Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Puterea lui Isus

201Și a fost așa: într‐una

20.1
Mat. 21.23
din zile pe când învăța el poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit peste el mai marii preoților și cărturarii cu bătrânii. 2Și au vorbit zicând către el: Spune‐ne: Cu
20.2
Fapte. 4.7
7.27
ce putere faci acestea sau cine este cel ce ți‐a dat această putere? 3Iar el a răspuns și a zis către ei: Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți‐mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? 5Iar ei cugetau către ei înșiși, zicând: Dacă zicem: Din cer! va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 6Iar dacă zicem: De la oameni! tot poporul ne va ucide cu pietre căci
20.6
Mat. 14.5
21.26
este încredințat că Ioan este proroc. 7Și au răspuns că nu știu de unde era. 8Și Isus le‐a zis: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

Pilda vierilor

9Și a început să spună către popor această pildă: Un

20.9
Mat. 21.33Mc. 12.1
om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme. 10Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 11Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic. 12Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară. 13Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el. 14Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră. 15Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei? 16Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa! 17Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatra
20.17
Ps. 118.22Mat. 21.42
pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi? 18Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iar
20.18
Dan. 2.34,35Mat. 21.44
pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera. 19Și cărturarii și mai marii preoților au căutat să pună mâinile pe el în acel ceas și s‐au temut de popor căci au cunoscut că pentru ei zisese pilda aceasta.

Birul Cezarului

20Și după ce l‐au

20.20
Mat. 22.15
pândit, au trimis oameni puși înadins care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să‐l prindă în cuvânt, ca să‐l dea în mâna stăpânirii și puterii dregătorului. 21Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule,
20.21
Mat. 22.16Mc. 12.14
știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața cuiva, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: 22Se cuvine să dăm Cezarului bir sau nu? 23Dar el le‐a priceput bine viclenia și a zis către ei: Pentru ce mă ispitiți? 24Arătați‐mi un ban. Al cui chip și scriere are? Și ei au zis: Ale Cezarului. 25Și le‐a zis: Atunci dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 26Și n‐au putut să‐l prindă în vorbă înaintea poporului și s‐au mirat de răspunsul lui și au tăcut.

Despre înviere

27Și au venit la el unii

20.27
Mat. 22.23Mc. 12.18
din saduchei, cei care
20.27
Fapte. 23.6,8
zic că nu este înviere și l‐au întrebat 28zicând: Învățătorule, Moise
20.28
Deut. 25.5
ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva având nevastă și el va fi fără copii, fratele său să ia pe nevastă și să ridice sămânță fratelui său. 29Erau deci șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și a murit fără copii. 30Și a luat‐o al doilea 31și al treilea. Tot așa și cei șapte n‐au lăsat copii și au murit. 32În urmă a murit și femeia. 33Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 34Și Isus le‐a zis: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar aceia care vor fi învredniciți să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se însoară nici nu se mărită. 36Căci nici nu mai pot muri, căci sunt
20.36
1 Cor. 15.42,49,521 In. 3.2
ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind
20.36
Rom. 8.23
fii ai învierii. 37Iar că se scoală morții chiar Moise a
20.37
Ex. 3.6
arătat în locul cu privire la Rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38Și el nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor: căci toți
20.38
Rom. 6.10,11
sunt vii pentru el. 39Și unii din cărturari au răspuns și au zis: Învățătorule, bine ai zis; 40Căci nici nu mai îndrăzneau să‐l întrebe nimic.

Al cui fiu este Hristosul?

41Și a zis către ei: Cum

20.41
Mat. 22.42Mc. 12.35
zic ei că Hristosul este fiu al lui David? 42Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: Domnul a zis
20.42
Ps. 110.1Fapte. 2.34
Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 43până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 44Deci David îl numește Domn și cum este el fiul său?

Cărturarii mustrați de Isus

45Și

20.45
Mat. 23.1Mc. 12.38
pe când asculta tot poporul, a zis ucenicilor săi: 46Feriți‐vă
20.46
Mat. 23.5
de cărturari care vor să umble în veșminte lungi și iubesc
20.46
Cap. 11.43.
îmbrățișările în piețe și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi locuri la ospețe, 47care
20.47
Mat. 23.14
mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și de ochii lumii se roagă mult: aceștia vor lua mai multă osândă.