Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Vindecarea robului unui sutaș

71Și după ce a sfârșit toate vorbele sale în urechile poporului, a

7.1
Mat. 8.5
intrat în Capernaum. 2Și robul unui sutaș era bolnav și era să moară. Și‐i era scump. 3Și când a auzit pe Isus, a trimis la el pe bătrâni de ai iudeilor, rugându‐l să vină să scape pe robul lui. 4Iar ei, când au venit la Isus, l‐au rugat stăruitor, zicând: Este vrednic să‐i faci aceasta; 5căci iubește neamul nostru și el însuși ne‐a zidit sinagoga. 6Și Isus mergea cu ei. Și când era acum nu departe de casă, sutașul a trimis la el pe prieteni zicându‐i: Doamne, nu te osteni; căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu. 7De aceea nu m‐am socotit vrednic pe mine însumi ca să vin la tine, ci zi cu un cuvânt și se va tămădui băiatul meu. 8Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire, având sub mine ostași. Și zic acestuia: Du‐te! și se duce. Și altuia: Vino! și vine. Și robului meu: Fă aceasta! și face. 9Și când a auzit Isus acestea, s‐a minunat de el și s‐a întors și a zis gloatei care‐l urma: Vă spun că nici chiar în Israel n‐am găsit atâta credință. 10Și trimișii când s‐au întors acasă, au aflat pe rob sănătos.

Învierea fiului văduvei din Nain

11Și a fost așa: după aceea Isus s‐a dus într‐o cetate numită Nain. Și cu el mergeau ucenicii lui și gloată multă. 12Și când s‐a apropiat de poarta cetății, iată aduceau afară un mort, singurul fiu la mama lui, și ea era văduvă. Și era destulă gloată din cetate. 13Și când a văzut‐o Domnul, i s‐a făcut milă de ea și i‐a zis: Nu plânge. 14Și s‐a apropiat și s‐a atins de sicriu și cei ce‐l purtau au stat. Și el a zis: Tinere, îți zic, scoală‐te.

7.14
Cap. 8.54.
15Și mortul s‐a ridicat în sus și a început să vorbească. Și l‐a dat mamei lui. 16Și i‐a cuprins frica pe toți
7.16
Cap. 1.65.
și slăveau pe Dumnezeu zicând: Prooroc mare s‐a
7.16
Cap. 24.19.
ridicat între noi. Și: Dumnezeu
7.16
Cap. 1.68.
a cercetat pe poporul său. 17Și a ieșit cuvântul acesta despre el în toată Iudeea și în toată împrejurimea.

Trimișii lui Ioan Botezătorul

18Și ucenicii

7.18
Mat. 11.2
lui Ioan i‐au dus știre despre toate acestea. 19Și Ioan a chemat la sine pe doi din ucenicii săi și i‐a trimis la Domnul zicând: Tu ești cel ce vine, sau să așteptăm pe altul? 20Și când au venit la el bărbații, au zis: Ioan Botezătorul ne‐a trimis la tine zicând: Tu ești cel ce vine sau să așteptăm pe altul? 21În ceasul acela el a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și la mulți orbi le‐a dăruit să vadă. 22Și
7.22
Mat. 11.4
Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii
7.22
Is. 35.5
văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală, săracilor
7.22
Cap. 4.18.
se vestește Evanghelia. 23Și fericit este cine nu se va poticni în mine.

Mărturia lui Isus despre Ioan

24Și după ce

7.24
Mat. 11.7
au plecat trimișii lui Ioan, a început să spună către gloate despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să vedeți? O trestie clătinându‐se de vânt? 25Ci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce sunt în veșminte alese și trăiesc în desfătare sunt în casele împărătești. 26Ci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. 27Acesta
7.27
Mal. 3.1
este cel despre care s‐a scris: Iată eu trimit pe solul meu înaintea feței tale, care‐ți va pregăti calea înaintea ta. 28Vă spun, dintre cei născuți de femei, nu este nimeni mai mare decât Ioan: totuși cine este mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Și când a auzit tot poporul și vameșii, au îndreptățit pe Dumnezeu, fiind botezați
7.29
Mat. 3.5
cu botezul lui Ioan. 30Dar fariseii și învățătorii de lege au desființat pentru ei înșiși hotărârea
7.30
Fapte. 20.27
lui Dumnezeu, nefiind botezați de el. 31Cu
7.31
Mat. 11.16
cine deci voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? 32Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat; v‐am cântat de jale și n‐ați plâns. 33Căci Ioan
7.33
Mat. 3.4Mc. 1.6
Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: Are drac. 34Fiul omului a venit mâncând și bând și ziceți: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor! 35Și
7.35
Mat. 11.19
înțelepciunea a fost îndreptățită de toți copiii ei.

Femeia păcătoasă

36Și unul

7.36
Mat. 26.6Mc. 14.3In. 11.2
din farisei îl ruga să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37Și iată o femeie în cetate care era o păcătoasă; și când a știut că el șade la masă în casa fariseului, a adus cu ea un vas de alabastru plin cu mir. 38Și stând dinapoi lângă picioarele lui și plângând, a început să‐i ude cu lacrimi picioarele și le‐a șters cu părul capului ei și‐i săruta mult picioarele și le ungea cu mir. 39Și când a văzut fariseul care‐l chemase, a vorbit în sine, zicând: Omul acesta
7.39
Cap. 15.2.
dacă ar fi un proroc, ar cunoaște cine și ce fel este femeia aceasta care îl atinge; pentru că este o păcătoasă. 40Și Isus a răspuns și i‐a zis: Simone, am să‐ți spun ceva. Și el zice: Spune Învățătorule. 41Un cămătar avea doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. 42Neavând ei cu ce să plătească, i‐a iertat pe amândoi. Care deci dintre amândoi îl va iubi mai mult? 43Simon a răspuns și a zis: Socot că acela căruia i‐a iertat mai mult. Iar el i‐a zis: Drept ai judecat. 44Și întorcându‐se către femeie, a zis lui Simon: Vezi tu pe această femeie? Eu am intrat în casa ta, și tu nu mi‐ai dat apă pentru picioarele mele, iar ea mi‐a spălat picioarele cu lacrimile ei și le‐a șters cu părul ei. 45Tu nu mi‐ai dat sărutare, iar ea de când am intrat n‐a încetat să‐mi sărute mult picioarele. 46Tu nu mi‐ai uns
7.46
Ps. 23.5
capul cu untdelemn, iar ea mi‐a uns picioarele cu mir. 47Pentru aceea
7.47
1 Tim. 1.14
îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; iar cui i se iartă puțin, iubește puțin. 48Și ei i‐a zis:
7.48
Mat. 9.3Mc. 2.7
Iertate‐ți sunt păcatele. 49Și cei ce ședeau la masă cu el, au început să zică în ei înșiși: Cine
7.49
Mat. 9.3Mc. 2.7
este acesta care iartă și păcatele? 50Iar el a zis către femeie: Credința
7.50
Mat. 9.22Mc. 5.34
10.52
ta te‐a mântuit; du‐te în pace.

8

Isus propovăduiește Evanghelia

81Și a fost așa: după aceea el călătorea din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Și cei doisprezece erau cu el; 2și de asemenea oarecare

8.2
Mat. 27.55,56
femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria care se numește Magdalena, din
8.2
Mc. 16.9
care ieșiseră șapte draci, 3și Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, și Susana și multe altele, care îi slujeau din averea lor.

