121În vremea aceea,
când s‐au adunat zecimi de mii de gloată încât se călcau unii pe alții, el a început a vorbi întâi către ucenicii săi: Feriți‐vă
de aluatul fariseilor care este fățărnicie. 2Și nimic nu
este acoperit de toate părțile care nu va fi descoperit: și ascuns care nu va fi cunoscut. 3De aceea câte ați zis la întuneric vor fi auzite la lumină și ce ați vorbit la ureche în cămăruțe vor fi vestite de pe acoperișul caselor. 4Și vă
spun vouă, prietenii
mei: Nu vă temeți de cei ce omoară trupul și după acestea nu mai au ce să mai facă. 5Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți‐vă de acela care, după ce a omorât, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de acesta temeți‐vă. 6Oare nu se vând cinci vrăbii pentru doi bani? Și niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Ci și perii capului vostru toți sunt numărați. Nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 8Și
vă spun: Oricine va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor și Fiul omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Dar cine mă va tăgădui înaintea oamenilor va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Și
oricine va zice un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta, iar celui ce va huli împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. 11Și când
vă duc înaintea sinagogilor și dregătorilor și stăpânirilor, nu vă îngrijorați cum sau ce veți zice; 12căci Sfântul Duh vă va învăța chiar în acel ceas cele ce trebuie să spuneți.
13Iar unul din gloată i‐a zis: Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. 14Iar el i‐a zis: Omule
cine m‐a pus judecător sau împărțitor peste voi? 15Și le‐a zis: Luați aminte
și păziți‐vă de orice lăcomie de bani, pentru că nu în belșugul cuiva stă viața lui din lucrurile pe care le are. 16Și le‐a spus o pildă zicând: Țarina unui om bogat a rodit bine. 17Și se gândea în sine zicând: Ce voi face, pentru că n‐am unde să‐mi strâng roadele? 18Și a zis: Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele și le voi zidi mai mari și voi strânge acolo toate roadele mele și bunurile mele. 19Și voi zice sufletului meu: Suflete
, ai multe bunuri puse pentru mulți ani; odihnește‐te, mănâncă, bea, veselește‐te. 20Dar Dumnezeu i‐a zis: Nebunule! chiar în noaptea aceasta ți se va cere
27.8Ps. 52.7Iac. 4.14
înapoi sufletul, iar
cele ce ai pregătit ale cui vor fi? 21Așa este cel ce adună comoară pentru sine însuși și
nu se îmbogățește pentru Dumnezeu.
22Și a zis către ucenicii săi: De aceea vă spun: Nu
vă îngrijorați pentru suflet ce să mâncați, nici pentru trup cu ce să vă îmbrăcați. 23Sufletul este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. 24Priviți bine corbii, că nici nu seamănă, nici nu seceră, care n‐au cămară, nici grânar și Dumnezeu
îi hrănește: cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! 25Și cine dintre voi îngrijorându‐se poate adăuga la vârsta sa un cot? 26Dacă deci nu puteți face nici ce este cel mai neînsemnat lucru, pentru ce vă îngrijorați de celelalte? 27Priviți bine crinii cum cresc: nici nu torc, nici nu țes: totuși vă spun: Nici Solomon în toată slava lui nu s‐a îmbrăcat ca unul din aceștia. 28Iar dacă așa îmbracă Dumnezeu iarba în câmp, care este azi și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin credincioșilor! 29Și nu căutați ce să mâncați și ce să beți și nu fiți frământați. 30Căci toate acestea le caută stăruitor neamurile lumii; iar Tatăl vostru știe că aveți trebuință de acestea. 31Însă căutați
Împărăția lui și acestea vi se vor adăuga. 32Nu te teme, turmă mică, pentru că
Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăția. 33Vindeți
4.34
tot ce aveți și dați milostenie; faceți‐vă
pungi care nu învechesc, o comoară nesleită în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu strică. 34Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.
35Coapsele
să vă fie încinse și candelele
aprinse. 36Și voi fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe domnul lor când se va întoarce de la nuntă, ca dacă va veni și va bate la ușă, să‐i deschidă îndată. 37Fericiți
sunt robii aceia pe care când va veni domnul îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că se va încinge și‐i va pune la masă și va trece alături și le va sluji. 38Și dacă va veni în a doua strajă, și în a treia, și‐i va găsi astfel, fericiți sunt robii aceia. 39
16.15
Cunoașteți dar aceasta c, dacă ar fi știut stăpânul casei în ce ceas vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să‐i sape casa. 40Și
25.13Mc. 13.331 Tes. 5.62 Pet. 3.12
voi fiți gata: pentru că Fiul omului vine în ceasul în care nu gândiți.
41Și Petru a zis: Doamne, către noi zici această pildă, sau și către toți? 42Și Domnul a zis: Cine
25.211 Cor. 4.2
este dar economul credincios și cuminte, pe care‐l va pune domnul peste slugărimea sa ca să le dea porția de mâncare la vremea cuvenită? 43Fericit este robul acela pe care, când va veni domnul lui îl va găsi făcând astfel. 44Cu adevărat
vă spun că îl va pune peste toată avuția sa. 45Iar
dacă robul acela va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește să vină! și va începe să bată pe slugi și pe slujnice și să mănânce și să bea și să se îmbete, 46domnul robului aceluia va veni în ziua în care el n‐așteaptă și în ceasul când nu știe și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu necredincioșii. 47Și robul
15.22Fapte. 17.30Iac. 4.17
acela care a știut voia domnului său și n‐a pregătit sau n‐a făcut după voia lui va fi bătut cu multe lovituri. 48Iar
cel ce n‐a știut‐o și a făcut fapte vrednice de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Și oricui i s‐a dat mult, i se va cere mult: și cui i s‐a încredințat mult, îi vor cere mai mult.
49Am venit să arunc un foc
pe pământ și ce voiesc dacă s‐a și aprins? 50Dar am un botez cu
care să fiu botezat și cât de strâmtorat sunt până când se va îndeplini! 51Vi
se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun: Nu; ci
9.16
10.19
mai degrabă dezbinare. 52Căci
de acum cinci vor fi dezbinați într‐o casă, trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. 53Vor fi dezbinați: tată împotriva fiului și fiu împotriva tatălui, mamă împotriva fiicei și fiică împotriva mamei sale, soacră împotriva norei sale și noră împotriva soacrei sale.
54Și zicea și gloatelor: Când
vedeți un nor ridicându‐se la apus, îndată ziceți: Vine ploaie mare! și așa este. 55Și când vedeți suflând vântul de la miazăzi, ziceți: Va fi căldură mare! și este. 56Fățarnicilor, fața pământului și a cerului știți să le cercetați; dar vremea aceasta cum nu știți s‐o cercetați? 57Și pentru ce nu judecați și de la voi înșivă ce este drept? 58Căci pe când
mergi cu protivnicul tău la dregător, dă‐ți osteneală pe cale
să te desfaci de el, ca nu cumva să te târască la judecător și judecătorul să te dea chinuitorului și chinuitorul să te arunce în temniță. 59Îți spun: Nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și cel din urmă bănuț.
131Și în aceeași vreme erau de față unii care i‐au adus știre despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2Și Isus a răspuns și le‐a zis: Vi se pare oare că galileenii aceștia au fost mai păcătoși decât toți galileenii pentru că au sufierit acestea? 3Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. 4Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul în Siloam și i‐a omorât, vi se pare oare că ei au fost mai datornici decât toți oamenii care locuiesc în Ierusalim? 5Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri tot așa.
6Și a spus pilda aceasta: Cineva
avea un smochin sădit în via sa. Și a venit și a căutat rod în el și n‐a găsit. 7Și a zis către vier: Iată, trei ani de când vin și caut rod în acest smochin și nu găsesc; taie‐l; pentru ce prinde și pământul fără folos? 8Iar el răspunzând îi zice: Doamne, lasă‐l și anul acesta, până când voi săpa împrejurul lui și‐l voi gunoi. 9Și dacă va face rod în viitor, bine; iar dacă nu, îl vei tăia.
