Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Isus propovăduiește Evanghelia

81Și a fost așa: după aceea el călătorea din cetate în cetate și din sat în sat propovăduind și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Și cei doisprezece erau cu el; 2și de asemenea oarecare

8.2
Mat. 27.55,56
femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boli: Maria care se numește Magdalena, din
8.2
Mc. 16.9
care ieșiseră șapte draci, 3și Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, și Susana și multe altele, care îi slujeau din averea lor.

Pilda semănătorului

4Și când

8.4
Mat. 13.2Mc. 4.1
s‐a adunat laolaltă gloată multă și din cei ce ieșeau la el din fiecare cetate, le‐a spus în pildă: 5A ieșit semănătorul să‐și samene sămânța. Și când semăna el, una a căzut lângă cale și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat‐o. 6Și alta a căzut jos pe stâncă și a crescut și s‐a uscat pentru că n‐avea umezeală. 7Și alta a căzut în mijlocul spinilor și spinii au crescut cu ea și au înăbușit‐o. 8Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit. Pe când zicea acestea a strigat: Cine are urechi de auzit să audă. 9Și ucenicii
8.9
Mat. 13.10Mc. 4.10
săi îl întrebau ce să fie pilda aceasta. 10Iar el a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde: ca
8.10
Is. 6.9Mc. 4.12
văzând să nu vadă și auzind să nu priceapă. 11Iar pilda
8.11
Mat. 13.18Mc. 4.14
este aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Și cele de lângă cale sunt cei ce au auzit cuvântul; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să fie mântuiți. 13Iar cele de pe stâncă sunt cei ce când au auzit, primesc cu bucurie cuvântul; și aceștia n‐au rădăcină, ci cred pentru o vreme și la vreme de ispită se leapădă. 14Iar ce a căzut între spini, aceștia sunt cei ce au auzit, și urmându‐și calea, sunt înăbușiți de grijă și de bogăție și de plăcerile vieți acesteia și nu fac rod deplin. 15Și cea în pământul cel bun aceștia sunt cei ce după ce au auzit cuvântul, îl țin într‐o inimă curată și bună și rodesc în răbdare. 16Și nimeni
8.16
Mat. 5.15Mc. 4.21
după ce a aprins candela, n‐o acoperă cu un vas sau o pune sub pat, ci o pune în sfeșnic ca cei ce intră să vadă lumina. 17Căci
8.17
Mat. 10.26
nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față; nici ceva tainic care să nu fie cunoscut și să nu vie la arătare. 18Deci luați seama cum auziți, căci
8.18
Mat. 13.12
25.29
cine are i se va da, și cine n‐are i se va lua și ce i se pare că are.

Mama și frații lui Isus

19Și mama

8.19
Mat. 12.46Mc. 3.31
și frații lui au veni la el și nu puteau să se întâlnească cu el din pricina mulțimii. 20Și i s‐a dat de știre: Mama ta și frații tăi stau afară voind să te vadă. 21Iar el a răspuns și le‐a zis: Mama mea și frații mei sunt cei ce ascultă și fac Cuvântul lui Dumnezeu.

Potolirea furtunii

22Și a fost așa: într‐una

8.22
Mat. 8.23Mc. 4.35
din zile a intrat într‐o corabie el și ucenicii săi; și le‐a zis: Să trecem dincolo de lac. Și au plecat. 23Și pe când mergeau pe apă, el a adormit. Și s‐a lăsat pe lac o furtună de vânt și ei se umpleau cu apă și erau în primejdie. 24Și au
8.24
Mat. 8.28Mc. 5.1
venit la el și l‐au deșteptat zicând: Stăpâne, Stăpâne, pierim. Iar el s‐a deșteptat și a certat vântul și valul apei: și au încetat și s‐a făcut liniște. 25Și le‐a zis: Unde vă este credința? Și ei s‐au temut și s‐au mirat, zicând unii către alții: Cine este oare acesta, că poruncește și vânturilor și apei și ele ascultă de el?

Vindecarea unui îndrăcit

26Și au venit la uscat în ținutul Gherghesenilor, care este în față dincolo de Galileea. 27Și când a ieșit la uscat, l‐a întâmpinat un bărbat oarecare din cetate care avea draci. Și multă vreme nu se îmbrăcase cu haină și nu rămânea în casă, ci în morminte. 28Și când a văzut pe Isus, a răcnit și a căzut jos înaintea lui și a zis cu glas mare: Ce ai cu mine Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt? Rogu‐te nu mă munci. 29Căci Isus poruncea duhului necurat să iasă din om. Căci de multă vreme îl târâse cu el și omul era păzit legat cu cătușe și în obezi și rupând legăturile era mânat de dracul în pustii. 30Și Isus l‐a întrebat zicând: Care‐ți este numele? Iar el a zis: Legiune! pentru că mulți draci intraseră în el. 31Și‐l rugau ca să nu le poruncească să plece în

8.31
Ap. 20.3
adânc. 32Și era acolo o turmă de porci mulți păscând în munte. Și l‐au rugat ca să le dea voie să intre în ei. Și le‐a dat voie. 33Și dracii au ieșit din om și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în lac și s‐au înecat. 34Iar când au văzut cei ce îi pășteau ce s‐a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și la țară. 35Și au ieșit să vadă ce s‐a întâmplat. Și au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte, la picioarele lui Isus și s‐au temut. 36Și cei ce văzuseră acestea le‐au spus cum fusese scăpat cel îndrăcit. 37Și toată
8.37
Mat. 8.34
mulțimea ținutului din împrejurimea Gherghesenilor l‐a
8.37
Fapte. 16.39
rugat ca să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese frică mare, iar el a intrat în corabie și s‐a întors. 38Și bărbatul
8.38
Mc. 5.18
din care ieșiseră dracii îl ruga ca să fie cu el, dar el i‐a dat drumul zicând: 39Întoarce‐te la casa ta și istorisește tot ce ți‐a făcut Dumnezeu. Și a plecat, propovăduind prin toată cetatea tot ce‐i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

40Și când s‐a întors Isus, gloata l‐a primit bine, căci toți îl așteptau. 41Și

8.41
Mat. 9.18Mc. 5.22
iată a venit un bărbat al cărui nume era Iair. Și el era mai mare al sinagogei. Și a căzut la picioarele lui Isus și l‐a rugat ca să intre în casa lui, 42pentru că avea o singură fată ca de doisprezece ani și era pe moarte. Și pe când mergea el, gloatele îl înghesuiau. 43Și
8.43
Mat. 9.20
o femeie având o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise cu doctorii toată averea ei și n‐a putut fi tămăduită de nimeni, 44s‐a apropiat pe dinapoi și a atins ciucurele veșmântului său și îndată a stat scurgerea sângelui ei. 45Și Isus a zis: Cine este cel ce m‐a atins? Și fiindcă toți tăgăduiau, Petru a zis și cei împreună cu el: Stăpâne, gloatele te împresoară și te strâmtorează și zici: Cine m‐a atins? 46Și Isus a zis: M‐a atins cineva, căci am cunoscut o putere
8.46
Mc. 5.30
ieșită de la mine. 47Iar când a văzut femeia că n‐a rămas ascunsă, a venit tremurând și a căzut jos înaintea lui și a spus înaintea poporului întreg pricina pentru care îl atinsese și cum fusese tămăduită îndată. 48Și el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a mântuit; du‐te în pace. 49Pe
8.49
Mc. 5.35
când vorbea el încă, vine cineva de la mai marele sinagogei zicând: A murit fiica ta; nu mai supăra pe Învățătorul. 50Iar Isus când a auzit i‐a răspuns: Nu te teme, crede numai și va fi scăpată. 51Și după ce a venit la casă, n‐a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și pe tatăl copilei și pe mama ei. 52Și toți plângeau și o jeleau. Iar el a zis: Nu plângeți; căci n‐a murit, ci
8.52
In. 11.11,13
doarme. 53Și ei îl luau în râs, căci știau că murise. 54Iar el i‐a apucat mâna și a strigat zicând: Copilă, scoală‐te.
8.54
Cap. 7.14.
55Și duhul ei s‐a întors în ea, și s‐a sculat îndată. Și a poruncit să i se dea să mănânce. 56Și părinții ei au rămas uimiți: iar el
8.56
Mat. 8.4
9.30Mc. 5.43
le‐a poruncit să nu spună nimănui ce se făcuse.

