Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Prilejurile de păcătuire

171Și a zis către ucenicii săi: Este

17.1
Mat. 18.6,7Mc. 9.421 Cor. 11.19
peste putință ca să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin! 2Este folositor pentru el dacă i se pune o piatră de moară împrejurul gâtului său și este repezit în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să se poticnească. 3Luați aminte la voi înșivă. Dacă
17.3
Mat. 18.15,21
va păcătui fratele tău, ceartă‐l;
17.3
Lev. 19.17Prov. 17.10Iac. 5.19
și dacă se va pocăi, iartă‐l. 4Și dacă de șapte ori pe zi va păcătui față de tine și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, să‐l ierți. 5Și apostolii au zis Domnului: Mărește‐ne credința. 6Și
17.6
Mat. 17.20
21.21Mc. 9.23
11.23
Domnul a zis: Dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: Dezrădăcinează‐te și sădește‐te în mare! și v‐ar asculta.

Robi netrebnici

7Dar cine este acela dintre voi, care având un rob arând sau păscând oile îi va zice, când va veni din câmp: Treci îndată și șezi la masă? 8Ci oare nu‐i va zice mai degrabă: Gătește

17.8
Cap. 12.37.
să cinez eu și încinge‐te și slujește‐mi până să mănânc și să beau și după aceea mănâncă și bea tu? 9Nu cumva este îndatorat el robului pentru că a făcut cele ce i s‐au poruncit? 10Astfel și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Suntem robi
17.10
Iov 22.3
35.7Ps. 16.2Mat. 25.30Rom. 3.12
11.351 Cor. 9.16,17Flm. 11
nefolositori; am făcut cele ce eram datori să facem.

Cei zece leproși

11Și a fost așa: pe când mergeau

17.11
Lc. 9.51,52In. 4.4
la Ierusalim, el trecea prin mijlocul Samariei și Galileei. 12Și când a intrat într‐un sat, l‐au întâmpinat zece bărbați leproși care
17.12
Lev. 13.46
au stat departe. 13Și ei au ridicat glasul zicând: Isuse, Stăpâne, fie‐ți milă de noi. 14Și când i‐a văzut, le‐a zis: Duceți‐vă
17.14
Lev. 13.2
14.2Mat. 8.4
și arătăți‐vă preoților. Și a fost așa: pe când mergeau ei, au fost curățiți. 15Iar unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‐a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu. 16Și a căzut pe fața sa la picioarele lui, mulțumindu‐i. Și el era un samaritean. 17Și Isus a răspuns și a zis: Oare n‐au fost curățiți cei zece? Iar cei nouă unde sunt? 18Nu s‐au găsit alții să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam? 19Și
17.19
Mat. 9.22Mc. 5.34
10.52
i‐a zis: Scoală‐te și du‐te; credința ta te‐a mântuit.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu

20Și fiind întrebat de farisei când vine Împărăția lui Dumnezeu, le‐a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute. 21Nici nu

17.21
Vers. 23.
vor zice: Iată este aici. Sau: Colo. Căci iată, Împărăția
17.21
Rom. 14.17
lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Venirea Fiului omului

22Și a zis către ucenici: Vor

17.22
Mat. 9.15In. 17.12
veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului și nu veți vedea. 23Și vă
17.23
Mat. 24.23Mc. 13.21
vor zice: Iată, colo! Iată aici! Nu vă duceți nici nu‐i urmați. 24Căci
17.24
Mat. 24.27
ca fulgerul, când fulgeră dintr‐o parte de sub cer și luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi Fiul omului în ziua lui. 25Dar
17.25
Mc. 8.31
9.31
10.38
întâi trebuie ca el să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26Și cum
17.26
Gen. 7Mat. 24.37
a fost în zilele lui Noe, chiar așa va fi și în zilele Fiului omului: 27mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i‐a pierdut pe toți. 28Tot așa, cum
17.28
Gen. 19
a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29dar
17.29
Gen. 19.16,24
în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, ploua foc și pucioasă din cer și i‐a pierdut pe toți: 30în același chip va fi în ziua când se
17.30
2 Tes. 1.7
descoperă Fiul omului. 31În ziua aceea, cine
17.31
Mat. 24.17Mc. 13.15
va fi pe înveliș, și sculele lui în casă, să nu se pogoare să le ia și cine este la câmp de asemenea să nu se întoarcă îndărăt. 32Aduceți‐vă
17.32
Gen. 19.26
aminte de nevasta lui Lot. 33Cine
17.33
Mat. 10.39
16.25Mc. 8.35In. 12.25
va căuta să‐și câștige sufletul, îl va pierde; și cine îl va pierde, îl va păstra în viață. 34Vă spun:
17.34
Mat. 24.40,411 Tes. 4.17
În noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 35Vor fi două râșnind împreună; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Vor fi doi în câmp; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 37Și ei răspunzând îi zic: Unde, Doamne? Iar el le‐a zis: Unde
17.37
Iov 39.30Mat. 24.28
este trupul, acolo vor fi adunați și vulturii.