10Și‐i învăța într‐una din sinagogi în Sabat. 11Și iată o femeie care avea un duh de neputință de optsprezece ani și era gârbovită și nu putea nicidecum să se ridice în sus. 12Și când a văzut‐o Isus, a chemat‐o și i‐a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. 13Și a
pus mâinile peste ea și îndată s‐a îndreptat în sus și slăvea pe Dumnezeu. 14Iar mai marele sinagogei, mâniindu‐se că Isus tămăduise în Sabat, a răspuns și zicea gloatei: Sunt șase
zile în care trebuie să lucreze omul: deci veniți și tămăduiți‐vă în ele și nu
în ziua Sabatului. 15Dar Domnul i‐a răspuns și a zis: Fățarnicilor, fiecare
dintre voi în Sabat oare nu‐și dezleagă boul său sau măgarul său de la iesle și‐l duce și‐l adapă? 16Iar această femeie care
este o fiică a lui Avraam pe care Satana o legase, iată de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? 17Și pe când zicea el acestea, potivnicii lui se rușinau toți și toată gloata se bucura de toate lucrurile slăvite care erau făcute de el.
18Deci
zicea: Cu ce este asemenea Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l‐a luat și l‐a aruncat în grădina sa și a crescut și s‐a făcut copac și păsările cerului au locuit în ramurile lui. 20Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Este asemenea unui aluat pe care o femeie l‐a luat și l‐a ascuns în trei măsuri de făină până s‐a dospit tot.
22Și
umbla din cetate în cetate și din sat în sat învățându‐i și călătorind la Ierusalim. 23Și un oarecare i‐a zis: Doamne, oare puțini să fie cei ce sunt mântuiți? Și el le‐a zis: 24Luptați‐vă
ca să intrați pe poarta cea strâmtă; căci mulți,
8.21
13.33Rom. 9.31
vă spun, vor căuta să intre și nu vor putea. 25Îndată
ce stăpânul casei se va scula și va
închide ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă zicând: Doamne,
deschide‐ne! și răspunzând el vă va zice: Nu
25.12
vă știu de unde sunteți! 26Atunci veți începe să ziceți: Noi am mâncat și am băut înaintea ta și ne‐ai învățat în ulițele noastre. 27Și
25.41
el va zice: Vă spun: Nu vă știu de unde sunteți; depărtați‐vă
de la mine voi toți lucrători ai nedreptății. 28Acolo va
13.42
24.51
fi plânsul și scrâșnirea dinților, când
veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară. 29Și vor veni de la răsărit și de la apus și de la miazănoapte și de la miazăzi și vor sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30Și iată
20.16Mc. 10.31
sunt de cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt de cei dintâi care vor fi cei din urmă.
31În același ceas niște farisei s‐au apropiat zicându‐i: Ieși și pleacă de aici pentru că Irod voiește să te omoare. 32Și el le‐a zis: Duceți‐vă și spuneți vulpii acesteia: Iată eu scot afară draci și săvârșesc tămăduiri astăzi și mâine și a treia zi
sfârșesc. 33Însă trebuie ca să călătoresc astăzi și mâine și în ziua cea următoare pentru că nu se poate să piară un proroc afară din Ierusalim. 34Ierusalime,
Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe copiii tăi după cum își adună pasărea puii sub aripi și n‐ați voit. 35Iată vi
se lasă casa pustie. Și vă spun: Nu mă veți vedea până când veți zice: Binecuvântat
este cel ce vine în numele Domnului.
141Și a fost așa: când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau. 2Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui. 3Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând:
Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu? 4Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul. 5Și le‐a zis: Al
cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului? 6Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.
7Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis: 8Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el 9și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc. 10Ci
când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă. 11Pentru că
oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.
12Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată. 13Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci,
pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
15Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit
este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. 16Iar
el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. 17Și a
trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata. 18Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă. 19Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă. 20Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni. 21Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi. 22Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc. 23Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa. 24Căci vă spun că niciunul
22.8Fapte. 13.46
din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
25Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis: 26Dacă
33.9Mat. 10.37
vine cineva la mine și
nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și
chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu. 27Oricine
nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu. 28Căci cine
dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? 29Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, 30zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească. 31Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace. 33Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu. 34Sarea, deci, este bună;
dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? 35Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.