9

Trimiterea celor doisprezece

91Și

9.1
Mat. 10.1Mc. 3.13
6.7
a chemat la sine pe cei doisprezece și le‐a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să tămăduiască boli. 2Și i‐a
9.2
Mat. 10.7,8Mc. 6.12
trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe bolnavi. 3Și le‐a
9.3
Mat. 10.9Mc. 6.8
zis: Nu luați nimic pe cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint; nici să n‐aveți două haine. 4Și in
9.4
Mat. 10.11Mc. 6.10
orice casă veți intra, rămâneți acolo, și de acolo plecați. 5Și
9.5
Mat. 10.14
câți nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați
9.5
Fapte. 13.51
praful de pe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor. 6Iar ei
9.6
Mc. 6.12
au plecat și umblau din sat în sat vestind Evaghelia și tămăduind pretutindeni.

Irod nu știe ce să creadă despre Isus

7Și Irod tetrarhul

9.7
Mat. 14.1Mc. 6.14
a auzit vorbind despre toate cele ce se făceau și era în nedumerire despre ce se spunea de unii că Ioan s‐a sculat dintre cei morți, 8iar de alții că s‐a arătat Ilie; iar de alții că s‐a sculat un proroc oarecare din cei vechi. 9Iar Irod a zis: Lui Ioan i‐am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Și
9.9
Cap. 23.8.
căuta să‐l vadă.

Înmulțirea pâinilor

10Și când

9.10
Mc. 6.30
s‐au întors apostolii, i‐au spus cele ce au făcut. Și el
9.10
Mat. 14.13
i‐a luat cu sine și s‐a dus la o parte la o cetate numită Betsaida. 11Și gloatele când au aflat l‐au urmat și el i‐a primit bine și le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de tămăduire. 12Iar
9.12
Mat. 14.15Mc. 6.35In. 6.1,5
ziua a început să se plece și cei doisprezece au venit la el și i‐au zis: Dă drumul gloatei ca să se ducă în satele și în locurile dimprejur și să poposească și să‐și găsească merinde, pentru că aici suntem într‐un loc pustiu. 13Iar el le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Iar ei au zis: N‐avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne‐am duce și am cumpăra de mâncare la tot poporul acesta. 14Și erau ca la cinci mii de bărbați. Iar el a zis ucenicilor săi: Așezați‐i la masă în cete de câte cincizeci. 15Și au făcut astfel și i‐au așezat pe toți la masă. 16Iar el a luat cele cinci pâini și cei doi pești și s‐a uitat spre cer și le‐a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor ca să dea la gloată. 17Și toți au mâncat și s‐au săturat și s‐a luat ce le‐a rămas din fărâmituri, douăsprezece coșuri.

Mărturisirea lui Petru

18Și a fost așa: când

9.18
Mat. 16.13Mc. 8.27
se ruga el singur, ucenicii erau cu el. Și i‐a întrebat zicând: Cine zic gloatele că sunt eu? 19Iar ei au răspuns și au zis: Ioan
9.19
Mat. 14.2
Botezătorul. Iar alții zic: Ilie. Iar alții că s‐a sculat un proroc oarecare dintre cei vechi. 20Și le‐a zis: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru
9.20
Mat. 16.16In. 6.69
a răspuns și a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21Și
9.21
Mat. 16.20
le‐a vorbit stăruitor și le‐a poruncit să nu spună aceasta la nimeni, 22zicând: Trebuie ca Fiul
9.22
Mat. 16.21
17.22
omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și cărturari și să fie omorât și a treia zi să învie.

Cum să urmăm pe Isus

23Și

9.23
Mat. 10.38
16.24Mc. 8.34
zicea tuturor: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. 24Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, acela o va mântui. 25Căci
9.25
Mat. 16.26Mc. 8.36
ce folosește unui om de câștigă lumea întreagă și se pierde pe sine însuși sau se păgubește? 26Căci
9.26
Mat. 20.33Mc. 8.382 Tim. 2.12
cine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în slava sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27Și vă spun cu adevărat:
9.27
Mat. 16.28Mc. 9.1
Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta deloc moarte până vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Schimbarea la față

28Și a fost așa: ca

9.28
Mat. 17.1Mc. 9.2
la opt zile după cuvintele acestea, a luat cu sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s‐a suit în munte ca să se roage. 29Și pe când se ruga, chipul feței lui s‐a făcut altul și îmbrăcămintea lui albă, strălucind. 30Și iată, vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie, 31care s‐au arătat în slavă și spuneau despre moartea sa pe care avea s‐o împlinească în Ierusalim. 32Iar Petru și cei cu el erau
9.32
Dan. 8.18
10.9
îngreuiați de somn; iar când s‐au deșteptat bine, au văzut slava lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. 33Și a fost așa: pe când se despărțeau ei de el, Petru a zis lui Isus: Stăpâne, este bine să fim aici și să facem trei colibe, una ție și una lui Moise și una lui Ilie. Căci nu știa ce vorbește. 34Și pe când zicea el acestea, s‐a făcut un nor și i‐a umbrit și s‐au înspăimântat când au intrat în nor. 35Și s‐a făcut un glas din nor zicând: Acesta
9.35
Mat. 3.17
este Fiul meu, cel ales, ascultați
9.35
Fapte. 3.22
de el. 36Și când se făcea glasul, Isus s‐a aflat singur. Și ei
9.36
Mat. 17.9
au tăcut și n‐au spus în acele zile nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

37Și a fost așa: în

9.37
Mat. 17.14Mc. 9.14,17
ziua următoare când s‐au coborât de pe munte, l‐a întâmpinat gloată multă. 38Și iată un bărbat din gloată a strigat zicând: Învățătorule, te rog, uită‐te spre fiul meu pentru că îl am numai pe el. 39Și iată, un duh îl apucă și deodată strigă și‐l sfâșie cu spumă și abia se depărtează de la el după ce l‐a zdrobit. 40Și m‐am rugat de ucenicii tăi ca să‐l scoată afară, dar n‐au putut. 41Și Isus a răspuns și a zis: O neam necredincios și sucit, până când voi fi la voi și vă voi îngădui? Adu aici pe fiul tău. 42Și pe când venea el încă, l‐a sfâșiat dracul și l‐a zguduit tare. Dar Isus a certat duhul necurat și a tămăduit pe băiat și l‐a dat înapoi tatălui său. 43Și toți au rămas uimiți de mărimea lui Dumnezeu.

Isus vestește moartea și învierea Sa

Dar pe când toți se minunau de toate câte făcea, el a zis ucenicilor săi: 44Puneți‐vă

9.44
Mat. 17.22
în urechi cuvintele acestea: căci Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 45Dar
9.45
Mc. 9.32
ei nu înțelegeau graiul acesta și era ascuns de ei, ca să nu‐l priceapă: și se temeau să‐l întrebe despre graiul acesta.

Cine este cel mai mare?

46Și

9.46
Mat. 18.1Mc. 9.34
a intrat o gândire în ei, adică cine dintre ei ar fi mai mare. 47Iar Isus, cunoscând gândirea inimii lor, a luat un copilaș și l‐a pus lângă sine 48și le‐a zis: Oricine
9.48
Mat. 10.40
18.5Mc. 9.37In. 12.44
13.20
va primi pe acest copilaș în numele meu, mă primește pe mine și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine; căci
9.48
Mat. 23.11,12
cine este mai mic între voi toți, acela este mare. 49Și Ioan
9.49
Mc. 9.38Num. 11.28
a răspuns și a zis: Stăpâne, am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și l‐am oprit, pentru că nu urmează cu noi. 50Și Isus i‐a zis: Nu‐l opriți, căci cine
9.50
Mat. 12.30
nu este împotriva voastră este pentru voi.

„Foc din cer”

51Și a fost așa: când erau pe împlinite zilele înălțării

9.51
Mc. 16.19Fapte. 1.2
sale, și‐a îndreptat fața hotărât ca să meargă la Ierusalim. 52Și a trimis soli înaintea feței sale. Și ei s‐au dus și au intrat într‐un sat de samariteni ca să gătească pentru el. 53Și
9.53
In. 4.4,9
nu l‐au primit pentru că fața lui era îndreptată ca să meargă spre Ierusalim. 54Și când au văzut aceasta ucenicii săi Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voiești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să‐i mistuiască precum a făcut și Ilie?
9.54
2 Reg. 1.10,12
55Iar el s‐a întors și i‐a certat și a zis: Nu știți ce fel de duh sunteți; căci Fiul
9.55
In. 3.17
12.47
omului n‐a venit să piardă suflete de oameni, ci să‐i mântuiască. 56Și s‐au dus într‐alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

57Și pe

9.57
Mat. 8.10
când mergeau pe cale, unul i‐a zis: Te voi urma oriunde vei merge. 58Și Isus i‐a zis: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 59Și a zis către un altul:
9.59
Mat. 8.21
Urmează‐mă. Iar el a zis: Doamne, dă‐mi voie întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 60Dar Isus i‐a zis: Lasă morții să‐și îngroape morții lor, iar tu du‐te și vestește în toate părțile Împărăția lui Dumnezeu. 61Și un altul de asemenea a zis: Te
9.61
1 Reg. 19.20
voi urma, Doamne, dar întâi dă‐mi voie să‐mi iau rămas bun de la cei ce sunt în casa mea. 62Dar Isus i‐a zis: Nimeni care și‐a pus mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.

10

Trimiterea celor șaptezeci de ucenici

101Iar după acestea Domnul a rânduit pe alți șaptezeci și i‐a trimis

10.1
Mat. 10.1Mc. 6.7
câte doi înaintea feței sale în orice cetate și loc în care avea să vină el însuși. 2Și le zicea: Secerișul
10.2
Mat. 9.37,38In. 4.35
este mare dar lucrătorii sunt puțini; rugați‐vă deci
10.2
2 Tes. 3.1
de Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său. 3Duceți‐vă; iată,
10.3
Mat. 10.16
vă trimit ca niște miei în mijlocul lupilor. 4
10.4
Mat. 10.9,10Mc. 6.8
Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte: și nu îmbrățișați pe nimeni
10.4
2 Reg. 4.29
pe cale. 5Și în orice
10.5
Mat. 10.12
casă veți intra, ziceți întâi: Pace casei acesteia! 6Și dacă este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7Și
10.7
Mat. 10.11
rămâneți în aceeași casă mâncând
10.7
1 Cor. 10.27
și bând cele ce sunt la ei; căci vrednic este lucrătorul
10.7
Mat. 10.101 Cor. 9.41 Tim. 5.18
de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. 8Și în orice cetate intrați și vă primesc ei, mâncați cele ce vă sunt puse înainte. 9Și
10.9
Cap. 9.2.
tămăduiți pe cei bolnavi în ea și spuneți‐le: Împărăția lui Dumnezeu s‐a
10.9
Mat. 3.2
4.17
10.7
apropiat de voi. 10Dar în orice cetate veți intra și nu vă primesc ei, ieșiți în ulițele ei și ziceți: 11Chiar
10.11
Mat. 10.14Fapte. 13.51
18.6
praful din cetatea voastră ce s‐a lipit de picioarele noastre, noi îl scuturăm împotriva voastră. Însă cunoașteți aceasta că Împărăția lui Dumnezeu s‐a apropiat. 12Vă spun că în ziua aceea va fi mai
10.12
Mat. 10.15Mc. 6.11
ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai
10.13
Mat. 11.21
de tine Horazine! vai de tine Betsaido! Pentru că
10.13
Ezec. 3.6
dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, demult s‐ar fi pocăit șezând în sac și cenușă. 14Însă va fi mai ușor Tirului și Sidonului la judecată decât vouă. 15Și tu,
10.15
Mat. 11.23
Capernaume, oare vei fi ridicat
10.15
Gen. 11.4Deut. 1.28Is. 14.13Ier. 51.53
până la cer? Până la Hades vei fi pogorât.
10.15
Ezec. 26.20
32.18
16Cine
10.16
Mat. 10.40Mc. 9.37In. 13.20
ascultă de voi, ascultă de mine; și
10.16
1 Tes. 4.8
cine vă leapădă pe voi, mă leapădă pe mine; și cine mă leapădă
10.16
In. 5.23
pe mine, leapădă pe cel ce m‐a trimis pe mine.

Întoarcerea celor șaptezeci

17Și cei șaptezeci s‐au

10.17
Vers. 1.
întors cu bucurie zicând: Doamne, chiar și dracii ni se supun în numele tău. 18Și el le‐a zis: Am zărit
10.18
In. 12.31
16.11Ap. 9.1
12.8,9
pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată, v‐am
10.19
Mc. 16Fapte. 28.5
dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum. 20Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numele
10.20
Ex. 32.32Ps. 69.28Is. 4.3Dan. 12.1Fil. 4.3Evr. 12.23Ap. 13.8
20.12
21.27
voastre sunt scrise în ceruri. 21În
10.21
Mat. 11.25
același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta. 22Toate
10.22
Mat. 28.18In. 3.35
5.27
17.2
mi‐au fost date de Tatăl meu: și
10.22
In. 1.18
6.44,46
nimeni nu cunoaște cine este Fiul decât numai Tatăl și cine este Tatăl decât numai Fiul și acela căruia ar voi Fiul să i‐l descopere. 23Și întorcându‐se către ucenici, a zis la o parte: Fericiți
10.23
Mat. 13.16
sunt ochii care văd cele ce vedeți voi. 24Căci vă spun că
10.24
1 Pet. 1.10
mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit.

Pilda samariteanului

25Și iată, un învățător

10.25
Mat. 19.16
22.35
de lege oarecare s‐a sculat și l‐a ispitit, și a zis: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 26Și el i‐a zis: Ce este scris în lege? Cum citești? 27Și el a răspuns și a zis: Să
10.27
Deut. 6.5
iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău și
10.27
Lev. 19.18
pe aproapele tău ca pe tine însuți. 28Și el i‐a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei
10.28
Lev. 18.5Neem. 9.29Ezec. 20.11,13,21Rom. 10.5
trăi. 29Iar el, voind să
10.29
Cap. 16.15.
se îndreptățească, a zis lui Isus: Și cine este aproapele meu? 30Și dând răspuns, Isus a zis: Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care l‐au dezbrăcat și i‐au făcut răni și au plecat lăsându‐l jumătate mort. 31Și din întâmplare un preot oarecare se pogora pe calea aceea și când l‐a văzut, a
10.31
Ps. 38.11
trecut înainte pe cealaltă parte. 32Asemenea și un Levit, când a venit la acel loc și l‐a văzut, a trecut înainte pe cealaltă parte. 33Iar un samaritean
10.33
In. 4.9
oarecare mergea pe cale și a venit la el și când l‐a văzut, i s‐a făcut milă 34și s‐a apropiat de el și i‐a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin și l‐a pus pe dobitocul său și l‐a adus la o casă de poposire și a purtat grijă de el. 35Și a doua zi dimineața, a scos doi dinari și i‐a dat gazdei și a zis: Poartă grijă de el și ce vei mai cheltui, îți voi da înapoi când mă voi întoarce. 36Care dintre acești trei ți se pare că s‐a făcut aproapele celui ce a căzut între tâlhari? 37Iar el a zis: Cel ce și‐a făcut milă cu el. Și Isus i‐a zis: Du‐te și fă și tu asemenea.

Marta și Maria

38Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Marta

10.38
In. 11.1
12.2,3
l‐a primit în casa ei. 39Și ea avea o soră numită Maria, care
10.39
1 Cor. 7.32
și ea ședea jos
10.39
Cap. 3.35.
la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui. 40Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine. 41Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu, 42dar un
10.42
Ps. 27.4
singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.