Galileenii măcelăriți de Pilat
131Și în aceeași vreme erau de față unii care i‐au adus știre despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2Și Isus a răspuns și le‐a zis: Vi se pare oare că galileenii aceștia au fost mai păcătoși decât toți galileenii pentru că au sufierit acestea? 3Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. 4Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul în Siloam și i‐a omorât, vi se pare oare că ei au fost mai datornici decât toți oamenii care locuiesc în Ierusalim? 5Eu vă spun: Nu; ci dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri tot așa.
Pilda smochinului neroditor
6Și a spus pilda aceasta: Cineva
avea un smochin sădit în via sa. Și a venit și a căutat rod în el și n‐a găsit. 7Și a zis către vier: Iată, trei ani de când vin și caut rod în acest smochin și nu găsesc; taie‐l; pentru ce prinde și pământul fără folos? 8Iar el răspunzând îi zice: Doamne, lasă‐l și anul acesta, până când voi săpa împrejurul lui și‐l voi gunoi. 9Și dacă va face rod în viitor, bine; iar dacă nu, îl vei tăia.
Vindecarea unei femei gârbove
10Și‐i învăța într‐una din sinagogi în Sabat. 11Și iată o femeie care avea un duh de neputință de optsprezece ani și era gârbovită și nu putea nicidecum să se ridice în sus. 12Și când a văzut‐o Isus, a chemat‐o și i‐a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. 13Și a
pus mâinile peste ea și îndată s‐a îndreptat în sus și slăvea pe Dumnezeu. 14Iar mai marele sinagogei, mâniindu‐se că Isus tămăduise în Sabat, a răspuns și zicea gloatei: Sunt șase
zile în care trebuie să lucreze omul: deci veniți și tămăduiți‐vă în ele și nu
în ziua Sabatului. 15Dar Domnul i‐a răspuns și a zis: Fățarnicilor, fiecare
dintre voi în Sabat oare nu‐și dezleagă boul său sau măgarul său de la iesle și‐l duce și‐l adapă? 16Iar această femeie care
este o fiică a lui Avraam pe care Satana o legase, iată de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului? 17Și pe când zicea el acestea, potivnicii lui se rușinau toți și toată gloata se bucura de toate lucrurile slăvite care erau făcute de el.
Pilda grăuntelui de muștar și a aluatului
18Deci
zicea: Cu ce este asemenea Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? 19Este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l‐a luat și l‐a aruncat în grădina sa și a crescut și s‐a făcut copac și păsările cerului au locuit în ramurile lui. 20Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Este asemenea unui aluat pe care o femeie l‐a luat și l‐a ascuns în trei măsuri de făină până s‐a dospit tot.
Ușa cea strâmtă
22Și
umbla din cetate în cetate și din sat în sat învățându‐i și călătorind la Ierusalim. 23Și un oarecare i‐a zis: Doamne, oare puțini să fie cei ce sunt mântuiți? Și el le‐a zis: 24Luptați‐vă
ca să intrați pe poarta cea strâmtă; căci mulți,
8.21
13.33Rom. 9.31
vă spun, vor căuta să intre și nu vor putea. 25Îndată
ce stăpânul casei se va scula și va
închide ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă zicând: Doamne,
deschide‐ne! și răspunzând el vă va zice: Nu
25.12
vă știu de unde sunteți! 26Atunci veți începe să ziceți: Noi am mâncat și am băut înaintea ta și ne‐ai învățat în ulițele noastre. 27Și
25.41
el va zice: Vă spun: Nu vă știu de unde sunteți; depărtați‐vă
de la mine voi toți lucrători ai nedreptății. 28Acolo va
13.42
24.51
fi plânsul și scrâșnirea dinților, când
veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară. 29Și vor veni de la răsărit și de la apus și de la miazănoapte și de la miazăzi și vor sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30Și iată
20.16Mc. 10.31
sunt de cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt de cei dintâi care vor fi cei din urmă.
