Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Puterea lui Isus

201Și a fost așa: într‐una

20.1
Mat. 21.23
din zile pe când învăța el poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit peste el mai marii preoților și cărturarii cu bătrânii. 2Și au vorbit zicând către el: Spune‐ne: Cu
20.2
Fapte. 4.7
7.27
ce putere faci acestea sau cine este cel ce ți‐a dat această putere? 3Iar el a răspuns și a zis către ei: Vă voi întreba și eu un cuvânt și spuneți‐mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? 5Iar ei cugetau către ei înșiși, zicând: Dacă zicem: Din cer! va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 6Iar dacă zicem: De la oameni! tot poporul ne va ucide cu pietre căci
20.6
Mat. 14.5
21.26
este încredințat că Ioan este proroc. 7Și au răspuns că nu știu de unde era. 8Și Isus le‐a zis: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

Pilda vierilor

9Și a început să spună către popor această pildă: Un

20.9
Mat. 21.33Mc. 12.1
om a sădit o vie și a arendat‐o unor vieri și el a plecat din țară pentru multă vreme. 10Și la vremea cuvenită a trimis la vieri un rob ca să‐i dea din rodul viei. Iar lucrătorii l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 11Și a adaus a trimite pe un alt rob; dar și pe acela l‐au bătut și l‐au necinstit și l‐au trimis înapoi fără nimic. 12Și a adaus a trimite pe un al treilea: iar ei l‐au rănit și pe acesta și l‐au scos afară. 13Și domnul viei a zis: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit: poate se vor sfii de el. 14Iar vierii când l‐au văzut, chibzuiau între ei înșiși zicând: Acesta este moștenitorul; să‐l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră. 15Și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. Deci ce le va face domnul viei? 16Va veni și va pierde pe vierii aceștia și va da via la alții. Iar ei când au auzit, au zis: Să nu fie așa! 17Iar el s‐a uitat la ei și a zis: Ce este deci aceasta ce este scris: Piatra
20.17
Ps. 118.22Mat. 21.42
pe care au lepădat‐o ziditorii, aceasta a fost făcută cap de unghi? 18Oricine va cădea pe acea piatră va fi sfărâmat iar
20.18
Dan. 2.34,35Mat. 21.44
pe cel pe care va cădea ea îl va spulbera. 19Și cărturarii și mai marii preoților au căutat să pună mâinile pe el în acel ceas și s‐au temut de popor căci au cunoscut că pentru ei zisese pilda aceasta.

Birul Cezarului

20Și după ce l‐au

20.20
Mat. 22.15
pândit, au trimis oameni puși înadins care se prefăceau că sunt drepți, pentru ca să‐l prindă în cuvânt, ca să‐l dea în mâna stăpânirii și puterii dregătorului. 21Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule,
20.21
Mat. 22.16Mc. 12.14
știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața cuiva, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: 22Se cuvine să dăm Cezarului bir sau nu? 23Dar el le‐a priceput bine viclenia și a zis către ei: Pentru ce mă ispitiți? 24Arătați‐mi un ban. Al cui chip și scriere are? Și ei au zis: Ale Cezarului. 25Și le‐a zis: Atunci dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 26Și n‐au putut să‐l prindă în vorbă înaintea poporului și s‐au mirat de răspunsul lui și au tăcut.

Despre înviere

27Și au venit la el unii

20.27
Mat. 22.23Mc. 12.18
din saduchei, cei care
20.27
Fapte. 23.6,8
zic că nu este înviere și l‐au întrebat 28zicând: Învățătorule, Moise
20.28
Deut. 25.5
ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva având nevastă și el va fi fără copii, fratele său să ia pe nevastă și să ridice sămânță fratelui său. 29Erau deci șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și a murit fără copii. 30Și a luat‐o al doilea 31și al treilea. Tot așa și cei șapte n‐au lăsat copii și au murit. 32În urmă a murit și femeia. 33Deci femeia la înviere a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 34Și Isus le‐a zis: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar aceia care vor fi învredniciți să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți nici nu se însoară nici nu se mărită. 36Căci nici nu mai pot muri, căci sunt
20.36
1 Cor. 15.42,49,521 In. 3.2
ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind
20.36
Rom. 8.23
fii ai învierii. 37Iar că se scoală morții chiar Moise a
20.37
Ex. 3.6
arătat în locul cu privire la Rug, când numește pe Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38Și el nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor: căci toți
20.38
Rom. 6.10,11
sunt vii pentru el. 39Și unii din cărturari au răspuns și au zis: Învățătorule, bine ai zis; 40Căci nici nu mai îndrăzneau să‐l întrebe nimic.

Al cui fiu este Hristosul?

41Și a zis către ei: Cum

20.41
Mat. 22.42Mc. 12.35
zic ei că Hristosul este fiu al lui David? 42Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: Domnul a zis
20.42
Ps. 110.1Fapte. 2.34
Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 43până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 44Deci David îl numește Domn și cum este el fiul său?

Cărturarii mustrați de Isus

45Și

20.45
Mat. 23.1Mc. 12.38
pe când asculta tot poporul, a zis ucenicilor săi: 46Feriți‐vă
20.46
Mat. 23.5
de cărturari care vor să umble în veșminte lungi și iubesc
20.46
Cap. 11.43.
îmbrățișările în piețe și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi locuri la ospețe, 47care
20.47
Mat. 23.14
mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor și de ochii lumii se roagă mult: aceștia vor lua mai multă osândă.

21

Văduva săracă

211Și a privit în sus și a

21.1
Mat. 12.41
văzut pe bogați aruncându‐și darurile în vistierie. 2Și a văzut pe o văduvă săracă aruncând acolo două leptale. 3Și a zis: Cu adevărat vă spun că
21.3
2 Cor. 8.12
această văduvă săracă a aruncat mai mult decât ei toți. 4Căci toți aceștia au aruncat la daruri din ce le prisosește, iar ea din lipsa ei a aruncat tot avutul ce avea.

Nimicirea Ierusalimului și venirea Fiului omului

5Și pe când ziceau unii

21.5
Mat. 24.1Mc. 13.1
despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase și cu daruri făgăduite, a zis: 6Acestea pe care le priviți, vor veni zile în care nu va
21.6
Cap. 19.44.
fi lăsată piatră pe piatră care nu va fi desfăcută. 7Și l‐au întrebat zicând: Învățătorule, când deci vor fi acestea? Și care va fi semnul când au să fie acestea? 8Iar el a zis: Luați seama
21.8
Mat. 24.4Mc. 13.5Ef. 5.62 Tes. 2.3
să nu fiți amăgiți; căci mulți vor veni în numele meu, zicând: Eu sunt. Și: Vremea cuvenită este aproape. Nu vă duceți după ei. 9Și când veți auzi de războaie și tulburări, nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu este îndată. 10Apoi
21.10
Mat. 24.7
le‐a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție 11și vor fi mari cutremure de pământ și pe alocuri foamete și molime; și vor fi arătări îngrozitoare și semne mari din cer. 12Iar
21.12
Mc. 13.9Ap. 2.10
înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându‐vă la sinagogi și la
21.12
Fapte. 4.3
5.18
12.4
16.24
închisori, fiind aduși
21.12
Fapte. 25.23
înaintea împăraților și dregătorilor pentru
21.12
1 Pet. 2.13
numele meu. 13Și vi
21.13
Fil. 1.282 Tes. 1.5
se va întoarce spre mărturie. 14Puneți‐vă deci în inimi
21.14
Mat. 10.19Mc. 13.11
să nu vă frământați mai dinainte cum să vă apărați: 15Căci eu vă voi da o gură și o înțelepciune, căreia nu vor putea sta împotrivă
21.15
Fapte. 6.10
sau răspunde împotrivă toți protivnicii voștri. 16Și veți
21.16
Mica 7.6Mc. 13.12
fi dați și de părinți și de frați și de rude și de prieteni și vor omorî
21.16
Fapte. 7.59
12.2
dintre voi. 17Și veți
21.17
Mat. 10.22
fi urâți de toți pentru numele meu. 18Și
21.18
Mat. 10.30
un păr din capul vostru nu va pieri. 19În răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.

