Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Pescuirea minunată

51Și a fost așa: pe când

5.1
Mat. 4.18Mc. 1.16
gloata se îndesa spre el și asculta Cuvântul lui Dumnezeu și el sta lângă lacul Ghenezaret, 2atunci a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii se dăduseră jos din ele și spălau mrejile. 3Și a intrat într‐una din corăbii, care era a lui Simon, și l‐a rugat ca să mâne puțin de la uscat și a șezut jos și învăța gloatele din corabie. 4Și când a încetat de vorbit, a zis lui Simon: Mână
5.4
In. 21.6
la adânc și lăsați‐vă în jos mrejile pentru pescuire. 5Și Simon a răspuns și a zis: Învățătorule, toată noaptea ne‐am ostenit și n‐am prins nimic, dar la vorba ta, voi lăsa în jos mrejile. 6Și după ce au făcut aceasta, au prins o mulțime mare de pești. Și li se rupeau mrejile. 7Și au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie ca să vină și să le ajute și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât ele se afundau. 8Și când a văzut aceasta Simon Petru, a căzut la genunchii lui Isus zicând: Depărtează‐te
5.8
2 Sam. 6.91 Reg. 17.18
de la mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos. 9Căci îl cuprinsese frică, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care‐i prinseseră. 10Asemenea și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum
5.10
Mat. 4.19Mc. 1.17
vei prinde vii oameni. 11Și au tras corăbiile la uscat, și au lăsat
5.11
Mat. 4.20
19.27Mc. 1.18
toate și l‐au urmat.

Vindecarea unui lepros

12Și a fost așa: pe când era el

5.12
Mat. 8.2Mc. 1.40
într‐una din cetăți, iată un bărbat plin de lepră. Și când a văzut pe Isus, a căzut pe față și l‐a rugat zicând: Doamne, dacă voiești poți să mă curățești. 13Și el a întins mâna și l‐a atins zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra a plecat de la el. 14Și
5.14
Mat. 8.4
i‐a poruncit să nu spună la nimeni: ci pleacă și arată‐te preotului și adu pentru curățirea ta după
5.14
Lev. 14.4,10,21,22
cum a orânduit Moise, spre mărturie pentru ei. 15Dar cuvântul despre el străbătea și mai mult și se
5.15
Mat. 4.25Mc. 3.7In. 6.2
adunau laolaltă gloate multe să asculte și să fie tămăduite de neputințele lor. 16Iar
5.16
Mat. 14.23Mc. 6.46
el se trăgea deoparte în pustii și se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

17Și a fost așa: într‐una din zilele acestea el îi învăța și fariseii și învățătorii de lege, care veniseră din orice sat al Galileei și al Iudeei și din Ierusalim, ședeau jos și puterea Domnului era cu el ca să tămăduiască. 18Și

5.18
Mat. 9.2Mc. 2.3
iată, niște bărbați aducând în pat pe un om care era slăbănog și căutau să‐l ducă înăuntru și să‐l pună înaintea lui. 19Și negăsind pe unde să‐l ducă înăuntru din pricina gloatei, s‐au suit pe acoperiș și l‐au lăsat în jos printre cărămizi cu pătuțul, în mijloc, înaintea lui Isus. 20Și când le‐a văzut credința, a zis: Omule, iertate‐ți sunt păcatele. 21Și cărturarii și fariseii au
5.21
Mat. 9.3Mc. 2.6,7
început să cugete zicând: Cine este acesta care vorbește hule? Cine
5.21
Ps. 32.5Is. 43.25
poate ierta păcatele, decât singur Dumnezeu? 22Dar Isus, cunoscându‐le cugetările, a răspuns și le‐a zis: Ce cugetați în inimile voastre? 23Ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală și umblă? 24Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Scoală‐te și ridică‐ți patul și du‐te la casa ta. 25Și îndată s‐a sculat înaintea lor și a luat patul pe care zăcea și s‐a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. 26Și a cuprins uimire pe toți și slăveau pe Dumnezeu și s‐au umplut de frică zicând: Am văzut lucruri ciudate astăzi.

Chemarea lui Levi

27Și după

5.27
Mat. 9.9Mc. 2.13,14
acestea a ieșit și a zărit pe un vameș, cu numele Levi, șezând la vamă. Și i‐a zis: Urmează‐mă. 28Și el a lăsat toate și s‐a sculat și l‐a urmat. 29Și Levi i‐a făcut
5.29
Mat. 9.10Mc. 2.15
un ospăț mare în casa sa. Și era multă gloată de vameși și alții care ședeau
5.29
Cap. 15.1.
la masă cu ei. 30Și fariseii și cărturarii lor cârteau către ucenicii lui zicând: Pentru ce mâncați și beți cu vameșii și păcătoșii? 31Și Isus a răspuns și le‐a zis: N‐au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei ce sunt bolnavi. 32N‐am
5.32
Mat. 9.131 Tim. 1.15
venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși.

Întrebarea despre post

33Iar ei i‐au zis: Ucenicii

5.33
Mat. 9.14Mc. 2.18
lui Ioan postesc adesea și fac cereri, asemenea și ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă și beau. 34Și Isus le‐a zis: Nu cumva puteți face pe fiii odăii de nuntă să postească pe când este mirele cu ei? 35Dar vor veni zilele când și mirele va fi luat de la ei, atunci vor posti în acele zile. 36Și le‐a spus
5.36
Mat. 9.16,17Mc. 2.21,22
și o pildă: Nimeni nu rupe un petec de la un veșmânt nou și‐l pune la un veșmânt vechi; altminterea va rupe pe cel nou și nici petecul de la cel nou nu se va potrivi cu cel vechi. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminterea, vinul nou va sparge burdufurile și el se va vărsa și burdufurile vor pieri. 38Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39Și nimeni după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: Cel vechi este mai bun.

6

Spicele de grâu și Sabatul

61Și a fost așa: într‐un

6.1
Mat. 12.1Mc. 2.28
Sabat trecea prin holde și ucenicii lui smulgeau spice și mâncau, frecându‐le cu mâinile. 2Și unii din farisei au zis: Pentru ce faceți ce
6.2
Ex. 20.10
nu se cade a face în Sabat? 3Și Isus a răspuns și le‐a zis: Nici aceasta n‐ați citit, ce
6.3
1 Sam. 21.6
a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el? 4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor cu el, pe care
6.4
Lev. 24.9
nu se cade să le mănânce decât numai preoții? 5Și le zicea: Fiul omului este Domn și al Sabatului.

Omul cu mâna uscată

6Și a fost așa: în

6.6
Mat. 12.9Mc. 3.114.3In. 9.16
alt Sabat a intrat în sinagogă și‐i învăța. Și acolo era un om. Și mâna lui dreaptă era uscată. 7Și cărturarii și fariseii îl pândeau dacă tămăduiește în Sabat, ca să găsească de ce să‐l învinuiască. 8Iar el le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală‐te și stai în mijloc. Și el s‐a sculat și a stat. 9Și Isus le‐a zis: Vă întreb: se cade în Sabat a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a‐l pierde? 10Și s‐a uitat împrejur peste toți și i‐a zis: Întinde‐ți mâna. Iar el a făcut așa și mâna i s‐a făcut sănătoasă. 11Iar ei s‐au umplut de furie și vorbeau unii către alții între ei ce să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

12Și a fost așa: în

6.12
Mat. 14.23
zilele acelea el a ieșit la munte ca să se roage; și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Și când s‐a făcut ziuă a chemat la sine pe ucenicii săi și
6.13
Mat. 10.1
a ales dintre ei doisprezece pe care i‐a numit și apostoli: 14pe Simon pe
6.14
In. 1.42
care l‐a numit și Petru și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov și Ioan și pe Filip și Bartolomeu, 15și pe Matei și Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul, 16și pe Iuda al
6.16
Iuda 1
lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s‐a făcut și vânzător.

Felurite vindecări

17Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi și

6.17
Mat. 4.25Mc. 3.7
o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor. 18Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți. 19Și toată gloata căuta
6.19
Mat. 14.36
să‐l atingă pentru că o putere ieșea
6.19
Mc. 5.30
din el și‐i vindeca pe toți.

Fericirile

20Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericiți

6.20
Mat. 5.3
11.5Iac. 2.5
sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. 21Fericiți
6.21
Is. 55.1
65.13Mat. 5.6
sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericiți
6.21
Is. 61.3Mat. 5.4
sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde. 22Fericiți
6.22
Mat. 5.111 Pet. 2.19
3.14
4.14
sunteți voi când vă vor urî oamenii și când vă
6.22
In. 16.2
vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului. 23Bucurați‐vă
6.23
Mat. 5.12Fapte. 5.41Col. 1.24Iac. 1.2
în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la fel
6.23
Fapte. 7.51
făceau părinții lor cu prorocii. 24Dar
6.24
Amos 6.1Iac. 5.1
vai de voi, bogaților,
6.24
Cap. 12.21.
pentru că vă
6.24
Mat. 6.2,5,16
luați mângăierea! 25Vai
6.25
Is. 65.13
de voi care sunteți sătui acum, pentru că veți flămânzi! Vai
6.25
Prov. 14.13
de voi care râdeți acum, pentru că vă veți întrista și veți plânge! 26Vai
6.26
In. 15.191 In. 4.5
de voi, când toți oamenii vor vorbi bine de voi! Căci la fel făceau părinții lor cu prorocii mincinoși.

Iubirea vrăjmașilor

27Dar

6.27
Ex. 23.4Prov. 25.21Mat. 5.44Rom. 12.20
vă zic vouă care ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine la cei ce vă urăsc, 28binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, rugați‐vă
6.28
Cap. 23.34.
pentru cei ce vă necăjesc rău. 29
6.29
Mat. 5.391 Cor. 6.7
Celui ce te lovește peste un obraz, dă‐i și pe celălalt și de la cel ce îți ia mantaua nu opri și cămașa. 30Dă oricui
6.30
Deut. 15.7,8,10Prov. 21.26Mat. 5.42
cere de la tine și de la cel ce‐ți ia ale tale nu le cere înapoi. 31Și
6.31
Mat. 7.12
cum voiți să vă facă oamenii, faceți‐le și voi lor la fel. 32Și dacă
6.32
Mat. 5.46
iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de mulțumire aveți? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce‐i iubesc pe ei. 33Și dacă faceți bine la cei ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii fac același lucru. 34Și
6.34
Mat. 5.42
dacă împrumutați pe acei de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să primească înapoi deopotrivă. 35Însă iubiți
6.35
Vers. 27.
pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați
6.35
Ps. 37.26
cu împrumut și nu nădăjduiți nimic înapoi, și răsplata voastră va fi mare și veți
6.35
Mat. 5.45
fi fii ai Celui Preaînalt: pentru că el este bun către cei nemulțumitori și răi. 36Fiți
6.36
Mat. 5.48
deci miloși cum și Tatăl vostru este milos.

Paiul și bârna, pomul și roada

37Și nu

6.37
Mat. 7.1
judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; lăsați slobozi și veți fi lăsați slobozi. 38Dați
6.38
Prov. 19.17
și vi se va da: o măsură bună, îndesată, clătinată și vărsându‐se pe deasupra vor da în sânul
6.38
Ps. 79.12
vostru. Căci
6.38
Mat. 7.2Mc. 4.24Iac. 2.13
cu ce măsură măsurați vi se va măsura înapoi. 39Și le‐a spus și o pildă: Nu cumva
6.39
Mat. 15.14
poate un orb să călăuzească pe un orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
6.40
Mat. 10.24In. 13.16
15.20
este mai presus de învățătorul său: ci fiecare când este adus la desăvârșire, va fi ca învățătorul său. 41Și
6.41
Mat. 7.3
pentru ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău și nu zărești bârna care este în ochiul tău? 42Sau cum poți zice fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul care este în ochiul tău, și nu vezi tu însuți bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate
6.42
Prov. 18.17
mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea lămurit să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău. 43Căci nu
6.43
Mat. 7.16,17
este pom bun care să facă rod putred, nici iarăși pom putred care să facă rod bun. 44Căci fiecare
6.44
Mat. 12.33
pom se cunoaște din rodul lui însuși; căci nu se culeg smochine din spini, nici nu adună struguri din mărăcini. 45Omul
6.45
Mat. 12.35
bun din comoara bună a inimii sale pune înainte ce este bun și cel rău din comoara cea rea pune înainte ce este rău: căci din
6.45
Mat. 12.34
prisosul inimii vorbește gura lui.

Casa zidită pe stâncă

46Și pentru ce

6.46
Mal. 1.6Mat. 7.21
25.11
mă numiți: Doamne, Doamne! și nu faceți cele ce zic eu? 47Vă voi arăta cu cine este asemenea oricine
6.47
Mat. 7.24
care vine la mine și ascultă de cuvintele mele și le face: 48Este asemenea cu un om care zidește o casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pe stâncă; și s‐a făcut o vărsare de ape, râul s‐a năpustit spre casa aceea și n‐a putut s‐o clatine, pentru că fusese bine zidită. 49Iar cine a ascultat și n‐a făcut este asemenea cu un om care a zidit o casă pe pământ fără temelie, spre care s‐a năpustit râul și îndată a căzut și dărâmarea acelei case a fost mare.

7

Vindecarea robului unui sutaș

71Și după ce a sfârșit toate vorbele sale în urechile poporului, a

7.1
Mat. 8.5
intrat în Capernaum. 2Și robul unui sutaș era bolnav și era să moară. Și‐i era scump. 3Și când a auzit pe Isus, a trimis la el pe bătrâni de ai iudeilor, rugându‐l să vină să scape pe robul lui. 4Iar ei, când au venit la Isus, l‐au rugat stăruitor, zicând: Este vrednic să‐i faci aceasta; 5căci iubește neamul nostru și el însuși ne‐a zidit sinagoga. 6Și Isus mergea cu ei. Și când era acum nu departe de casă, sutașul a trimis la el pe prieteni zicându‐i: Doamne, nu te osteni; căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. 7De aceea nu m‐am socotit vrednic pe mine însumi ca să vin la tine, ci zi cu un cuvânt și se va tămădui băiatul meu. 8Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire, având sub mine ostași. Și zic acestuia: Du‐te! și se duce. Și altuia: Vino! și vine. Și robului meu: Fă aceasta! și face. 9Și când a auzit Isus acestea, s‐a minunat de el și s‐a întors și a zis gloatei care‐l urma: Vă spun că nici chiar în Israel n‐am găsit atâta credință. 10Și trimișii când s‐au întors acasă, au aflat pe rob sănătos.

Învierea fiului văduvei din Nain

11Și a fost așa: după aceea Isus s‐a dus într‐o cetate numită Nain. Și cu el mergeau ucenicii lui și gloată multă. 12Și când s‐a apropiat de poarta cetății, iată aduceau afară un mort, singurul fiu la mama lui, și ea era văduvă. Și era destulă gloată din cetate. 13Și când a văzut‐o Domnul, i s‐a făcut milă de ea și i‐a zis: Nu plânge. 14Și s‐a apropiat și s‐a atins de sicriu și cei ce‐l purtau au stat. Și el a zis: Tinere, îți zic, scoală‐te.

7.14
Cap. 8.54.
15Și mortul s‐a ridicat în sus și a început să vorbească. Și l‐a dat mamei lui. 16Și i‐a cuprins frica pe toți
7.16
Cap. 1.65.
și slăveau pe Dumnezeu zicând: Prooroc mare s‐a
7.16
Cap. 24.19.
ridicat între noi. Și: Dumnezeu
7.16
Cap. 1.68.
a cercetat pe poporul său. 17Și a ieșit cuvântul acesta despre el în toată Iudeea și în toată împrejurimea.