Pilda semănătorului

4Și când

8.4
Mat. 13.2Mc. 4.1
s‐a adunat laolaltă gloată multă și din cei ce ieșeau la el din fiecare cetate, le‐a spus în pildă: 5A ieșit semănătorul să‐și samene sămânța. Și când semăna el, una a căzut lângă cale și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‐o. 6Și alta a căzut jos pe stâncă și a crescut și s‐a uscat pentru că n‐avea umezeală. 7Și alta a căzut în mijlocul spinilor și spinii au crescut cu ea și au înăbușit‐o. 8Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe când zicea acestea a strigat: Cine are urechi de auzit să audă. 9Și ucenicii
8.9
Mat. 13.10Mc. 4.10
săi îl întrebau ce să fie pilda aceasta. 10Iar el a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde: ca
8.10
Is. 6.9Mc. 4.12
văzând să nu vadă și auzind să nu priceapă. 11Iar pilda
8.11
Mat. 13.18Mc. 4.14
este aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Și cele de lângă cale sunt cei ce au auzit cuvântul; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiți. 13Iar cele de pe stâncă sunt cei ce când au auzit, primesc cu bucurie cuvântul; și aceștia n‐au rădăcină, ci cred pentru o vreme și la vreme de ispită se leapădă. 14Iar ce a căzut între spini, aceștia sunt cei ce au auzit, și urmându‐și calea, sunt înăbușiți de grijă și de bogăție și de plăcerile vieți acesteia și nu fac rod deplin. 15Și cea în pământul cel bun aceștia sunt cei ce după ce au auzit cuvântul, îl țin într‐o inimă curată și bună și rodesc în răbdare. 16Și nimeni
8.16
Mat. 5.15Mc. 4.21
după ce a aprins candela, n‐o acoperă cu un vas sau o pune sub pat, ci o pune în sfeșnic ca cei ce intră să vadă lumina. 17Căci
8.17
Mat. 10.26
nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici ceva tainic care să nu fie cunoscut și să nu vie la arătare. 18Deci luați seama cum auziți, căci
8.18
Mat. 13.12
25.29
cine are i se va da, și cine n‐are i se va lua și ce i se pare că are.

Mama și frații lui Isus

19Și mama

8.19
Mat. 12.46Mc. 3.31
și frații lui au veni la el și nu puteau să se întâlnească cu el din pricina mulțimii. 20Și i s‐a dat de știre: Mama ta și frații tăi stau afară voind să te vadă. 21Iar el a răspuns și le‐a zis: Mama mea și frații mei sunt cei ce ascultă și fac Cuvântul lui Dumnezeu.

Potolirea furtunii

22Și a fost așa: într‐una

8.22
Mat. 8.23Mc. 4.35
din zile a intrat într‐o corabie el și ucenicii săi; și le‐a zis: Să trecem dincolo de lac. Și au plecat. 23Și pe când mergeau pe apă, el a adormit. Și s‐a lăsat pe lac o furtună de vânt și ei se umpleau cu apă și erau în primejdie. 24Și au
8.24
Mat. 8.28Mc. 5.1
venit la el și l‐au deșteptat zicând: Stăpâne, Stăpâne, pierim. Iar el s‐a deșteptat și a certat vântul și valul apei: și au încetat și s‐a făcut liniște. 25Și le‐a zis: Unde vă este credința? Și ei s‐au temut și s‐au mirat, zicând unii către alții: Cine este oare acesta, că poruncește și vânturilor și apei și ele ascultă de el?

Vindecarea unui îndrăcit

26Și au venit la uscat în ținutul Gherghesenilor, care este în față dincolo de Galileea. 27Și când a ieșit la uscat, l‐a întâmpinat un bărbat oarecare din cetate care avea draci. Și multă vreme nu se îmbrăcase cu haină și nu rămânea în casă, ci în morminte. 28Și când a văzut pe Isus, a răcnit și a căzut jos înaintea lui și a zis cu glas mare: Ce ai cu mine Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt? Rogu‐te nu mă munci. 29Căci Isus poruncea duhului necurat să iasă din om. Căci de multă vreme îl târâse cu el și omul era păzit legat cu cătușe și în obezi și rupând legăturile era mânat de dracul în pustii. 30Și Isus l‐a întrebat zicând: Care‐ți este numele? Iar el a zis: Legiune! pentru că mulți draci intraseră în el. 31Și‐l rugau ca să nu le poruncească să plece în

8.31
Ap. 20.3
adânc. 32Și era acolo o turmă de porci mulți păscând în munte. Și l‐au rugat ca să le dea voie să intre în ei. Și le‐a dat voie. 33Și dracii au ieșit din om și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în lac și s‐au înecat. 34Iar când au văzut cei ce îi pășteau ce s‐a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și la țară. 35Și au ieșit să vadă ce s‐a întâmplat. Și au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, la picioarele lui Isus și s‐au temut. 36Și cei ce văzuseră acestea le‐au spus cum fusese scăpat cel îndrăcit. 37Și toată
8.37
Mat. 8.34
mulțimea ținutului din împrejurimea Gherghesenilor l‐a
8.37
Fapte. 16.39
rugat ca să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese frică mare, iar el a intrat în corabie și s‐a întors. 38Și bărbatul
8.38
Mc. 5.18
din care ieșiseră dracii îl ruga ca să fie cu el, dar el i‐a dat drumul zicând: 39Întoarce‐te la casa ta și istorisește tot ce ți‐a făcut Dumnezeu. Și a plecat, propovăduind prin toată cetatea tot ce‐i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

40Și când s‐a întors Isus, gloata l‐a primit bine, căci toți îl așteptau. 41Și

8.41
Mat. 9.18Mc. 5.22
iată a venit un bărbat al cărui nume era Iair. Și el era mai mare al sinagogei. Și a căzut la picioarele lui Isus și l‐a rugat ca să intre în casa lui, 42pentru că avea o singură fată ca de doisprezece ani și era pe moarte. Și pe când mergea el, gloatele îl înghesuiau. 43Și
8.43
Mat. 9.20
o femeie având o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise cu doctorii toată averea ei și n‐a putut fi tămăduită de nimeni, 44s‐a apropiat pe dinapoi și a atins ciucurele veșmântului său și îndată a stat scurgerea sângelui ei. 45Și Isus a zis: Cine este cel ce m‐a atins? Și fiindcă toți tăgăduiau, Petru a zis și cei împreună cu el: Stăpâne, gloatele te împresoară și te strâmtorează și zici: Cine m‐a atins? 46Și Isus a zis: M‐a atins cineva, căci am cunoscut o putere
8.46
Mc. 5.30
ieșită de la mine. 47Iar când a văzut femeia că n‐a rămas ascunsă, a venit tremurând și a căzut jos înaintea lui și a spus înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinsese și cum fusese tămăduită îndată. 48Și el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a mântuit; du‐te în pace. 49Pe
8.49
Mc. 5.35
când vorbea el încă, vine cineva de la mai marele sinagogei zicând: A murit fiica ta; nu mai supăra pe Învățătorul. 50Iar Isus când a auzit i‐a răspuns: Nu te teme, crede numai și va fi scăpată. 51Și după ce a venit la casă, n‐a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mama ei. 52Și toți plângeau și o jeleau. Iar el a zis: Nu plângeți; căci n‐a murit, ci
8.52
In. 11.11,13
doarme. 53Și ei îl luau în râs, căci știau că murise. 54Iar el i‐a apucat mâna și a strigat zicând: Copilă, scoală‐te.
8.54
Cap. 7.14.
55Și duhul ei s‐a întors în ea, și s‐a sculat îndată. Și a poruncit să i se dea să mănânce. 56Și părinții ei au rămas uimiți: iar el
8.56
Mat. 8.4
9.30Mc. 5.43
le‐a poruncit să nu spună nimănui ce se făcuse.

9

Trimiterea celor doisprezece

91Și

9.1
Mat. 10.1Mc. 3.13
6.7
a chemat la sine pe cei doisprezece și le‐a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să tămăduiască boli. 2Și i‐a
9.2
Mat. 10.7,8Mc. 6.12
trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe bolnavi. 3Și le‐a
9.3
Mat. 10.9Mc. 6.8
zis: Nu luați nimic pe cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint; nici să n‐aveți două haine. 4Și in
9.4
Mat. 10.11Mc. 6.10
orice casă veți intra, rămâneți acolo, și de acolo plecați. 5Și
9.5
Mat. 10.14
câți nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați
9.5
Fapte. 13.51
praful de pe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor. 6Iar ei
9.6
Mc. 6.12
au plecat și umblau din sat în sat vestind Evaghelia și tămăduind pretutindeni.

Irod nu știe ce să creadă despre Isus

7Și Irod tetrarhul

9.7
Mat. 14.1Mc. 6.14
a auzit vorbind despre toate cele ce se făceau și era în nedumerire despre ce se spunea de unii că Ioan s‐a sculat dintre cei morți, 8iar de alții că s‐a arătat Ilie; iar de alții că s‐a sculat un proroc oarecare din cei vechi. 9Iar Irod a zis: Lui Ioan i‐am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Și
9.9
Cap. 23.8.
căuta să‐l vadă.