Îndemn la veghere

20Iar când

21.20
Mat. 24.15Mc. 13.14
veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci cunoașteți că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munți și cei din mijlocul ei să plece afară și cei din câmpuri să nu intre în el. 22Pentru că acestea sunt zile de răzbunare, ca să
21.22
Dan. 9.26,27Zah. 11.1
se împlinească toate cele scrise. 23Vai
21.23
Mat. 24.19
de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în acele zile! căci va fi nevoie mare pe pământ și urgie pentru acest popor. 24Și vor cădea de tăișul săbiei și vor fi duși robi în toate neamurile: și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până
21.24
Dan. 9.27
12.7Rom. 11.25
când se vor împlini vremurile neamurilor. 25Și vor
21.25
Mat. 24.29Mc. 13.242 Pet. 3.10,12
fi semne în soare și lună și stele și pe pământ strâmtorare a neamurilor în nedumerire de urletul mării și al valurilor, 26în timp ce oamenii își vor da sufletul de teamă și de așteptarea celor ce vin peste pământul locuit, căci
21.26
Mat. 24.29
puterile cerurilor vor fi zguduite. 27Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind
21.27
Mat. 24.30Ap. 1.7
14.14
în nor cu putere și slavă multă. 28Iar când încep să se întâmple acestea, uitați‐vă în sus, și ridicați‐vă capetele pentru că răscumpărarea voastră se
21.28
Rom. 8.19,23
apropie. 29Și
21.29
Mat. 24.32Mc. 13.28
le‐a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii. 30Când înfrunzesc, acum vedeți de la voi înșivă și cunoașteți că acum vara este aproape. 31Astfel și voi când veți vedea aceste lucruri întâmplându‐se, cunoașteți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor face toate. 33Cerul
21.33
Mat. 24.35
și pământul vor trece: dar cuvintele mele nu vor trece. 34Dar luați aminte
21.34
Rom. 13.131 Tes. 5.61 Pet. 4.7
la voi înșivă ca nu cumva inimile voastre să fie îngreuiate de îmbuibare și de beție și de grijile vieții acesteia și ziua aceea să vină peste voi fără veste ca un laț. 35Căci așa
21.35
1 Tes. 5.22 Pet. 3.10Ap. 3.3
16.15
va veni peste toți care locuiesc pe fața întregului pământ. 36Vegheați dar, rugându‐vă
21.36
Mat. 24.42
25.13Mc. 13.33
în orice vreme,
21.36
Cap. 18.1.
ca să fiți socotiți vrednici să scăpați de toate acestea care au să fie și să stați
21.36
Ps. 1.5Ef. 6.13
înaintea Fiului omului. 37Și zilele îi învăța
21.37
In. 8.1,2
în Templu, iar
21.37
Cap. 22.39.
nopțile ieșea și mânea afară în muntele numit al Măslinilor. 38Și tot poporul se ducea dis‐de‐dimineață la el în Templu ca să‐l asculte.

22

Sfat împotriva lui Isus

221Și se

22.1
Mat. 26.2Mc. 14.1
apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști. 2Și mai marii preoților și cărturarii căutau
22.2
Ps. 2.2In. 11.47Fapte. 4.27
cum să‐l răpună căci se temeau de popor. 3Și
22.3
Mat. 26.14Mc. 14.10In. 13.2,27
Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece. 4Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins. 5Și ei s‐au bucurat și s‐au legat
22.5
Zah. 11.12
să‐i dea argint. 6Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.

Prăznuirea Paștelor

7Și a venit ziua

22.7
Mat. 26.17Mc. 14.12
azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile. 8Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm. 9Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim? 10Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră. 11Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 12Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți. 13Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile. 14Și când
22.14
Mat. 26.20Mc. 14.17
a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el. 15Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea. 16Căci vă spun că nu le mai mănânc până
22.16
Cap. 14.15.
când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu. 17Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi. 18Căci vă spun,
22.18
Mat. 26.29Mat. 14.25
nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19Și
22.19
Mat. 26.26Mc. 14.22
a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta
22.19
1 Cor. 11.24
faceți spre amintirea mea. 20Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest
22.20
1 Cor. 10.16
pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.

