Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
15

Pilda cu oaia rătăcită și drahma

151Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau

15.1
Mat. 9.10
de el ca să‐l asculte. 2Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și
15.2
Fapte. 11.3Gal. 2.12
mănâncă împreună cu ei. 3Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând: 4Care
15.4
Mat. 18.12
om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea
15.4
1 Pet. 2.10,25
pierdută, până când o va găsi? 5Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se. 6Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută. 7Vă spun că astfel
15.7
Cap. 5.32.
va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință. 8Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi? 9Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o. 10Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Pilda fiului risipitor

11Și a zis: Un om oarecare avea doi fii. 12Și cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă‐mi partea de avuție ce mi se cade. Și el le‐a împărțit averea sa. 13Și nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns toate și s‐a dus într‐o țară depărtată și acolo și‐a risipit avuția,

15.13
Mc. 12.44
trăind destrămat. 14Iar după ce a cheltuit toate, s‐a făcut o foamete mare prin țara aceea și el a început să fie în lipsă. 15Și s‐a dus și s‐a lipit de unul din cetățenii țării aceleia și el l‐a trimis la ogoarele sale să pască porcii. 16Și dorea să‐și umple pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii și nimeni nu i le da. 17Dar când și‐a venit în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu au prisos de pâine iar eu pier aici de foame! 18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și‐i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău: fă‐mă ca pe unul din argații tăi. 20Și s‐a sculat și a venit la tatăl său. Și când era el încă
15.20
Fapte. 2.39Ef. 2.13,17
departe, l‐a văzut tatăl său și i s‐a făcut milă și a alergat și a căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat mult. 21Și fiul i‐a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și
15.21
Ps. 51.4
înaintea ta: nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22Și tatăl a zis către robii săi: Aduceți repede veșmântul lung, cel dintâi, și îmbrăcați‐l cu el și puneți‐i un inel în mână și încălțăminte în picioare. 23Și aduceți vițelul cel îngrășat și înjunghiați‐l, și să mâncăm și să ne veselim: 24pentru că
15.24
Vers. 32.
acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat. Și au început să se veselească. 25Iar fiul său mai mare era la câmp; și când a venit, s‐a apropiat de casă și a auzit muzică și jocuri. 26Și a chemat la sine pe una din slugi și a întrebat ce să fie acestea. 27Și el i‐a zis: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‐a primit sănătos și bine. 28Dar el s‐a mâniat și nu voia să intre; și tatăl său a ieșit și‐l ruga. 29Iar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți robesc și niciodată n‐am călcat o poruncă a ta: și totuși mie niciodată nu mi‐ai dat un iezișor ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30Iar când a venit acest fiu al tău care ți‐a mâncat averea cu curvele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. 31Și el i‐a zis: Copile, tu întotdeauna ești cu mine și toate ale mele sunt ale tale. 32Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că
15.32
Vers. 24.
fratele tău acesta era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat.

16

Pilda economului necredincios

161Și zicea și către ucenici: Era un om bogat care avea un econom; și acesta a fost învinuit la el că‐i risipea averea. 2Și l‐a chemat și i‐a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de economia ta, căci nu mai poți fi econom. 3Iar economul a zis în sine: Ce am să fac pentru că domnul meu îmi ia economia? Să sap nu sunt în stare; să cerșesc îmi este rușine. 4Știu ce voi face, ca atunci când voi fi dat afară din economie să mă primească în casele lor. 5Și a chemat la sine, câte unul, pe fiecare din datornicii domnului său și a zis celui dintâi: Cât ești dator domnului meu? 6Și el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și șezi și scrie degrab cincizeci. 7Apoi a zis celuilalt: Dar tu cât ești dator? Și el a zis: O sută de măsuri de grâu. Iar el i‐a zis: Primește‐ți înscrisul și scrie optzeci. 8Și domnul său a lăudat pe economul nedreptății fiindcă făcuse cu minte; pentru că fiii veacului acestuia sunt mai cu minte față de neamul lor însuși, decât fiii