Înmulțirea pâinilor

10Și când

9.10
Mc. 6.30
s‐au întors apostolii, i‐au spus cele ce au făcut. Și el
9.10
Mat. 14.13
i‐a luat cu sine și s‐a dus la o parte la o cetate numită Betsaida. 11Și gloatele când au aflat l‐au urmat și el i‐a primit bine și le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de tămăduire. 12Iar
9.12
Mat. 14.15Mc. 6.35In. 6.1,5
ziua a început să se plece și cei doisprezece au venit la el și i‐au zis: Dă drumul gloatei ca să se ducă în satele și în locurile dimprejur și să poposească și să‐și găsească merinde, pentru că aici suntem într‐un loc pustiu. 13Iar el le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Iar ei au zis: N‐avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne‐am duce și am cumpăra de mâncare la tot poporul acesta. 14Și erau ca la cinci mii de bărbați. Iar el a zis ucenicilor săi: Așezați‐i la masă în cete de câte cincizeci. 15Și au făcut astfel și i‐au așezat pe toți la masă. 16Iar el a luat cele cinci pâini și cei doi pești și s‐a uitat spre cer și le‐a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor ca să dea la gloată. 17Și toți au mâncat și s‐au săturat și s‐a luat ce le‐a rămas din fărâmituri, douăsprezece coșuri.

Mărturisirea lui Petru

18Și a fost așa: când

9.18
Mat. 16.13Mc. 8.27
se ruga el singur, ucenicii erau cu el. Și i‐a întrebat zicând: Cine zic gloatele că sunt eu? 19Iar ei au răspuns și au zis: Ioan
9.19
Mat. 14.2
Botezătorul. Iar alții zic: Ilie. Iar alții că s‐a sculat un proroc oarecare dintre cei vechi. 20Și le‐a zis: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru
9.20
Mat. 16.16In. 6.69
a răspuns și a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21Și
9.21
Mat. 16.20
le‐a vorbit stăruitor și le‐a poruncit să nu spună aceasta la nimeni, 22zicând: Trebuie ca Fiul
9.22
Mat. 16.21
17.22
omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și cărturari și să fie omorât și a treia zi să învie.

Cum să urmăm pe Isus

23Și

9.23
Mat. 10.38
16.24Mc. 8.34
zicea tuturor: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. 24Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, acela o va mântui. 25Căci
9.25
Mat. 16.26Mc. 8.36
ce folosește unui om de câștigă lumea întreagă și se pierde pe sine însuși sau se păgubește? 26Căci
9.26
Mat. 20.33Mc. 8.382 Tim. 2.12
cine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în slava sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27Și vă spun cu adevărat:
9.27
Mat. 16.28Mc. 9.1
Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta deloc moarte până vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Schimbarea la față

28Și a fost așa: ca

9.28
Mat. 17.1Mc. 9.2
la opt zile după cuvintele acestea, a luat cu sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s‐a suit în munte ca să se roage. 29Și pe când se ruga, chipul feței lui s‐a făcut altul și îmbrăcămintea lui albă, strălucind. 30Și iată, vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie, 31care s‐au arătat în slavă și spuneau despre moartea sa pe care avea s‐o împlinească în Ierusalim. 32Iar Petru și cei cu el erau
9.32
Dan. 8.18
10.9
îngreuiați de somn; iar când s‐au deșteptat bine, au văzut slava lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. 33Și a fost așa: pe când se despărțeau ei de el, Petru a zis lui Isus: Stăpâne, este bine să fim aici și să facem trei colibe, una ție și una lui Moise și una lui Ilie. Căci nu știa ce vorbește. 34Și pe când zicea el acestea, s‐a făcut un nor și i‐a umbrit și s‐au înspăimântat când au intrat în nor. 35Și s‐a făcut un glas din nor zicând: Acesta
9.35
Mat. 3.17
este Fiul meu, cel ales, ascultați
9.35
Fapte. 3.22
de el. 36Și când se făcea glasul, Isus s‐a aflat singur. Și ei
9.36
Mat. 17.9
au tăcut și n‐au spus în acele zile nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

37Și a fost așa: în

9.37
Mat. 17.14Mc. 9.14,17
ziua următoare când s‐au coborât de pe munte, l‐a întâmpinat gloată multă. 38Și iată un bărbat din gloată a strigat zicând: Învățătorule, te rog, uită‐te spre fiul meu pentru că îl am numai pe el. 39Și iată, un duh îl apucă și deodată strigă și‐l sfâșie cu spumă și abia se depărtează de la el după ce l‐a zdrobit. 40Și m‐am rugat de ucenicii tăi ca să‐l scoată afară, dar n‐au putut. 41Și Isus a răspuns și a zis: O neam necredincios și sucit, până când voi fi la voi și vă voi îngădui? Adu aici pe fiul tău. 42Și pe când venea el încă, l‐a sfâșiat dracul și l‐a zguduit tare. Dar Isus a certat duhul necurat și a tămăduit pe băiat și l‐a dat înapoi tatălui său. 43Și toți au rămas uimiți de mărimea lui Dumnezeu.

Isus vestește moartea și învierea Sa

Dar pe când toți se minunau de toate câte făcea, el a zis ucenicilor săi: 44Puneți‐vă

9.44
Mat. 17.22
în urechi cuvintele acestea: căci Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 45Dar
9.45
Mc. 9.32
ei nu înțelegeau graiul acesta și era ascuns de ei, ca să nu‐l priceapă: și se temeau să‐l întrebe despre graiul acesta.

Cine este cel mai mare?

46Și

9.46
Mat. 18.1Mc. 9.34
a intrat o gândire în ei, adică cine dintre ei ar fi mai mare. 47Iar Isus, cunoscând gândirea inimii lor, a luat un copilaș și l‐a pus lângă sine 48și le‐a zis: Oricine
9.48
Mat. 10.40
18.5Mc. 9.37In. 12.44
13.20
va primi pe acest copilaș în numele meu, mă primește pe mine și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine; căci
9.48
Mat. 23.11,12
cine este mai mic între voi toți, acela este mare. 49Și Ioan
9.49
Mc. 9.38Num. 11.28
a răspuns și a zis: Stăpâne, am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și l‐am oprit, pentru că nu urmează cu noi. 50Și Isus i‐a zis: Nu‐l opriți, căci cine
9.50
Mat. 12.30
nu este împotriva voastră este pentru voi.

„Foc din cer”

51Și a fost așa: când erau pe împlinite zilele înălțării

9.51
Mc. 16.19Fapte. 1.2
sale, și‐a îndreptat fața hotărât ca să meargă la Ierusalim. 52Și a trimis soli înaintea feței sale. Și ei s‐au dus și au intrat într‐un sat de samariteni ca să gătească pentru el. 53Și
9.53
In. 4.4,9
nu l‐au primit pentru că fața lui era îndreptată ca să meargă spre Ierusalim. 54Și când au văzut aceasta ucenicii săi Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voiești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să‐i mistuiască precum a făcut și Ilie?
9.54
2 Reg. 1.10,12
55Iar el s‐a întors și i‐a certat și a zis: Nu știți ce fel de duh sunteți; căci Fiul
9.55
In. 3.17
12.47
omului n‐a venit să piardă suflete de oameni, ci să‐i mântuiască. 56Și s‐au dus într‐alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

57Și pe

9.57
Mat. 8.10
când mergeau pe cale, unul i‐a zis: Te voi urma oriunde vei merge. 58Și Isus i‐a zis: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 59Și a zis către un altul:
9.59
Mat. 8.21
Urmează‐mă. Iar el a zis: Doamne, dă‐mi voie întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 60Dar Isus i‐a zis: Lasă morții să‐și îngroape morții lor, iar tu du‐te și vestește în toate părțile Împărăția lui Dumnezeu. 61Și un altul de asemenea a zis: Te
9.61
1 Reg. 19.20
voi urma, Doamne, dar întâi dă‐mi voie să‐mi iau rămas bun de la cei ce sunt în casa mea. 62Dar Isus i‐a zis: Nimeni care și‐a pus mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.