Descoperirea vânzătorului

21Însă

22.21
Ps. 41.9Mat. 26.21,23Mc. 14.18In. 13.21,26
iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă. 22Pentru că
22.22
Mat. 26.24
Fiul omului se duce după cum
22.22
Fapte. 2.23
4.28
a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins! 23Și
22.23
Mat. 26.22In. 13.22,35
ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.

Care este cel mai mare?

24Și s‐a

22.24
Mc. 9.34
iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare. 25Iar el le‐a
22.25
Mat. 20.25Mc. 10.42
zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători. 26Dar voi
22.26
Mat. 20.261 Pet. 5.3
nu veți fi așa: ci
22.26
Cap. 9.48.
cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește. 27Căci
22.27
Cap. 12.37.
cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu
22.27
Mat. 20.28In. 13.13,14Fil. 2.7
sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele
22.28
Evr. 4.15
mele. 29Și eu vă
22.29
Mat. 24.472 Cor. 1.72 Tim. 2.12
întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu, 30ca
22.30
Mat. 8.11Ap. 19.9
să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți
22.30
Ps. 49.14Mat. 19.281 Cor. 6.2Ap. 3.21
ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Înștiințarea lui Petru

31Simone, Simone, iată Satana

22.31
1 Pet. 5.8
v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca
22.31
Amos 9.9
pe grâu. 32Dar eu
22.32
In. 17.9,11,15
am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te
22.32
Ps. 51.13In. 21.15‐17
vei întoarce, întărește pe frații tăi. 33Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte. 34Iar
22.34
Mat. 26.34Mc. 14.30In. 13.38
el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști. 35Și
22.35
Mat. 10.910.4
le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. 36Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și
22.37
Is. 53.12Mc. 15.28
a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit. 38Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.

Ghetsimani

39Și

22.39
Mat. 26.36Mc. 14.32In. 18.1
a ieșit și s‐a
22.39
Cap. 21.37.
dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei. 40Și când
22.40
Mat. 6.13
26.41Mc. 14.38
a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. 41Și
22.41
Mat. 26.39Mc. 14.35
el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga, 42zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu
22.42
In. 5.30
6.38
voia mea să se facă, ci a ta. 43Și i s‐a arătat un înger
22.43
Mat. 4.11
din cer, întărindu‐l. 44Și
22.44
In. 12.27Evr. 5.7
fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ. 45Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare. 46Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă
22.46
Vers. 40.
ca să nu intrați în ispită.

Prinderea lui Isus

47Pe când vorbea el încă, iată

22.47
Mat. 26.47Mc. 14.43In. 18.3
o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute. 48Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului? 49Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia? 50Și unul
22.50
Mat. 26.51Mc. 14.47In. 18.10
din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă. 51Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat. 52Și Isus
22.52
Mat. 26.55Mc. 14.48
a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar
22.53
In. 12.27
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Tăgăduirea lui Petru

54Și

22.54
Mat. 26.57
l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma
22.54
Mat. 26.58In. 18.15
de departe. 55Și când au
22.55
Mat. 26.69Mc. 14.66In. 18.17,18
aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor. 56Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el. 57Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie. 58Și peste
22.58
Mat. 26.71Mc. 14.69In. 18.25
puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. 59Și trecând ca
22.59
Mat. 26.73Mc. 14.70In. 18.26
un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean. 60Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și
22.61
Mat. 26.75Mc. 14.72
Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte
22.61
Mat. 26.34,75In. 13.38
de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

63Și bărbații

22.63
Mat. 26.67,68Mc. 14.65
care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau. 64Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit? 65Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l. 66Și cum
22.66
Mat. 27.1
s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au
22.66
Fapte. 4.26
22.5
adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând: 67Dacă
22.67
Mat. 26.63Mc. 14.61
ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum. 68Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum. 69Iar de‐acum
22.69
Mat. 26.64Mc. 14.62Evr. 1.3
8.6
Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți
22.70
Mat. 26.64Mc. 14.62
că sunt. 71Iar
22.71
Mat. 26.65Mc. 14.63
ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.