Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Vindecarea unui bolnav de dropică

141Și a fost așa: când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau. 2Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui. 3Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând:

14.3
Mat. 12.10
Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu? 4Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul. 5Și le‐a zis: Al
14.5
Ex. 23.5Deut. 22.4
cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului? 6Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.

Despre smerenie la ospețe

7Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis: 8Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el 9și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc. 10Ci

14.10
Prov. 25.6,7
când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă. 11Pentru că
14.11
Iov 22.29Ps. 18.27Prov. 29.23Mat. 23.12Iac. 4.61 Pet. 5.5
oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.

Despre binefacere

12Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată. 13Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci,

14.13
Neem. 8.10,12
pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.

Pilda celor poftiți la cină

15Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit

14.15
Ap. 19.9
este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. 16Iar
14.16
Mat. 22.2
el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. 17Și a
14.17
Prov. 9.2,5
trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata. 18Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă. 19Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă. 20Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni. 21Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi. 22Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc. 23Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa. 24Căci vă spun că niciunul
14.24
Mat. 21.43
22.8Fapte. 13.46
din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.

Cum să fie ucenicul lui Isus

25Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis: 26Dacă

14.26
Deut. 13.6
33.9Mat. 10.37
vine cineva la mine și
14.26
Rom. 9.13
nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și
14.26
Ap. 12.11
chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu. 27Oricine
14.27
Mat. 16.24Mc. 8.342 Tim. 3.12
nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu. 28Căci cine
14.28
Prov. 24.27
dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? 29Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, 30zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească. 31Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace. 33Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu. 34Sarea, deci, este bună;
14.34
Mat. 5.13Mc. 9.50
dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? 35Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.

15

Pilda cu oaia rătăcită și drahma

151Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau

15.1
Mat. 9.10
de el ca să‐l asculte. 2Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și
15.2
Fapte. 11.3Gal. 2.12
mănâncă împreună cu ei. 3Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând: 4Care
15.4
Mat. 18.12
om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea
15.4
1 Pet. 2.10,25
pierdută, până când o va găsi? 5Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se. 6Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută. 7Vă spun că astfel
15.7
Cap. 5.32.
va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință. 8Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi? 9Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o. 10Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Pilda fiului risipitor

11Și a zis: Un om oarecare avea doi fii. 12Și cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă‐mi partea de avuție ce mi se cade. Și el le‐a împărțit averea sa. 13Și nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns toate și s‐a dus într‐o țară depărtată și acolo și‐a risipit avuția,

15.13
Mc. 12.44
trăind destrămat. 14Iar după ce a cheltuit toate, s‐a făcut o foamete mare prin țara aceea și el a început să fie în lipsă. 15Și s‐a dus și s‐a lipit de unul din cetățenii țării aceleia și el l‐a trimis la ogoarele sale să pască porcii. 16Și dorea să‐și umple pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii și nimeni nu i le da. 17Dar când și‐a venit în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu au prisos de pâine iar eu pier aici de foame! 18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și‐i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău: fă‐mă ca pe unul din argații tăi. 20Și s‐a sculat și a venit la tatăl său. Și când era el încă
15.20
Fapte. 2.39Ef. 2.13,17
departe, l‐a văzut tatăl său și i s‐a făcut milă și a alergat și a căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat mult. 21Și fiul i‐a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și
15.21
Ps. 51.4
înaintea ta: nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22Și tatăl a zis către robii săi: Aduceți repede veșmântul lung, cel dintâi, și îmbrăcați‐l cu el și puneți‐i un inel în mână și încălțăminte în picioare. 23Și aduceți vițelul cel îngrășat și înjunghiați‐l, și să mâncăm și să ne veselim: 24pentru că
15.24
Vers. 32.
acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat. Și au început să se veselească. 25Iar fiul său mai mare era la câmp; și când a venit, s‐a apropiat de casă și a auzit muzică și jocuri. 26Și a chemat la sine pe una din slugi și a întrebat ce să fie acestea. 27Și el i‐a zis: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‐a primit sănătos și bine. 28Dar el s‐a mâniat și nu voia să intre; și tatăl său a ieșit și‐l ruga. 29Iar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți robesc și niciodată n‐am călcat o poruncă a ta: și totuși mie niciodată nu mi‐ai dat un iezișor ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30Iar când a venit acest fiu al tău care ți‐a mâncat averea cu curvele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. 31Și el i‐a zis: Copile, tu întotdeauna ești cu mine și toate ale mele sunt ale tale. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că
15.32
Vers. 24.
fratele tău acesta era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat.

