Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
6

Spicele de grâu și Sabatul

61Și a fost așa: într‐un

6.1
Mat. 12.1Mc. 2.28
Sabat trecea prin holde și ucenicii lui smulgeau spice și mâncau, frecându‐le cu mâinile. 2Și unii din farisei au zis: Pentru ce faceți ce
6.2
Ex. 20.10
nu se cade a face în Sabat? 3Și Isus a răspuns și le‐a zis: Nici aceasta n‐ați citit, ce
6.3
1 Sam. 21.6
a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el? 4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor cu el, pe care
6.4
Lev. 24.9
nu se cade să le mănânce decât numai preoții? 5Și le zicea: Fiul omului este Domn și al Sabatului.

Omul cu mâna uscată

6Și a fost așa: în

6.6
Mat. 12.9Mc. 3.114.3In. 9.16
alt Sabat a intrat în sinagogă și‐i învăța. Și acolo era un om. Și mâna lui dreaptă era uscată. 7Și cărturarii și fariseii îl pândeau dacă tămăduiește în Sabat, ca să găsească de ce să‐l învinuiască. 8Iar el le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală‐te și stai în mijloc. Și el s‐a sculat și a stat. 9Și Isus le‐a zis: Vă întreb: se cade în Sabat a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a‐l pierde? 10Și s‐a uitat împrejur peste toți și i‐a zis: Întinde‐ți mâna. Iar el a făcut așa și mâna i s‐a făcut sănătoasă. 11Iar ei s‐au umplut de furie și vorbeau unii către alții între ei ce să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

12Și a fost așa: în

6.12
Mat. 14.23
zilele acelea el a ieșit la munte ca să se roage; și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Și când s‐a făcut ziuă a chemat la sine pe ucenicii săi și
6.13
Mat. 10.1
a ales dintre ei doisprezece pe care i‐a numit și apostoli: 14pe Simon pe
6.14
In. 1.42
care l‐a numit și Petru și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov și Ioan și pe Filip și Bartolomeu, 15și pe Matei și Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Simon numit Zilotul, 16și pe Iuda al
6.16
Iuda 1
lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care s‐a făcut și vânzător.

Felurite vindecări

17Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi și

6.17
Mat. 4.25Mc. 3.7
o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor. 18Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți. 19Și toată gloata căuta
6.19
Mat. 14.36
să‐l atingă pentru că o putere ieșea
6.19
Mc. 5.30
din el și‐i vindeca pe toți.

Fericirile

20Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericiți

6.20
Mat. 5.3
11.5Iac. 2.5
sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. 21Fericiți
6.21
Is. 55.1
65.13Mat. 5.6
sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericiți
6.21
Is. 61.3Mat. 5.4
sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde. 22Fericiți
6.22
Mat. 5.111 Pet. 2.19
3.14
4.14
sunteți voi când vă vor urî oamenii și când vă
6.22
In. 16.2
vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului. 23Bucurați‐vă
6.23
Mat. 5.12Fapte. 5.41Col. 1.24Iac. 1.2
în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la fel
6.23
Fapte. 7.51
făceau părinții lor cu prorocii. 24Dar
6.24
Amos 6.1Iac. 5.1
vai de voi, bogaților,
6.24
Cap. 12.21.
pentru că vă
6.24
Mat. 6.2,5,16
luați mângăierea! 25Vai
6.25
Is. 65.13
de voi care sunteți sătui acum, pentru că veți flămânzi! Vai
6.25
Prov. 14.13
de voi care râdeți acum, pentru că vă veți întrista și veți plânge! 26Vai
6.26
In. 15.191 In. 4.5
de voi, când toți oamenii vor vorbi bine de voi! Căci la fel făceau părinții lor cu prorocii mincinoși.

Iubirea vrăjmașilor

27Dar

6.27
Ex. 23.4Prov. 25.21Mat. 5.44Rom. 12.20
vă zic vouă care ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine la cei ce vă urăsc, 28binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, rugați‐vă
6.28
Cap. 23.34.
pentru cei ce vă necăjesc rău. 29
6.29
Mat. 5.391 Cor. 6.7
Celui ce te lovește peste un obraz, dă‐i și pe celălalt și de la cel ce îți ia mantaua nu opri și cămașa. 30Dă oricui
6.30
Deut. 15.7,8,10Prov. 21.26Mat. 5.42
cere de la tine și de la cel ce‐ți ia ale tale nu le cere înapoi. 31Și
6.31
Mat. 7.12
cum voiți să vă facă oamenii, faceți‐le și voi lor la fel. 32Și dacă
6.32
Mat. 5.46
iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de mulțumire aveți? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce‐i iubesc pe ei. 33Și dacă faceți bine la cei ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii fac același lucru. 34Și
6.34
Mat. 5.42
dacă împrumutați pe acei de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire aveți? Căci și păcătoșii împrumută păcătoșilor ca să primească înapoi deopotrivă. 35Însă iubiți
6.35
Vers. 27.
pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați
6.35
Ps. 37.26
cu împrumut și nu nădăjduiți nimic înapoi, și răsplata voastră va fi mare și veți
6.35
Mat. 5.45
fi fii ai Celui Preaînalt: pentru că el este bun către cei nemulțumitori și răi. 36Fiți
6.36
Mat. 5.48
deci miloși cum și Tatăl vostru este milos.