16.8
In. 12.36Ef. 5.81 Tes. 5.5
luminii. 9Și eu vă spun: Faceți‐vă
16.9
Dan. 4.27Mat. 6.19
19.211 Tim. 6.17,18,19
prieteni din Mamona nedreptății; ca atunci când va înceta el, ei să vă primească în corturile veșnice. 10Cel
16.10
Mat. 25.21
ce este credincios în foarte puțin este credincios și în mult: și cel ce este nedrept în foarte puțin, este nedrept și în mult. 11Dacă deci n‐ați fost credincioși în Mamona nedreptății, cine vă va încredința adevăratele bogății? 12Și dacă n‐ați fost credincioși în ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13
16.13
Mat. 6.24
Nicio slugă de casă nu poate sluji la doi domni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt sau se va ține de unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

Mustrări făcute fariseilor

14Și fariseii care

16.14
Mat. 23.14
erau iubitori de argint auzeau toate acestea și‐l luau în bătaie de joc. 15Și le‐a zis: Voi sunteți cei ce vă
16.15
Cap. 10.29.
îndreptățiți pe voi înșivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
16.15
Ps. 7.9
vă cunoaște inimile: pentru că ce
16.15
1 Sam. 16.7
este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea
16.16
Mat. 4.17
11.12,13
și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se vestește și fiecare pătrunde în ea prin silă. 17Dar mai lesne este
16.17
Ps. 102.26,27Is. 40.8
51.6Mat. 5.181 Pet. 1.25
să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din lege. 18Oricine
16.18
Mat. 5.32
19.9Mc. 10.111 Cor. 7.10,11
își lasă nevasta și se însoară cu alta preacurvește și cine se însoară cu cea lăsată de bărbat preacurvește.

Pilda bogatului și Lazăr

19Și era un om bogat și se îmbrăca în purpură și in subțire, veselindu‐se strălucit în fiecare zi. 20Și un sărac cu numele Lazăr fusese aruncat la poarta lui, plin de bube. 21Și dorea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Ci și câinii veneau și‐i lingeau bubele. 22Și a fost așa: săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam și a murit și bogatul și a fost înmormântat. 23Și în Hades și‐a ridicat ochii, fiind în chinuri, și vede de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24Și a strigat și a zis: Tată Avraame, fie‐ți milă de mine și trimite pe Lazăr ca să‐și întingă vârful degetului în apă și să‐mi răcorească

16.24
Zah. 14.12
limba, fiindcă sunt
16.24
Is. 66.24Mc. 9.44
în dureri în văpaia aceasta. 25Iar Avraam a zis: Copile, adu‐ți
16.25
Iov 21.13
aminte că ți‐ai primit cele bune în viața ta și Lazăr de asemenea cele rele, iar acum el este mângâiat aici iar tu ești în dureri. 26Și pe lângă toate acestea, între noi și voi este statornicită o prăpastie mare, pentru ca cei ce voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să nu treacă la noi. 27Și a zis: Te rog deci, tată, să‐l trimiți în casa tatălui meu. 28Căci am cinci frați, pentru ca să le mărturisească să nu vină și ei în acest loc de chin. 29Dar Avraam zice: Au
16.29
Is. 8.20
34.16In. 5.39,45Fapte. 15.21
17.11
pe Moise și pe proroci: să asculte de ei. 30Iar el a zis: Nu, tată Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morți, se vor pocăi. 31Iar el i‐a zis: Dacă n‐ascultă de Moise și de proroci, nu vor fi înduplecați nici
16.31
In. 12.10,11
dacă se va scula cineva dintre cei morți.

17

Prilejurile de păcătuire

171Și a zis către ucenicii săi: Este

17.1
Mat. 18.6,7Mc. 9.421 Cor. 11.19
peste putință ca să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin! 2Este folositor pentru el dacă i se pune o piatră de moară împrejurul gâtului său și este repezit în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să se poticnească. 3Luați aminte la voi înșivă. Dacă
17.3
Mat. 18.15,21
va păcătui fratele tău, ceartă‐l;
17.3
Lev. 19.17Prov. 17.10Iac. 5.19
și dacă se va pocăi, iartă‐l. 4Și dacă de șapte ori pe zi va păcătui față de tine și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, să‐l ierți. 5Și apostolii au zis Domnului: Mărește‐ne credința. 6Și
17.6
Mat. 17.20
21.21Mc. 9.23
11.23
Domnul a zis: Dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: Dezrădăcinează‐te și sădește‐te în mare! și v‐ar asculta.

