Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
15

Pilda cu oaia rătăcită și drahma

151Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau

15.1
Mat. 9.10
de el ca să‐l asculte. 2Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și
15.2
Fapte. 11.3Gal. 2.12
mănâncă împreună cu ei. 3Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând: 4Care
15.4
Mat. 18.12
om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea
15.4
1 Pet. 2.10,25
pierdută, până când o va găsi? 5Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se. 6Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută. 7Vă spun că astfel
15.7
Cap. 5.32.
va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință. 8Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi? 9Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o. 10Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Pilda fiului risipitor

11Și a zis: Un om oarecare avea doi fii. 12Și cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă‐mi partea de avuție ce mi se cade. Și el le‐a împărțit averea sa. 13Și nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns toate și s‐a dus într‐o țară depărtată și acolo și‐a risipit avuția,

15.13
Mc. 12.44
trăind destrămat. 14Iar după ce a cheltuit toate, s‐a făcut o foamete mare prin țara aceea și el a început să fie în lipsă. 15Și s‐a dus și s‐a lipit de unul din cetățenii țării aceleia și el l‐a trimis la ogoarele sale să pască porcii. 16Și dorea să‐și umple pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii și nimeni nu i le da. 17Dar când și‐a venit în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu au prisos de pâine iar eu pier aici de foame! 18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și‐i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău: fă‐mă ca pe unul din argații tăi. 20Și s‐a sculat și a venit la tatăl său. Și când era el încă
15.20
Fapte. 2.39Ef. 2.13,17
departe, l‐a văzut tatăl său și i s‐a făcut milă și a alergat și a căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat mult. 21Și fiul i‐a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și
15.21
Ps. 51.4
înaintea ta: nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22Și tatăl a zis către robii săi: Aduceți repede veșmântul lung, cel dintâi, și îmbrăcați‐l cu el și puneți‐i un inel în mână și încălțăminte în picioare. 23Și aduceți vițelul cel îngrășat și înjunghiați‐l, și să mâncăm și să ne veselim: 24pentru că
15.24
Vers. 32.
acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat. Și au început să se veselească. 25Iar fiul său mai mare era la câmp; și când a venit, s‐a apropiat de casă și a auzit muzică și jocuri. 26Și a chemat la sine pe una din slugi și a întrebat ce să fie acestea. 27Și el i‐a zis: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‐a primit sănătos și bine. 28Dar el s‐a mâniat și nu voia să intre; și tatăl său a ieșit și‐l ruga. 29Iar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți robesc și niciodată n‐am călcat o poruncă a ta: și totuși mie niciodată nu mi‐ai dat un iezișor ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30Iar când a venit acest fiu al tău care ți‐a mâncat averea cu curvele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. 31Și el i‐a zis: Copile, tu întotdeauna ești cu mine și toate ale mele sunt ale tale. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că
15.32
Vers. 24.
fratele tău acesta era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat.