Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
24

Învierea lui Isus.

241Iar în ziua întâi

24.1
Mat. 28.1Mc. 16.1In. 20.1
a săptămânii, dis‐de‐dimineață, au venit la mormânt aducând
24.1
Cap. 23.56.
miresmele pe care le pregătiseră. 2Și au
24.2
Mat. 28.2Mc. 16.4
găsit piatra prăvălită de la mormânt. 3Și au intrat
24.3
Mc. 16.5
și n‐au aflat trupul Domnului Isus. 4Și a fost așa: pe când ele erau în nedumerire despre aceasta, iată
24.4
In. 20.12Fapte. 1.10
doi bărbați au stat lângă ele în veșminte luminând ca fulgerul. 5Și pe când ele erau speriate și își plecau fețele la pământ, ei au zis către ele: Pentru ce căutați pe cel viu cu cei morți? 6Nu este aici, ci s‐a sculat. Aduceți‐vă
24.6
Mat. 16.21
17.23Mc. 8.31
9.31
aminte cum v‐a vorbit pe când era încă în Galileea, 7zicând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învie. 8Și ele și‐au
24.8
In. 2.22
adus aminte de vorbele lui.

Petru se duce la mormânt.

9Și

24.9
Mat. 28.8Mc. 16.10
s‐au întors de la mormânt și au vestit toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți. 10Și erau Maria Magdalena și Ioana
24.10
Cap. 8.3.
și Maria, mama lui Iacov și altele cu ele, care ziceau acestea către apostoli. 11Și vorbele acestea
24.11
Mc. 16.11
s‐au părut înaintea lor ca un basm și nu le‐au crezut. 12Dar
24.12
In. 20.3,6
Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.

Isus se arată la doi ucenici.

13Și iată doi

24.13
Mc. 16.12
dintre ei se duceau în aceeași zi la un sat al cărui nume era Emaus, depărtat de Ierusalim de șaizeci de stadii. 14Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea. 15Și a fost așa: pe când vorbeau ei și cercetau împreună, Isus
24.15
Mat. 18.20
însuși s‐a apropiat și mergea împreună cu ei. 16Dar ochii
24.16
In. 20.14
21.4
lor erau ținuți ca să nu‐l cunoască. 17Și el a zis către ei: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați unul cu altul mergând? Și ei au stat cu fețele amărâte. 18Și unul din ei, cu numele
24.18
In. 19.25
Cleopa, răspunzând a zis către el: Tu singur stai vremelnic în Ierusalim și nu cunoști cele întâmplate în el în aceste zile? 19Și el le‐a zis: Care? Iar ei i‐au zis: Cele despre Isus din Nazaret, care
24.19
Mat. 21.11In. 3.2
4.19
6.14Fapte. 2.22
a fost bărbat proroc, puternic
24.19
Fapte. 7.22
în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20Și cum
24.20
Cap. 23.1.
mai marii preoților și mai marii noștri l‐au dat la osândă de moarte și l‐au răstignit. 21Iar noi nădăjduiam că el este cel ce
24.21
Cap. 1.68;
avea să răscumpere pe Israel, dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s‐au făcut acestea. 22Ci și unele
24.22
Mat. 28.8Mc. 16.10In. 20.18
femei dintr‐ale noastre ne‐au pus în uimire: fiind duse dis‐de‐dimineață la mormânt 23și negăsind trupul lui, au venit spunând că au văzut și arătare de îngeri care zic că el este viu. 24Și unii dintre cei ce erau cu noi au
24.24
Vers. 12.
plecat la mormânt și au găsit astfel cum au spus și femeile, iar pe el nu l‐au văzut. 25Și el a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți în cele ce au vorbit prorocii! 26Oare nu
24.26
Vers. 46.
trebuia ca Hristosul să sufere acestea și să intre în slava sa? 27Și
24.27
Vers. 45.
începând de la Moise
24.27
Gen. 3.15
22.18
26.4
49.10Num. 21.9Deut. 18.15
și de la toți
24.27
Ps. 16.9‐10Ps. 22
132.11Is. 7.14
9.6
40.10,11
50.6
53Ier. 23.5
33.14,15Ezec. 34.23
37.25Dan. 9.24Mica 7.20Mal. 3.1
4.2
prorocii, le‐a tâlcuit prin toate scripturile cele despre el. 28Și s‐au apropiat de satul unde mergeau și el
24.28
Gen. 32.26
42.7Mc. 6.48
s‐a făcut că merge mai departe. 29Iar ei
24.29
Gen. 19.3Fapte. 16.15
au stăruit de el zicând: Rămâi cu noi pentru că este spre seară și ziua aproape s‐a plecat. Și a intrat ca să rămână cu ei. 30Și a fost așa: pe când stătea el la masă cu ei, a
24.30
Mat. 14.19
luat pâinea și a binecuvântat‐o și a frânt și le‐a dat. 31Și li s‐au deschis ochii și l‐au cunoscut; și el s‐a făcut nevăzut de la ei. 32Și au zis unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe cale și când ne deschidea scripturile? 33Și s‐au sculat chiar în acel ceas și s‐au întors la Ierusalim și au aflat adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei împreună cu ei, 34zicând: Într‐adevăr Domnul s‐a sculat și s‐a arătat lui Simon
24.34
1 Cor. 15.5
. 35Și ei au istorisit cele de pe cale și cum li se făcuse cunoscut la frângerea pâinii.

Isus se arată celor unsprezece și celorlalți

36Și pe

24.36
Mc. 16.14In. 20.191 Cor. 15.5
când vorbeau ei acestea, el însuși a stat în mijlocul lor și le zice: Pace vouă! 37Iar ei s‐au înspăimântat și s‐au înfricoșat și li se părea că văd un duh
24.37
Mc. 6.49
. 38Și el le‐a zis: Pentru ce sunteți tulburați și pentru ce se suie gânduri în inima voastră? 39Vedeți mâinile mele și picioarele mele că eu însumi sunt; pipăiți‐mă
24.39
In. 20.20,27
și vedeți; pentru că un duh n‐are carne și oase după cum mă vedeți pe mine că am. 40Și zicând aceasta le‐a arătat mâinile și picioarele. 41Iar pe când de
24.41
Gen. 45.26
bucurie nu credeau încă și se minunau, le‐a zis: Aveți
24.41
In. 21.5
ceva de mâncare aici? 42Iar ei i‐au dat o bucată de pește fript și dintr‐un fagure de miere. 43Și
24.43
Fapte. 10.41
a luat‐o înaintea tuturor și a mâncat. 44Și a zis către ei: Acestea
24.44
Mat. 16.21
17.22
20.18Mc. 8.31
sunt cuvintele mele pe care vi le‐am vorbit când eram încă împreună cu voi că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în proroci și în psalmi. 45Atunci le‐a
24.45
Fapte. 16.14
deschis mintea să înțeleagă scripturile. 46Și le‐a zis: Așa
24.46
Vers. 26.
este scris că Hristosul să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi 47și să se propovăduiască în numele său pocăință spre iertare
24.47
Dan. 9.24Fapte. 13.38,461 In. 2.12
de păcate la toate Neamurile
24.47
Fapte. 12.3Ps. 22.27Is. 48.6,22Ier. 31.34Osea 2.23Mica 4.2Mal. 1.11
, începând de la Ierusalim. 48Voi
24.48
In. 15.27Fapte. 1.8,22
2.32
3.15
sunteți martori ai acestora. 49Și iată
24.49
Is. 44.3Ioel 2.28In. 14.16,26
15.26
16.7Fapte. 1.4
2.1
, eu trimit făgăduința Tatălui meu peste voi, dar voi stați în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

Înălțarea

50Și i‐a dus afară până

24.50
Fapte. 1.12
spre Betania și și‐a ridicat mâinile și i‐a binecuvântat. 51Și a fost așa: pe când îi binecuvânta s‐a despărțit de ei și era dus în sus în cer. 52Și
24.52
2 Reg. 2.11Mc. 16.19In. 20.17Fapte. 1.9Ef. 4.8
ei i s‐au închinat și
24.52
Mat. 9.17
s‐au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53Și erau neîncetat în Templu
24.53
Fapte. 2.46
5.42
binecuvântând pe Dumnezeu.