Paiul și bârna, pomul și roada

37Și nu

6.37
Mat. 7.1
judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; lăsați slobozi și veți fi lăsați slobozi. 38Dați
6.38
Prov. 19.17
și vi se va da: o măsură bună, îndesată, clătinată și vărsându‐se pe deasupra vor da în sânul
6.38
Ps. 79.12
vostru. Căci
6.38
Mat. 7.2Mc. 4.24Iac. 2.13
cu ce măsură măsurați vi se va măsura înapoi. 39Și le‐a spus și o pildă: Nu cumva
6.39
Mat. 15.14
poate un orb să călăuzească pe un orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu
6.40
Mat. 10.24In. 13.16
15.20
este mai presus de învățătorul său: ci fiecare când este adus la desăvârșire, va fi ca învățătorul său. 41Și
6.41
Mat. 7.3
pentru ce vezi paiul care este în ochiul fratelui tău și nu zărești bârna care este în ochiul tău? 42Sau cum poți zice fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul care este în ochiul tău, și nu vezi tu însuți bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate
6.42
Prov. 18.17
mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea lămurit să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău. 43Căci nu
6.43
Mat. 7.16,17
este pom bun care să facă rod putred, nici iarăși pom putred care să facă rod bun. 44Căci fiecare
6.44
Mat. 12.33
pom se cunoaște din rodul lui însuși; căci nu se culeg smochine din spini, nici nu adună struguri din mărăcini. 45Omul
6.45
Mat. 12.35
bun din comoara bună a inimii sale pune înainte ce este bun și cel rău din comoara cea rea pune înainte ce este rău: căci din
6.45
Mat. 12.34
prisosul inimii vorbește gura lui.

Casa zidită pe stâncă

46Și pentru ce

6.46
Mal. 1.6Mat. 7.21
25.11
mă numiți: Doamne, Doamne! și nu faceți cele ce zic eu? 47Vă voi arăta cu cine este asemenea oricine
6.47
Mat. 7.24
care vine la mine și ascultă de cuvintele mele și le face: 48Este asemenea cu un om care zidește o casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pe stâncă; și s‐a făcut o vărsare de ape, râul s‐a năpustit spre casa aceea și n‐a putut s‐o clatine, pentru că fusese bine zidită. 49Iar cine a ascultat și n‐a făcut este asemenea cu un om care a zidit o casă pe pământ fără temelie, spre care s‐a năpustit râul și îndată a căzut și dărâmarea acelei case a fost mare.

7

Vindecarea robului unui sutaș

71Și după ce a sfârșit toate vorbele sale în urechile poporului, a

7.1
Mat. 8.5
intrat în Capernaum. 2Și robul unui sutaș era bolnav și era să moară. Și‐i era scump. 3Și când a auzit pe Isus, a trimis la el pe bătrâni de ai iudeilor, rugându‐l să vină să scape pe robul lui. 4Iar ei, când au venit la Isus, l‐au rugat stăruitor, zicând: Este vrednic să‐i faci aceasta; 5căci iubește neamul nostru și el însuși ne‐a zidit sinagoga. 6Și Isus mergea cu ei. Și când era acum nu departe de casă, sutașul a trimis la el pe prieteni zicându‐i: Doamne, nu te osteni; căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. 7De aceea nu m‐am socotit vrednic pe mine însumi ca să vin la tine, ci zi cu un cuvânt și se va tămădui băiatul meu. 8Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire, având sub mine ostași. Și zic acestuia: Du‐te! și se duce. Și altuia: Vino! și vine. Și robului meu: Fă aceasta! și face. 9Și când a auzit Isus acestea, s‐a minunat de el și s‐a întors și a zis gloatei care‐l urma: Vă spun că nici chiar în Israel n‐am găsit atâta credință. 10Și trimișii când s‐au întors acasă, au aflat pe rob sănătos.

Învierea fiului văduvei din Nain

11Și a fost așa: după aceea Isus s‐a dus într‐o cetate numită Nain. Și cu el mergeau ucenicii lui și gloată multă. 12Și când s‐a apropiat de poarta cetății, iată aduceau afară un mort, singurul fiu la mama lui, și ea era văduvă. Și era destulă gloată din cetate. 13Și când a văzut‐o Domnul, i s‐a făcut milă de ea și i‐a zis: Nu plânge. 14Și s‐a apropiat și s‐a atins de sicriu și cei ce‐l purtau au stat. Și el a zis: Tinere, îți zic, scoală‐te.

7.14
Cap. 8.54.
15Și mortul s‐a ridicat în sus și a început să vorbească. Și l‐a dat mamei lui. 16Și i‐a cuprins frica pe toți
7.16
Cap. 1.65.
și slăveau pe Dumnezeu zicând: Prooroc mare s‐a
7.16
Cap. 24.19.
ridicat între noi. Și: Dumnezeu
7.16
Cap. 1.68.
a cercetat pe poporul său. 17Și a ieșit cuvântul acesta despre el în toată Iudeea și în toată împrejurimea.

Trimișii lui Ioan Botezătorul

18Și ucenicii

7.18
Mat. 11.2
lui Ioan i‐au dus știre despre toate acestea. 19Și Ioan a chemat la sine pe doi din ucenicii săi și i‐a trimis la Domnul zicând: Tu ești cel ce vine, sau să așteptăm pe altul? 20Și când au venit la el bărbații, au zis: Ioan Botezătorul ne‐a trimis la tine zicând: Tu ești cel ce vine sau să așteptăm pe altul? 21În ceasul acela el a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și la mulți orbi le‐a dăruit să vadă. 22Și
7.22
Mat. 11.4
Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii
7.22
Is. 35.5
văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală, săracilor
7.22
Cap. 4.18.
se vestește Evanghelia. 23Și fericit este cine nu se va poticni în mine.

Mărturia lui Isus despre Ioan

24Și după ce

7.24
Mat. 11.7
au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către gloate despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându‐se de vânt? 25Ci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce sunt în veșminte alese și trăiesc în desfătare sunt în casele împărătești. 26Ci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27Acesta
7.27
Mal. 3.1
este cel despre care s‐a scris: Iată eu trimit pe solul meu înaintea feței tale, care‐ți va pregăti calea înaintea ta. 28Vă spun, dintre cei născuți de femei, nu este nimeni mai mare decât Ioan: totuși cine este mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și când a auzit tot poporul și vameșii, au îndreptățit pe Dumnezeu, fiind botezați
7.29
Mat. 3.5
cu botezul lui Ioan. 30Dar fariseii și învățătorii de lege au desființat pentru ei înșiși hotărârea
7.30
Fapte. 20.27
lui Dumnezeu, nefiind botezați de el. 31Cu
7.31
Mat. 11.16
cine deci voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? 32Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat; v‐am cântat de jale și n‐ați plâns. 33Căci Ioan
7.33
Mat. 3.4Mc. 1.6
Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: Are drac. 34Fiul omului a venit mâncând și bând și ziceți: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor! 35Și
7.35
Mat. 11.19
înțelepciunea a fost îndreptățită de toți copiii ei.

Femeia păcătoasă

36Și unul

7.36
Mat. 26.6Mc. 14.3In. 11.2
din farisei îl ruga să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37Și iată o femeie în cetate care era o păcătoasă; și când a știut că el șade la masă în casa fariseului, a adus cu ea un vas de alabastru plin cu mir. 38Și stând dinapoi lângă picioarele lui și plângând, a început să‐i ude cu lacrimi picioarele și le‐a șters cu părul capului ei și‐i săruta mult picioarele și le ungea cu mir. 39Și când a văzut fariseul care‐l chemase, a vorbit în sine, zicând: Omul acesta
7.39
Cap. 15.2.
dacă ar fi un proroc, ar cunoaște cine și ce fel este femeia aceasta care îl atinge; pentru că este o păcătoasă. 40Și Isus a răspuns și i‐a zis: Simone, am să‐ți spun ceva. Și el zice: Spune Învățătorule. 41Un cămătar avea doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. 42Neavând ei cu ce să plătească, i‐a iertat pe amândoi. Care deci dintre amândoi îl va iubi mai mult? 43Simon a răspuns și a zis: Socot că acela căruia i‐a iertat mai mult. Iar el i‐a zis: Drept ai judecat. 44Și întorcându‐se către femeie, a zis lui Simon: Vezi tu pe această femeie? Eu am intrat în casa ta, și tu nu mi‐ai dat apă pentru picioarele mele, iar ea mi‐a spălat picioarele cu lacrimile ei și le‐a șters cu părul ei. 45Tu nu mi‐ai dat sărutare, iar ea de când am intrat n‐a încetat să‐mi sărute mult picioarele. 46Tu nu mi‐ai uns
7.46
Ps. 23.5
capul cu untdelemn, iar ea mi‐a uns picioarele cu mir. 47Pentru aceea
7.47
1 Tim. 1.14
îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; iar cui i se iartă puțin, iubește puțin. 48Și ei i‐a zis:
7.48
Mat. 9.3Mc. 2.7
Iertate‐ți sunt păcatele. 49Și cei ce ședeau la masă cu el, au început să zică în ei înșiși: Cine
7.49
Mat. 9.3Mc. 2.7
este acesta care iartă și păcatele? 50Iar el a zis către femeie: Credința
7.50
Mat. 9.22Mc. 5.34
10.52
ta te‐a mântuit; du‐te în pace.

8

Isus propovăduiește Evanghelia

81Și a fost așa: după aceea el călătorea din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Și cei doisprezece erau cu el; 2și de asemenea oarecare

8.2
Mat. 27.55,56
femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria care se numește Magdalena, din
8.2
Mc. 16.9
care ieșiseră șapte draci, 3și Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, și Susana și multe altele, care îi slujeau din averea lor.

Pilda semănătorului

4Și când

8.4
Mat. 13.2Mc. 4.1
s‐a adunat laolaltă gloată multă și din cei ce ieșeau la el din fiecare cetate, le‐a spus în pildă: 5A ieșit semănătorul să‐și samene sămânța. Și când semăna el, una a căzut lângă cale și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‐o. 6Și alta a căzut jos pe stâncă și a crescut și s‐a uscat pentru că n‐avea umezeală. 7Și alta a căzut în mijlocul spinilor și spinii au crescut cu ea și au înăbușit‐o. 8Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe când zicea acestea a strigat: Cine are urechi de auzit să audă. 9Și ucenicii
8.9
Mat. 13.10Mc. 4.10
săi îl întrebau ce să fie pilda aceasta. 10Iar el a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde: ca
8.10
Is. 6.9Mc. 4.12
văzând să nu vadă și auzind să nu priceapă. 11Iar pilda
8.11
Mat. 13.18Mc. 4.14
este aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Și cele de lângă cale sunt cei ce au auzit cuvântul; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiți. 13Iar cele de pe stâncă sunt cei ce când au auzit, primesc cu bucurie cuvântul; și aceștia n‐au rădăcină, ci cred pentru o vreme și la vreme de ispită se leapădă. 14Iar ce a căzut între spini, aceștia sunt cei ce au auzit, și urmându‐și calea, sunt înăbușiți de grijă și de bogăție și de plăcerile vieți acesteia și nu fac rod deplin. 15Și cea în pământul cel bun aceștia sunt cei ce după ce au auzit cuvântul, îl țin într‐o inimă curată și bună și rodesc în răbdare. 16Și nimeni
8.16
Mat. 5.15Mc. 4.21
după ce a aprins candela, n‐o acoperă cu un vas sau o pune sub pat, ci o pune în sfeșnic ca cei ce intră să vadă lumina. 17Căci
8.17
Mat. 10.26
nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici ceva tainic care să nu fie cunoscut și să nu vie la arătare. 18Deci luați seama cum auziți, căci
8.18
Mat. 13.12
25.29
cine are i se va da, și cine n‐are i se va lua și ce i se pare că are.

Mama și frații lui Isus

19Și mama

8.19
Mat. 12.46Mc. 3.31
și frații lui au veni la el și nu puteau să se întâlnească cu el din pricina mulțimii. 20Și i s‐a dat de știre: Mama ta și frații tăi stau afară voind să te vadă. 21Iar el a răspuns și le‐a zis: Mama mea și frații mei sunt cei ce ascultă și fac Cuvântul lui Dumnezeu.

Potolirea furtunii

22Și a fost așa: într‐una

8.22
Mat. 8.23Mc. 4.35
din zile a intrat într‐o corabie el și ucenicii săi; și le‐a zis: Să trecem dincolo de lac. Și au plecat. 23Și pe când mergeau pe apă, el a adormit. Și s‐a lăsat pe lac o furtună de vânt și ei se umpleau cu apă și erau în primejdie. 24Și au
8.24
Mat. 8.28Mc. 5.1
venit la el și l‐au deșteptat zicând: Stăpâne, Stăpâne, pierim. Iar el s‐a deșteptat și a certat vântul și valul apei: și au încetat și s‐a făcut liniște. 25Și le‐a zis: Unde vă este credința? Și ei s‐au temut și s‐au mirat, zicând unii către alții: Cine este oare acesta, că poruncește și vânturilor și apei și ele ascultă de el?

