Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
22

Sfat împotriva lui Isus

221Și se

22.1
Mat. 26.2Mc. 14.1
apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști. 2Și mai marii preoților și cărturarii căutau
22.2
Ps. 2.2In. 11.47Fapte. 4.27
cum să‐l răpună căci se temeau de popor. 3Și
22.3
Mat. 26.14Mc. 14.10In. 13.2,27
Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece. 4Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins. 5Și ei s‐au bucurat și s‐au legat
22.5
Zah. 11.12
să‐i dea argint. 6Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.

Prăznuirea Paștelor

7Și a venit ziua

22.7
Mat. 26.17Mc. 14.12
azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile. 8Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm. 9Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim? 10Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră. 11Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 12Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți. 13Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile. 14Și când
22.14
Mat. 26.20Mc. 14.17
a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el. 15Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea. 16Căci vă spun că nu le mai mănânc până
22.16
Cap. 14.15.
când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu. 17Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi. 18Căci vă spun,
22.18
Mat. 26.29Mat. 14.25
nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19Și
22.19
Mat. 26.26Mc. 14.22
a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta
22.19
1 Cor. 11.24
faceți spre amintirea mea. 20Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest
22.20
1 Cor. 10.16
pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.

Descoperirea vânzătorului

21Însă

22.21
Ps. 41.9Mat. 26.21,23Mc. 14.18In. 13.21,26
iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă. 22Pentru că
22.22
Mat. 26.24
Fiul omului se duce după cum
22.22
Fapte. 2.23
4.28
a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins! 23Și
22.23
Mat. 26.22In. 13.22,35
ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.

Care este cel mai mare?

24Și s‐a

22.24
Mc. 9.34
iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare. 25Iar el le‐a
22.25
Mat. 20.25Mc. 10.42
zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători. 26Dar voi
22.26
Mat. 20.261 Pet. 5.3
nu veți fi așa: ci
22.26
Cap. 9.48.
cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește. 27Căci
22.27
Cap. 12.37.
cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu
22.27
Mat. 20.28In. 13.13,14Fil. 2.7
sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele
22.28
Evr. 4.15
mele. 29Și eu vă
22.29
Mat. 24.472 Cor. 1.72 Tim. 2.12
întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu, 30ca
22.30
Mat. 8.11Ap. 19.9
să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți
22.30
Ps. 49.14Mat. 19.281 Cor. 6.2Ap. 3.21
ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Înștiințarea lui Petru

31Simone, Simone, iată Satana

22.31
1 Pet. 5.8
v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca
22.31
Amos 9.9
pe grâu. 32Dar eu
22.32
In. 17.9,11,15
am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te
22.32
Ps. 51.13In. 21.15‐17
vei întoarce, întărește pe frații tăi. 33Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte. 34Iar
22.34
Mat. 26.34Mc. 14.30In. 13.38
el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști. 35Și
22.35
Mat. 10.910.4
le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. 36Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și
22.37
Is. 53.12Mc. 15.28
a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit. 38Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.

Ghetsimani

39Și

22.39
Mat. 26.36Mc. 14.32In. 18.1
a ieșit și s‐a
22.39
Cap. 21.37.
dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei. 40Și când
22.40
Mat. 6.13
26.41Mc. 14.38
a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. 41Și
22.41
Mat. 26.39Mc. 14.35
el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga, 42zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu
22.42
In. 5.30
6.38
voia mea să se facă, ci a ta. 43Și i s‐a arătat un înger
22.43
Mat. 4.11
din cer, întărindu‐l. 44Și
22.44
In. 12.27Evr. 5.7
fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ. 45Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare. 46Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă
22.46
Vers. 40.
ca să nu intrați în ispită.

Prinderea lui Isus

47Pe când vorbea el încă, iată

22.47
Mat. 26.47Mc. 14.43In. 18.3
o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute. 48Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului? 49Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia? 50Și unul
22.50
Mat. 26.51Mc. 14.47In. 18.10
din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă. 51Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat. 52Și Isus
22.52
Mat. 26.55Mc. 14.48
a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar
22.53
In. 12.27
acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Tăgăduirea lui Petru

54Și

22.54
Mat. 26.57
l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma
22.54
Mat. 26.58In. 18.15
de departe. 55Și când au
22.55
Mat. 26.69Mc. 14.66In. 18.17,18
aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor. 56Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el. 57Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie. 58Și peste
22.58
Mat. 26.71Mc. 14.69In. 18.25
puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. 59Și trecând ca
22.59
Mat. 26.73Mc. 14.70In. 18.26
un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean. 60Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și
22.61
Mat. 26.75Mc. 14.72
Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte
22.61
Mat. 26.34,75In. 13.38
de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

63Și bărbații

22.63
Mat. 26.67,68Mc. 14.65
care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau. 64Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit? 65Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l. 66Și cum
22.66
Mat. 27.1
s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au
22.66
Fapte. 4.26
22.5
adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând: 67Dacă
22.67
Mat. 26.63Mc. 14.61
ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum. 68Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum. 69Iar de‐acum
22.69
Mat. 26.64Mc. 14.62Evr. 1.3
8.6
Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți
22.70
Mat. 26.64Mc. 14.62
că sunt. 71Iar
22.71
Mat. 26.65Mc. 14.63
ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.

23

Isus înaintea lui Pilat

231Și toată mulțimea lor s‐a sculat

23.1
Mat. 27.2Mc. 15.1In. 18.28
și l‐au dus la Pilat. 2Și au început să‐l învinuiască zicând: Pe acesta l‐am găsit sucind
23.2
Fapte. 17.7
neamul nostru și oprind
23.2
Mat. 17.27
22.21Mc. 12.17
a da bir Cezarului și zicând că
23.2
In. 19.12
el este Hristosul, un împărat. 3Iar Pilat
23.3
Mat. 27.111 Tim. 6.13
l‐a întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i‐a răspuns și i‐a zis: Tu zici. 4Iar Pilat a zis către mai marii preoților și gloate: Nu găsesc nicio
23.4
1 Pet. 2.22
vină în acest om. 5Iar ei și mai mult stăruiau zicând: El întărâtă poporul, învățându‐i prin toată Iudeea și începând de la Galileea până aici.

Isus înaintea lui Irod

6Iar când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean. 7Și când a înțeles că este de sub stăpânirea

23.7
Cap. 3.1.
lui Irod, l‐a trimis la Irod, care și el era în Ierusalim în aceste zile. 8Iar Irod, când a văzut pe Isus, s‐a bucurat foarte mult căci de multă vreme dorea
23.8
Cap. 9.9.
să‐l vadă, fiindcă auzise
23.8
Mat. 14.1Mc. 6.14
despre el și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de el. 9Și l‐a întrebat în multe cuvinte, dar el nu i‐a răspuns nimic. 10Iar mai marii preoților și cărturarii stăteau de față învinuindu‐l foarte tare. 11Și Irod
23.11
Is. 53.3
cu ceata sa de ostași l‐au disprețuit și‐l luau în râs și îmbrăcându‐l cu un veșmânt strălucitor, l‐a trimis înapoi la Pilat. 12Și în acea zi Irod și Pilat
23.12
Fapte. 4.27
s‐au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în vrăjmășie între ei.

Hotărârea de moarte întărită

13Iar Pilat

23.13
Mat. 27.23Mc. 15.14In. 18.38
19.4
a chemat la sine pe mai marii preoților și pe cei mari și poporul 14și a zis către ei: Mi‐ați
23.14
Vers. 1.2.
adus pe omul acesta ca pe unul care abate poporul și iată, cercetându‐l
23.14
Vers. 4.
înaintea voastră, eu n‐am găsit în omul acesta nicio vină din câte spuneți împotriva lui. 15Nu, și nici Irod; căci l‐a trimis înapoi la noi și iată nimic vrednic de moarte n‐a fost făptuit de el. 16Deci
23.16
Mat. 27.26In. 19.1
eu îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 17Și la sărbătoare trebuia
23.17
Mat. 27.15Mc. 15.6In. 18.39
să le dea drumul la unul. 18Iar ei
23.18
Fapte. 3.14
au strigat tare cu grămada, zicând: Ia pe acesta și dă drumul pentru noi lui Baraba. 19El era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate și pentru un omor. 20Iar Pilat le‐a vorbit iarăși, voind să dea drumul lui Isus. 21Dar ei strigau zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l. 22Și a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut omul acesta? N‐am găsit nicio vină de moarte în el; deci îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 23Iar ei stăruiau cerând cu glasuri mari ca el să fie răstignit. Și au fost mai tari glasurile lor. 24Și Pilat
23.24
Mat. 27.26Mc. 15.15In. 19.16
a hotărât să li se facă cererea. 25Și a dat drumul aceluia care era aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care‐l cereau, iar pe Isus l‐a dat în voia lor.

Răstignirea

26Și

23.26
Mat. 27.32Mc. 15.21In. 19.17
când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp și au pus crucea pe el ca s‐o ducă în urma lui Isus. 27Și îl urma o mulțime mare de popor și de femei, care se băteau în piept și‐l plângeau cu lacrimi. 28Iar Isus întorcându‐se către ele a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți de mine, ci plângeți de voi înșivă și de copiii voștri. 29Pentru că
23.29
Mat. 24.19
iată vin zile în care vor zice: Ferice de cele sterpe și de pântecele care n‐au născut și de țâțele care n‐au alăptat. 30Atunci
23.30
Is. 2.19Osea 10.8Ap. 6.16
9.6
vor începe să zică munților: Cădeți peste noi! și dealurilor: Ascundeți‐ne! 31Pentru că
23.31
Prov. 11.31Ier. 25.29Ezec. 20.47
21.3,41 Pet. 4.17
dacă cu lemnul verde fac ei acestea, ce va fi cu cel uscat? 32Și
23.32
Is. 53.12Mat. 27.38
erau duși și alți doi făcători de rele ca să fie omorâți cu el. 33Și când
23.33
Mat. 27.33Mc. 15.22In. 19.17,18
au venit la locul numit Căpățână, l‐au răstignit acolo pe el și pe făcătorii de rele, pe unul la dreapta și pe altul la stânga. 34Iar Isus zicea: Tată, iartă‐i
23.34
Mat. 5.44Fapte. 7.601 Cor. 4.12
căci nu
23.34
Fapte. 3.17
știu ce fac. Și împărțind
23.34
Mat. 27.35Mc. 15.24In. 19.23
între ei hainele lui, au aruncat sorți.

Batjocurile

35Și poporul

23.35
Ps. 22.17Zah. 12.10
stătea privind. Și mai marii
23.35
Mat. 27.39Mc. 15.29
îl luau în râs zicând: Pe alții a mântuit; să se mântuiască pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui. 36Și ostașii de asemenea îl batjocoreau venind la el și aducându‐i oțet 37și zicând: Dacă ești tu Împăratul iudeilor, mântuiește‐te pe tine însuți. 38Și era și deasupra lui
23.38
Mat. 27.37Mc. 15.26In. 19.19
o scriere cu slove grecești, latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 39Iar unul
23.39
Mat. 27.44Mc. 15.32
dintre făcătorii de rele care erau pironiți îl hulea zicând: Nu ești tu oare Hristosul? Mântuiește‐te pe tine însuți și pe noi. 40Iar celălalt răspunzând și cercetându‐l a zis: Oare nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești în aceeași osândă? 41Și noi cu dreptul, căci luăm cele vrednice de cele ce am făptuit, dar acesta n‐a făptuit nimic necuvenit. 42Și zicea: Isuse, adu‐ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta. 43Și el i‐a zis: Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în Rai.

Moartea lui Isus

44Și era

23.44
Mat. 27.45Mc. 15.33
acum ca la al șaselea ceas și s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 45Căci soarele s‐a întunecat și perdeaua
23.45
Mat. 27.51Mc. 15.38
Templului a fost sfâșiată prin mijloc. 46Și Isus a strigat cu glas mare și a zis: Tată
23.46
Ps. 31.51 Pet. 2.23
, în mâinile tale îmi încredințez duhul meu. Și
23.46
Mat. 27.50Mc. 15.37In. 19.30
zicând aceasta și‐a dat duhul. 47Și când a văzut sutașul
23.47
Mat. 27.54Mc. 15.39
ce s‐a făcut, slăvea pe Dumnezeu, zicând: Într‐adevăr omul acesta era drept. 48Și toate gloatele, venite împreună la această priveliște, după ce au privit cele făcute, se întorceau îndărăt bătându‐și piepturile. 49Și toți
23.49
Ps. 38.11Mat. 27.55Mc. 15.40In. 19.25
cunoscuții lui și femeile care urmau împreună cu el din Galileea, stăteau departe, ca să vadă acestea.

Îngroparea lui Isus.

50Și

23.50
Mat. 27.57Mc. 15.42In. 19.38
iată un bărbat cu numele Iosif, fiind sfetnic, bărbat bun și drept, 51(el nu se învoise cu hotărârea și cu fapta lor), bărbat din Arimatea, o cetate a iudeilor
23.51
Mc. 15.43
, care aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52Acesta a venit la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53Și l‐a
23.53
Mat. 27.59Mc. 15.46
luat jos și l‐a înfășurat în pânză de in și l‐a pus într‐un mormânt săpat în piatră unde nu mai fusese pus nimeni. 54Și era ziua
23.54
Mat. 27.62
Pregătirii și Sabatul începea în amurg. 55Și femeile care
23.55
Cap. 8.2.
veniseră cu el din Galileea urmau și au privit
23.55
Mc. 15.47
mormântul și cum a fost pus trupul lui. 56Și s‐au întors îndărăt și au
23.56
Mc. 16.1
pregătit miresme și mir. Și în Sabat s‐au odihnit după
23.56
Ex. 20.10
poruncă.

24

Învierea lui Isus.

241Iar în ziua întâi

24.1
Mat. 28.1Mc. 16.1In. 20.1
a săptămânii, dis‐de‐dimineață, au venit la mormânt aducând
24.1
Cap. 23.56.
miresmele pe care le pregătiseră. 2Și au
24.2
Mat. 28.2Mc. 16.4
găsit piatra prăvălită de la mormânt. 3Și au intrat
24.3
Mc. 16.5
și n‐au aflat trupul Domnului Isus. 4Și a fost așa: pe când ele erau în nedumerire despre aceasta, iată
24.4
In. 20.12Fapte. 1.10
doi bărbați au stat lângă ele în veșminte luminând ca fulgerul. 5Și pe când ele erau speriate și își plecau fețele la pământ, ei au zis către ele: Pentru ce căutați pe cel viu cu cei morți? 6Nu este aici, ci s‐a sculat. Aduceți‐vă
24.6
Mat. 16.21
17.23Mc. 8.31
9.31
aminte cum v‐a vorbit pe când era încă în Galileea, 7zicând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învie. 8Și ele și‐au
24.8
In. 2.22
adus aminte de vorbele lui.

Petru se duce la mormânt.

9Și

24.9
Mat. 28.8Mc. 16.10
s‐au întors de la mormânt și au vestit toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți. 10Și erau Maria Magdalena și Ioana
24.10
Cap. 8.3.
și Maria, mama lui Iacov și altele cu ele, care ziceau acestea către apostoli. 11Și vorbele acestea
24.11
Mc. 16.11
s‐au părut înaintea lor ca un basm și nu le‐au crezut. 12Dar
24.12
In. 20.3,6
Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.

Isus se arată la doi ucenici.

13Și iată doi

24.13
Mc. 16.12
dintre ei se duceau în aceeași zi la un sat al cărui nume era Emaus, depărtat de Ierusalim de șaizeci de stadii. 14Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea. 15Și a fost așa: pe când vorbeau ei și cercetau împreună, Isus
24.15
Mat. 18.20
însuși s‐a apropiat și mergea împreună cu ei. 16Dar ochii
24.16
In. 20.14
21.4
lor erau ținuți ca să nu‐l cunoască. 17Și el a zis către ei: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați unul cu altul mergând? Și ei au stat cu fețele amărâte. 18Și unul din ei, cu numele
24.18
In. 19.25
Cleopa, răspunzând a zis către el: Tu singur stai vremelnic în Ierusalim și nu cunoști cele întâmplate în el în aceste zile? 19Și el le‐a zis: Care? Iar ei i‐au zis: Cele despre Isus din Nazaret, care
24.19
Mat. 21.11In. 3.2
4.19
6.14Fapte. 2.22
a fost bărbat proroc, puternic
24.19
Fapte. 7.22
în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Și cum
24.20
Cap. 23.1.
mai marii preoților și mai marii noștri l‐au dat la osândă de moarte și l‐au răstignit. 21Iar noi nădăjduiam că el este cel ce
24.21
Cap. 1.68;
avea să răscumpere pe Israel, dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s‐au făcut acestea. 22Ci și unele
24.22
Mat. 28.8Mc. 16.10In. 20.18
femei dintr‐ale noastre ne‐au pus în uimire: fiind duse dis‐de‐dimineață la mormânt 23și negăsind trupul lui, au venit spunând că au văzut și arătare de îngeri care zic că el este viu. 24Și unii dintre cei ce erau cu noi au
24.24
Vers. 12.
plecat la mormânt și au găsit astfel cum au spus și femeile, iar pe el nu l‐au văzut. 25Și el a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți în cele ce au vorbit prorocii! 26Oare nu
24.26
Vers. 46.
trebuia ca Hristosul să sufere acestea și să intre în slava sa? 27Și
24.27
Vers. 45.
începând de la Moise
24.27
Gen. 3.15
22.18
26.4
49.10Num. 21.9Deut. 18.15
și de la toți
24.27
Ps. 16.9‐10Ps. 22
132.11Is. 7.14
9.6
40.10,11
50.6
53Ier. 23.5
33.14,15Ezec. 34.23
37.25Dan. 9.24Mica 7.20Mal. 3.1
4.2
prorocii, le‐a tâlcuit prin toate scripturile cele despre el. 28Și s‐au apropiat de satul unde mergeau și el
24.28
Gen. 32.26
42.7Mc. 6.48
s‐a făcut că merge mai departe. 29Iar ei
24.29
Gen. 19.3Fapte. 16.15
au stăruit de el zicând: Rămâi cu noi pentru că este spre seară și ziua aproape s‐a plecat. Și a intrat ca să rămână cu ei. 30Și a fost așa: pe când stătea el la masă cu ei, a
24.30
Mat. 14.19
luat pâinea și a binecuvântat‐o și a frânt și le‐a dat. 31Și li s‐au deschis ochii și l‐au cunoscut; și el s‐a făcut nevăzut de la ei. 32Și au zis unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe cale și când ne deschidea scripturile? 33Și s‐au sculat chiar în acel ceas și s‐au întors la Ierusalim și au aflat adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei împreună cu ei, 34zicând: Într‐adevăr Domnul s‐a sculat și s‐a arătat lui Simon
24.34
1 Cor. 15.5
. 35Și ei au istorisit cele de pe cale și cum li se făcuse cunoscut la frângerea pâinii.

Isus se arată celor unsprezece și celorlalți

36Și pe

24.36
Mc. 16.14In. 20.191 Cor. 15.5
când vorbeau ei acestea, el însuși a stat în mijlocul lor și le zice: Pace vouă! 37Iar ei s‐au înspăimântat și s‐au înfricoșat și li se părea că văd un duh
24.37
Mc. 6.49
. 38Și el le‐a zis: Pentru ce sunteți tulburați și pentru ce se suie gânduri în inima voastră? 39Vedeți mâinile mele și picioarele mele că eu însumi sunt; pipăiți‐mă
24.39
In. 20.20,27
și vedeți; pentru că un duh n‐are carne și oase după cum mă vedeți pe mine că am. 40Și zicând aceasta le‐a arătat mâinile și picioarele. 41Iar pe când de
24.41
Gen. 45.26
bucurie nu credeau încă și se minunau, le‐a zis: Aveți
24.41
In. 21.5
ceva de mâncare aici? 42Iar ei i‐au dat o bucată de pește fript și dintr‐un fagure de miere. 43Și
24.43
Fapte. 10.41
a luat‐o înaintea tuturor și a mâncat. 44Și a zis către ei: Acestea
24.44
Mat. 16.21
17.22
20.18Mc. 8.31
sunt cuvintele mele pe care vi le‐am vorbit când eram încă împreună cu voi că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în proroci și în psalmi. 45Atunci le‐a
24.45
Fapte. 16.14
deschis mintea să înțeleagă scripturile. 46Și le‐a zis: Așa
24.46
Vers. 26.
este scris că Hristosul să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi 47și să se propovăduiască în numele său pocăință spre iertare
24.47
Dan. 9.24Fapte. 13.38,461 In. 2.12
de păcate la toate Neamurile
24.47
Fapte. 12.3Ps. 22.27Is. 48.6,22Ier. 31.34Osea 2.23Mica 4.2Mal. 1.11
, începând de la Ierusalim. 48Voi
24.48
In. 15.27Fapte. 1.8,22
2.32
3.15
sunteți martori ai acestora. 49Și iată
24.49
Is. 44.3Ioel 2.28In. 14.16,26
15.26
16.7Fapte. 1.4
2.1
, eu trimit făgăduința Tatălui meu peste voi, dar voi stați în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

Înălțarea

50Și i‐a dus afară până

24.50
Fapte. 1.12
spre Betania și și‐a ridicat mâinile și i‐a binecuvântat. 51Și a fost așa: pe când îi binecuvânta s‐a despărțit de ei și era dus în sus în cer. 52Și
24.52
2 Reg. 2.11Mc. 16.19In. 20.17Fapte. 1.9Ef. 4.8
ei i s‐au închinat și
24.52
Mat. 9.17
s‐au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53Și erau neîncetat în Templu
24.53
Fapte. 2.46
5.42
binecuvântând pe Dumnezeu.