Trimișii lui Ioan Botezătorul

18Și ucenicii

7.18
Mat. 11.2
lui Ioan i‐au dus știre despre toate acestea. 19Și Ioan a chemat la sine pe doi din ucenicii săi și i‐a trimis la Domnul zicând: Tu ești cel ce vine, sau să așteptăm pe altul? 20Și când au venit la el bărbații, au zis: Ioan Botezătorul ne‐a trimis la tine zicând: Tu ești cel ce vine sau să așteptăm pe altul? 21În ceasul acela el a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și la mulți orbi le‐a dăruit să vadă. 22Și
7.22
Mat. 11.4
Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii
7.22
Is. 35.5
văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală, săracilor
7.22
Cap. 4.18.
se vestește Evanghelia. 23Și fericit este cine nu se va poticni în mine.

Mărturia lui Isus despre Ioan

24Și după ce

7.24
Mat. 11.7
au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către gloate despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându‐se de vânt? 25Ci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce sunt în veșminte alese și trăiesc în desfătare sunt în casele împărătești. 26Ci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27Acesta
7.27
Mal. 3.1
este cel despre care s‐a scris: Iată eu trimit pe solul meu înaintea feței tale, care‐ți va pregăti calea înaintea ta. 28Vă spun, dintre cei născuți de femei, nu este nimeni mai mare decât Ioan: totuși cine este mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și când a auzit tot poporul și vameșii, au îndreptățit pe Dumnezeu, fiind botezați
7.29
Mat. 3.5
cu botezul lui Ioan. 30Dar fariseii și învățătorii de lege au desființat pentru ei înșiși hotărârea
7.30
Fapte. 20.27
lui Dumnezeu, nefiind botezați de el. 31Cu
7.31
Mat. 11.16
cine deci voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? 32Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat; v‐am cântat de jale și n‐ați plâns. 33Căci Ioan
7.33
Mat. 3.4Mc. 1.6
Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: Are drac. 34Fiul omului a venit mâncând și bând și ziceți: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor! 35Și
7.35
Mat. 11.19
înțelepciunea a fost îndreptățită de toți copiii ei.

Femeia păcătoasă

36Și unul

7.36
Mat. 26.6Mc. 14.3In. 11.2
din farisei îl ruga să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37Și iată o femeie în cetate care era o păcătoasă; și când a știut că el șade la masă în casa fariseului, a adus cu ea un vas de alabastru plin cu mir. 38Și stând dinapoi lângă picioarele lui și plângând, a început să‐i ude cu lacrimi picioarele și le‐a șters cu părul capului ei și‐i săruta mult picioarele și le ungea cu mir. 39Și când a văzut fariseul care‐l chemase, a vorbit în sine, zicând: Omul acesta
7.39
Cap. 15.2.
dacă ar fi un proroc, ar cunoaște cine și ce fel este femeia aceasta care îl atinge; pentru că este o păcătoasă. 40Și Isus a răspuns și i‐a zis: Simone, am să‐ți spun ceva. Și el zice: Spune Învățătorule. 41Un cămătar avea doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. 42Neavând ei cu ce să plătească, i‐a iertat pe amândoi. Care deci dintre amândoi îl va iubi mai mult? 43Simon a răspuns și a zis: Socot că acela căruia i‐a iertat mai mult. Iar el i‐a zis: Drept ai judecat. 44Și întorcându‐se către femeie, a zis lui Simon: Vezi tu pe această femeie? Eu am intrat în casa ta, și tu nu mi‐ai dat apă pentru picioarele mele, iar ea mi‐a spălat picioarele cu lacrimile ei și le‐a șters cu părul ei. 45Tu nu mi‐ai dat sărutare, iar ea de când am intrat n‐a încetat să‐mi sărute mult picioarele. 46Tu nu mi‐ai uns
7.46
Ps. 23.5
capul cu untdelemn, iar ea mi‐a uns picioarele cu mir. 47Pentru aceea
7.47
1 Tim. 1.14
îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; iar cui i se iartă puțin, iubește puțin. 48Și ei i‐a zis:
7.48
Mat. 9.3Mc. 2.7
Iertate‐ți sunt păcatele. 49Și cei ce ședeau la masă cu el, au început să zică în ei înșiși: Cine
7.49
Mat. 9.3Mc. 2.7
este acesta care iartă și păcatele? 50Iar el a zis către femeie: Credința
7.50
Mat. 9.22Mc. 5.34
10.52
ta te‐a mântuit; du‐te în pace.