va veni în ziua în care el n‐așteaptă și în ceasul când nu știe și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu necredincioșii. 47Și robul
15.22Fapte. 17.30Iac. 4.17
acela care a știut voia domnului său și n‐a pregătit sau n‐a făcut după voia lui va fi bătut cu multe lovituri. 48Iar
cel ce n‐a știut‐o și a făcut fapte vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Și oricui i s‐a dat mult, i se va cere mult: și cui i s‐a încredințat mult, îi vor cere mai mult.
Foc pe pământ
49Am venit să arunc un foc
pe pământ și ce voiesc dacă s‐a și aprins? 50Dar am un botez cu
care să fiu botezat și cât de strâmtorat sunt până când se va îndeplini! 51Vi
se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun: Nu; ci
9.16
10.19
mai degrabă dezbinare. 52Căci
de acum cinci vor fi dezbinați într‐o casă, trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. 53Vor fi dezbinați: tată împotriva fiului și fiu împotriva tatălui, mamă împotriva fiicei și fiică împotriva mamei sale, soacră împotriva norei sale și noră împotriva soacrei sale.
Semnele vremurilor
54Și zicea și gloatelor: Când
vedeți un nor ridicându‐se la apus, îndată ziceți: Vine ploaie mare! și așa este. 55Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți: Va fi căldură mare! și este. 56Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți să le cercetați; dar vremea aceasta cum nu știți s‐o cercetați? 57Și pentru ce nu judecați și de la voi înșivă ce este drept? 58Căci pe când
mergi cu protivnicul tău la dregător, dă‐ți osteneală pe cale
să te desfaci de el, ca nu cumva să te târască la judecător și judecătorul să te dea chinuitorului și chinuitorul să te arunce în temniță. 59Îți spun: Nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și cel din urmă bănuț.