Robi netrebnici

7Dar cine este acela dintre voi, care având un rob arând sau păscând oile îi va zice, când va veni din câmp: Treci îndată și șezi la masă? 8Ci oare nu‐i va zice mai degrabă: Gătește

17.8
Cap. 12.37.
să cinez eu și încinge‐te și slujește‐mi până să mănânc și să beau și după aceea mănâncă și bea tu? 9Nu cumva este îndatorat el robului pentru că a făcut cele ce i s‐au poruncit? 10Astfel și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Suntem robi
17.10
Iov 22.3
35.7Ps. 16.2Mat. 25.30Rom. 3.12
11.351 Cor. 9.16,17Flm. 11
nefolositori; am făcut cele ce eram datori să facem.

Cei zece leproși

11Și a fost așa: pe când mergeau

17.11
Lc. 9.51,52In. 4.4
la Ierusalim, el trecea prin mijlocul Samariei și Galileei. 12Și când a intrat într‐un sat, l‐au întâmpinat zece bărbați leproși care
17.12
Lev. 13.46
au stat departe. 13Și ei au ridicat glasul zicând: Isuse, Stăpâne, fie‐ți milă de noi. 14Și când i‐a văzut, le‐a zis: Duceți‐vă
17.14
Lev. 13.2
14.2Mat. 8.4
și arătăți‐vă preoților. Și a fost așa: pe când mergeau ei, au fost curățiți. 15Iar unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‐a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu. 16Și a căzut pe fața sa la picioarele lui, mulțumindu‐i. Și el era un samaritean. 17Și Isus a răspuns și a zis: Oare n‐au fost curățiți cei zece? Iar cei nouă unde sunt? 18Nu s‐au găsit alții să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam? 19Și
17.19
Mat. 9.22Mc. 5.34
10.52
i‐a zis: Scoală‐te și du‐te; credința ta te‐a mântuit.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu

20Și fiind întrebat de farisei când vine Împărăția lui Dumnezeu, le‐a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute. 21Nici nu

17.21
Vers. 23.
vor zice: Iată este aici. Sau: Colo. Căci iată, Împărăția
17.21
Rom. 14.17
lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Venirea Fiului omului

22Și a zis către ucenici: Vor

17.22
Mat. 9.15In. 17.12
veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului și nu veți vedea. 23Și vă
17.23
Mat. 24.23Mc. 13.21
vor zice: Iată, colo! Iată aici! Nu vă duceți nici nu‐i urmați. 24Căci
17.24
Mat. 24.27
ca fulgerul, când fulgeră dintr‐o parte de sub cer și luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi Fiul omului în ziua lui. 25Dar
17.25
Mc. 8.31
9.31
10.38
întâi trebuie ca el să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26Și cum
17.26
Gen. 7Mat. 24.37
a fost în zilele lui Noe, chiar așa va fi și în zilele Fiului omului: 27mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i‐a pierdut pe toți. 28Tot așa, cum
17.28
Gen. 19
a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29dar
17.29
Gen. 19.16,24
în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, ploua foc și pucioasă din cer și i‐a pierdut pe toți: 30în același chip va fi în ziua când se
17.30
2 Tes. 1.7
descoperă Fiul omului. 31În ziua aceea, cine
17.31
Mat. 24.17Mc. 13.15
va fi pe înveliș, și sculele lui în casă, să nu se pogoare să le ia și cine este la câmp de asemenea să nu se întoarcă îndărăt. 32Aduceți‐vă
17.32
Gen. 19.26
aminte de nevasta lui Lot. 33Cine
17.33
Mat. 10.39
16.25Mc. 8.35In. 12.25
va căuta să‐și câștige sufletul, îl va pierde; și cine îl va pierde, îl va păstra în viață. 34Vă spun:
17.34
Mat. 24.40,411 Tes. 4.17
În noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 35Vor fi două râșnind împreună; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Vor fi doi în câmp; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 37Și ei răspunzând îi zic: Unde, Doamne? Iar el le‐a zis: Unde
17.37
Iov 39.30Mat. 24.28
este trupul, acolo vor fi adunați și vulturii.