Sfat împotriva lui Isus
221Și se
apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști. 2Și mai marii preoților și cărturarii căutau
cum să‐l răpună căci se temeau de popor. 3Și
Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece. 4Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins. 5Și ei s‐au bucurat și s‐au legat
să‐i dea argint. 6Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.
Prăznuirea Paștelor
7Și a venit ziua
azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile. 8Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm. 9Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim? 10Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră. 11Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 12Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți. 13Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile. 14Și când
a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el. 15Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea. 16Căci vă spun că nu le mai mănânc până
Fapte. 10.41Ap. 19.9
când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu. 17Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi. 18Căci vă spun,
nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19Și
a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta
faceți spre amintirea mea. 20Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest
pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.
Descoperirea vânzătorului
21Însă
iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă. 22Pentru că
Fiul omului se duce după cum
4.28
a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins! 23Și
ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.
Care este cel mai mare?
24Și s‐a
iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare. 25Iar el le‐a
zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători. 26Dar voi
nu veți fi așa: ci
cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește. 27Căci
cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu
sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele
mele. 29Și eu vă
întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu, 30ca
să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți
ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Înștiințarea lui Petru
31Simone, Simone, iată Satana
v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca
pe grâu. 32Dar eu
am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te
vei întoarce, întărește pe frații tăi. 33Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte. 34Iar
el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști. 35Și
le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. 36Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și
a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit. 38Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.
Ghetsimani
39Și
a ieșit și s‐a
dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei. 40Și când
26.41Mc. 14.38
a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. 41Și
el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga, 42zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu
6.38
voia mea să se facă, ci a ta. 43Și i s‐a arătat un înger
din cer, întărindu‐l. 44Și
fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ. 45Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare. 46Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă
ca să nu intrați în ispită.
Prinderea lui Isus
47Pe când vorbea el încă, iată
o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute. 48Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului? 49Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia? 50Și unul
din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă. 51Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat. 52Și Isus
a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.
Tăgăduirea lui Petru
54Și
l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma
de departe. 55Și când au
aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor. 56Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el. 57Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie. 58Și peste
puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. 59Și trecând ca
un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean. 60Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și
Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte
de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63Și bărbații
care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau. 64Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit? 65Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l. 66Și cum
s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au
22.5
adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând: 67Dacă
ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum. 68Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum. 69Iar de‐acum
8.6
Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți
că sunt. 71Iar
ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.