Vindecarea unui îndrăcit

26Și au venit la uscat în ținutul Gherghesenilor, care este în față dincolo de Galileea. 27Și când a ieșit la uscat, l‐a întâmpinat un bărbat oarecare din cetate care avea draci. Și multă vreme nu se îmbrăcase cu haină și nu rămânea în casă, ci în morminte. 28Și când a văzut pe Isus, a răcnit și a căzut jos înaintea lui și a zis cu glas mare: Ce ai cu mine Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt? Rogu‐te nu mă munci. 29Căci Isus poruncea duhului necurat să iasă din om. Căci de multă vreme îl târâse cu el și omul era păzit legat cu cătușe și în obezi și rupând legăturile era mânat de dracul în pustii. 30Și Isus l‐a întrebat zicând: Care‐ți este numele? Iar el a zis: Legiune! pentru că mulți draci intraseră în el. 31Și‐l rugau ca să nu le poruncească să plece în

8.31
Ap. 20.3
adânc. 32Și era acolo o turmă de porci mulți păscând în munte. Și l‐au rugat ca să le dea voie să intre în ei. Și le‐a dat voie. 33Și dracii au ieșit din om și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în lac și s‐au înecat. 34Iar când au văzut cei ce îi pășteau ce s‐a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și la țară. 35Și au ieșit să vadă ce s‐a întâmplat. Și au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, la picioarele lui Isus și s‐au temut. 36Și cei ce văzuseră acestea le‐au spus cum fusese scăpat cel îndrăcit. 37Și toată
8.37
Mat. 8.34
mulțimea ținutului din împrejurimea Gherghesenilor l‐a
8.37
Fapte. 16.39
rugat ca să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese frică mare, iar el a intrat în corabie și s‐a întors. 38Și bărbatul
8.38
Mc. 5.18
din care ieșiseră dracii îl ruga ca să fie cu el, dar el i‐a dat drumul zicând: 39Întoarce‐te la casa ta și istorisește tot ce ți‐a făcut Dumnezeu. Și a plecat, propovăduind prin toată cetatea tot ce‐i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

40Și când s‐a întors Isus, gloata l‐a primit bine, căci toți îl așteptau. 41Și

8.41
Mat. 9.18Mc. 5.22
iată a venit un bărbat al cărui nume era Iair. Și el era mai mare al sinagogei. Și a căzut la picioarele lui Isus și l‐a rugat ca să intre în casa lui, 42pentru că avea o singură fată ca de doisprezece ani și era pe moarte. Și pe când mergea el, gloatele îl înghesuiau. 43Și
8.43
Mat. 9.20
o femeie având o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise cu doctorii toată averea ei și n‐a putut fi tămăduită de nimeni, 44s‐a apropiat pe dinapoi și a atins ciucurele veșmântului său și îndată a stat scurgerea sângelui ei. 45Și Isus a zis: Cine este cel ce m‐a atins? Și fiindcă toți tăgăduiau, Petru a zis și cei împreună cu el: Stăpâne, gloatele te împresoară și te strâmtorează și zici: Cine m‐a atins? 46Și Isus a zis: M‐a atins cineva, căci am cunoscut o putere
8.46
Mc. 5.30
ieșită de la mine. 47Iar când a văzut femeia că n‐a rămas ascunsă, a venit tremurând și a căzut jos înaintea lui și a spus înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinsese și cum fusese tămăduită îndată. 48Și el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a mântuit; du‐te în pace. 49Pe
8.49
Mc. 5.35
când vorbea el încă, vine cineva de la mai marele sinagogei zicând: A murit fiica ta; nu mai supăra pe Învățătorul. 50Iar Isus când a auzit i‐a răspuns: Nu te teme, crede numai și va fi scăpată. 51Și după ce a venit la casă, n‐a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mama ei. 52Și toți plângeau și o jeleau. Iar el a zis: Nu plângeți; căci n‐a murit, ci
8.52
In. 11.11,13
doarme. 53Și ei îl luau în râs, căci știau că murise. 54Iar el i‐a apucat mâna și a strigat zicând: Copilă, scoală‐te.
8.54
Cap. 7.14.
55Și duhul ei s‐a întors în ea, și s‐a sculat îndată. Și a poruncit să i se dea să mănânce. 56Și părinții ei au rămas uimiți: iar el
8.56
Mat. 8.4
9.30Mc. 5.43
le‐a poruncit să nu spună nimănui ce se făcuse.