Nelegiuirile și pedeapsa Ierusalimului
31În același ceas niște farisei s‐au apropiat zicându‐i: Ieși și pleacă de aici pentru că Irod voiește să te omoare. 32Și el le‐a zis: Duceți‐vă și spuneți vulpii acesteia: Iată eu scot afară draci și săvârșesc tămăduiri astăzi și mâine și a treia zi
sfârșesc. 33Însă trebuie ca să călătoresc astăzi și mâine și în ziua cea următoare pentru că nu se poate să piară un proroc afară din Ierusalim. 34Ierusalime,
Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe copiii tăi după cum își adună pasărea puii sub aripi și n‐ați voit. 35Iată vi
se lasă casa pustie. Și vă spun: Nu mă veți vedea până când veți zice: Binecuvântat
este cel ce vine în numele Domnului.
Vindecarea unui bolnav de dropică
141Și a fost așa: când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau. 2Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui. 3Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând:
Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu? 4Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul. 5Și le‐a zis: Al
cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului? 6Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.
Despre smerenie la ospețe
7Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis: 8Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el 9și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc. 10Ci
când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă. 11Pentru că
oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Despre binefacere
12Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată. 13Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci,
pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
Pilda celor poftiți la cină
15Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit
este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. 16Iar
el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. 17Și a
trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata. 18Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă. 19Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă. 20Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni. 21Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi. 22Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc. 23Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa. 24Căci vă spun că niciunul
22.8Fapte. 13.46
din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
Cum să fie ucenicul lui Isus
25Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis: 26Dacă
33.9Mat. 10.37
vine cineva la mine și
nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și
chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu. 27Oricine
nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu. 28Căci cine
dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? 29Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, 30zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească. 31Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace. 33Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu. 34Sarea, deci, este bună;
dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? 35Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
Pilda cu oaia rătăcită și drahma
151Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau
de el ca să‐l asculte. 2Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și
mănâncă împreună cu ei. 3Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând: 4Care
om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea
pierdută, până când o va găsi? 5Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se. 6Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută. 7Vă spun că astfel
va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință. 8Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi? 9Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o. 10Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
Pilda fiului risipitor
11Și a zis: Un om oarecare avea doi fii. 12Și cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă‐mi partea de avuție ce mi se cade. Și el le‐a împărțit averea sa. 13Și nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns toate și s‐a dus într‐o țară depărtată și acolo și‐a risipit avuția,
trăind destrămat. 14Iar după ce a cheltuit toate, s‐a făcut o foamete mare prin țara aceea și el a început să fie în lipsă. 15Și s‐a dus și s‐a lipit de unul din cetățenii țării aceleia și el l‐a trimis la ogoarele sale să pască porcii. 16Și dorea să‐și umple pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii și nimeni nu i le da. 17Dar când și‐a venit în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu au prisos de pâine iar eu pier aici de foame! 18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și‐i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău: fă‐mă ca pe unul din argații tăi. 20Și s‐a sculat și a venit la tatăl său. Și când era el încă
departe, l‐a văzut tatăl său și i s‐a făcut milă și a alergat și a căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat mult. 21Și fiul i‐a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și
înaintea ta: nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22Și tatăl a zis către robii săi: Aduceți repede veșmântul lung, cel dintâi, și îmbrăcați‐l cu el și puneți‐i un inel în mână și încălțăminte în picioare. 23Și aduceți vițelul cel îngrășat și înjunghiați‐l, și să mâncăm și să ne veselim: 24pentru că
acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat. Și au început să se veselească. 25Iar fiul său mai mare era la câmp; și când a venit, s‐a apropiat de casă și a auzit muzică și jocuri. 26Și a chemat la sine pe una din slugi și a întrebat ce să fie acestea. 27Și el i‐a zis: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‐a primit sănătos și bine. 28Dar el s‐a mâniat și nu voia să intre; și tatăl său a ieșit și‐l ruga. 29Iar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți robesc și niciodată n‐am călcat o poruncă a ta: și totuși mie niciodată nu mi‐ai dat un iezișor ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30Iar când a venit acest fiu al tău care ți‐a mâncat averea cu curvele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. 31Și el i‐a zis: Copile, tu întotdeauna ești cu mine și toate ale mele sunt ale tale. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că
fratele tău acesta era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat.