Pilda judecătorului nedrept
181Și le‐a spus o pildă că trebuie să se roage
21.36Rom. 12.12Ef. 6.18Col. 4.21 Tes. 5.17
totdeauna și să nu obosească, 2zicând: Era un judecător într‐o cetate care nu se temea de Dumnezeu și nu se sfia de om. 3Și era o văduvă în cetatea aceea; și ea venea la el zicând: Răzbună‐mă de protivnicul meu. 4Și el n‐a voit câtăva vreme, iar după aceea a zis în sine însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu nici nu mă sfiesc de om, 5totuși, pentru că
văduva aceasta mă necăjește, o voi răzbuna, ca nu cumva în cele din urmă să vină să mă rănească. 6Și Domnul a zis: Auziți ce zice judecătorul nedreptății! 7Iar Dumnezeu
nu va răzbuna oare pe aleșii săi care strigă către el zi și noapte și rabdă îndelung pentru ei? 8Eu vă spun că
le va face răzbunare în grabă. Însă când va veni Fiul omului, va găsi el oare credință pe pământ?
Pilda vameșului și a fariseului
9Și a spus și pilda aceasta către unii care
16.15
erau încredințați despre ei înșiși că sunt drepți și disprețuiau pe ceilalți. 10Doi oameni s‐au suit în Templu ca să se roage, unul fariseu și celălalt vameș. 11Fariseul sta
și se ruga astfel față de sine: Dumnezeule,
58.2Ap. 3.17
îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preacurvari sau și ca acest vameș. 12Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc. 13Iar vameșul stând departe, nu voia să ridice nici ochii spre cer, ci‐și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosul. 14Vă spun: Acesta s‐a pogorât îndreptățit la casa sa, mai degrabă decât celălalt. Căci
oricine care se înalță pe sine va fi smerit, iar cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Copilașii
15Și‐i
aduceau și copilași ca să‐i atingă. Iar când au văzut ucenicii, îi certau. 16Iar Isus i‐a chemat la sine zicând: Lăsați copilașii să vină la mine și nu‐i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a
unora ca aceștia. 17Adevărat
vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea.
Tânărul bogat
18Și un
mai mare l‐a întrebat zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 19Iar Isus i‐a zis: Pentru ce‐mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul singur, Dumnezeu. 20Știi poruncile:
Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi mincinos, cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta. 21Iar el a zis: Acestea toate le‐am păzit din tinerețe. 22Iar când a auzit Isus, i‐a zis: Una îți lipsește: vinde
19.211 Tim. 6.19
tot ce ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 23Dar când a auzit el acestea, s‐a întristat tare căci era foarte bogat. 24Și când l‐a văzut Isus, a zis: Cât
de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci mai lesne este ca o cămilă să intre printr‐o ureche de ac decât un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 26Iar cei ce au auzit au zis: Și cine poate fi mântuit? 27Iar el a zis: Cele
cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. 28Și
Petru a zis: Iată, noi am lăsat ale noastre și te‐am urmat pe tine. 29Iar el le‐a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni
care să fi lăsat casă sau nevastă sau frați sau părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu, 30care să
nu ia înmulțit în vremea aceasta și în veacul viitor viața veșnică.
Isus vestește moartea și învierea sa
31Iar
17.22
10.17Mc. 10.32
după ce a luat la sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele
scrise prin proroci pentru Fiul omului. 32Căci va
fi dat Neamurilor și va fi luat în râs și va fi înfruntat rușinos și va fi scuipat. 33Și‐l vor biciui și îl vor omorî, dar a treia zi va învia. 34Și ei
12.16
n‐au înțeles nimic din acestea și graiul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele zise.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35Și a fost așa:
când s‐a apropiat el spre Ierihon, un orb ședea lângă cale cerșind. 36Și când a auzit gloată trecând, a întrebat ce să fie aceasta. 37Și i‐au spus că trece Isus din Nazaret. 38Și el a strigat zicând: Isuse, Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 39Și cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă. Iar el și mai tare striga: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 40Iar Isus a stat și a poruncit să fie adus la el. Iar când s‐a apropiat l‐a întrebat: 41Ce voiești să‐ți fac? Iar el a zis: Doamne, să‐mi capăt vederea. 42Și Isus i‐a zis: Capătă‐ți vederea; credința
ta te‐a mântuit. 43Și îndată și‐a căpătat vederea și‐l urma
Fapte. 4.21
11.18
slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul când a văzut aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.