16

Pilda economului necredincios

161Și zicea și către ucenici: Era un om bogat care avea un econom; și acesta a fost învinuit la el că‐i risipea averea. 2Și l‐a chemat și i‐a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de economia ta, căci nu mai poți fi econom. 3Iar economul a zis în sine: Ce am să fac pentru că domnul meu îmi ia economia? Să sap nu sunt în stare; să cerșesc îmi este rușine. 4Știu ce voi face, ca atunci când voi fi dat afară din economie să mă primească în casele lor. 5Și a chemat la sine, câte unul, pe fiecare din datornicii domnului său și a zis celui dintâi: Cât ești dator domnului meu? 6Și el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și șezi și scrie degrab cincizeci. 7Apoi a zis celuilalt: Dar tu cât ești dator? Și el a zis: O sută de măsuri de grâu. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și scrie optzeci. 8Și domnul său a lăudat pe economul nedreptății fiindcă făcuse cu minte; pentru că fiii veacului acestuia sunt mai cu minte față de neamul lor însuși, decât fiii

16.8
In. 12.36Ef. 5.81 Tes. 5.5
luminii. 9Și eu vă spun: Faceți‐vă
16.9
Dan. 4.27Mat. 6.19
19.211 Tim. 6.17,18,19
prieteni din Mamona nedreptății; ca atunci când va înceta el, ei să vă primească în corturile veșnice. 10Cel
16.10
Mat. 25.21
ce este credincios în foarte puțin este credincios și în mult: și cel ce este nedrept în foarte puțin, este nedrept și în mult. 11Dacă deci n‐ați fost credincioși în Mamona nedreptății, cine vă va încredința adevăratele bogății? 12Și dacă n‐ați fost credincioși în ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13
16.13
Mat. 6.24
Nicio slugă de casă nu poate sluji la doi domni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt sau se va ține de unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

Mustrări făcute fariseilor

14Și fariseii care

16.14
Mat. 23.14
erau iubitori de argint auzeau toate acestea și‐l luau în bătaie de joc. 15Și le‐a zis: Voi sunteți cei ce vă
16.15
Cap. 10.29.
îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
16.15
Ps. 7.9
vă cunoaște inimile: pentru că ce
16.15
1 Sam. 16.7
este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea
16.16
Mat. 4.17
11.12,13
și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se vestește și fiecare pătrunde în ea prin silă. 17Dar mai lesne este
16.17
Ps. 102.26,27Is. 40.8
51.6Mat. 5.181 Pet. 1.25
să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din lege. 18Oricine
16.18
Mat. 5.32
19.9Mc. 10.111 Cor. 7.10,11
își lasă nevasta și se însoară cu alta preacurvește și cine se însoară cu cea lăsată de bărbat preacurvește.

Pilda bogatului și Lazăr

19Și era un om bogat și se îmbrăca în purpură și in subțire, veselindu‐se strălucit în fiecare zi. 20Și un sărac cu numele Lazăr fusese aruncat la poarta lui, plin de bube. 21Și dorea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Ci și câinii veneau și‐i lingeau bubele. 22Și a fost așa: săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam și a murit și bogatul și a fost înmormântat. 23Și în Hades și‐a ridicat ochii, fiind în chinuri, și vede de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24Și a strigat și a zis: Tată Avraame, fie‐ți milă de mine și trimite pe Lazăr ca să‐și întingă vârful degetului în apă și să‐mi răcorească

16.24
Zah. 14.12
limba, fiindcă sunt
16.24
Is. 66.24Mc. 9.44
în dureri în văpaia aceasta. 25Iar Avraam a zis: Copile, adu‐ți
16.25
Iov 21.13
aminte că ți‐ai primit cele bune în viața ta și Lazăr de asemenea cele rele, iar acum el este mângâiat aici iar tu ești în dureri. 26Și pe lângă toate acestea, între noi și voi este statornicită o prăpastie mare, pentru ca cei ce voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să nu treacă la noi. 27Și a zis: Te rog deci, tată, să‐l trimiți în casa tatălui meu. 28Căci am cinci frați, pentru ca să le mărturisească să nu vină și ei în acest loc de chin. 29Dar Avraam zice: Au
16.29
Is. 8.20
34.16In. 5.39,45Fapte. 15.21
17.11
pe Moise și pe proroci: să asculte de ei. 30Iar el a zis: Nu, tată Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morți, se vor pocăi. 31Iar el i‐a zis: Dacă n‐ascultă de Moise și de proroci, nu vor fi înduplecați nici
16.31
In. 12.10,11
dacă se va scula cineva dintre cei morți.