Nerecunoștința Iui Israel
11Sarcina Cuvântului Domnului către Israel prin Maleahi. 2Eu v‐am
10.15
iubit, zice Domnul; totuși voi ziceți: În ce ne‐ai iubit? Oare nu era Esau fratele lui Iacov? zice Domnul: totuși eu am iubit pe Iacov
, 3dar am urât pe Esau, și am făcut munții
săi o pustie și moștenirea sa am dat‐o șacalilor pustiei. 4Când va zice Edomul: Suntem sfărâmați, dar vom zidi iarăși locurile dărâmate! așa zice Domnul oștirilor: ei vor zidi dar eu voi surpa. Și oamenii‐i vor numi: Ținutul nelegiuirii! și: Poporul împotriva căruia Domnul s‐a mâniat în veac. 5Și ochii voștri vor vedea și veți zice: Mare
este Domnul dincolo de hotarul lui Israel! 6Fiul cinstește
pe tatăl său și slujitorul pe domnul său. Dar dacă eu sunt tată
, unde este cinstea mea? Și dacă sunt domn, unde este frica de mine? zice Domnul oștirilor, către voi, preoților, care disprețuiți numele meu. Și ziceți
: În ce am disprețuit numele tău? 7Voi apropiați pâine
spurcată pe altarul meu și ziceți: Prin ce te‐am spurcat? Prin aceea că ziceți: Masa Domnului este de
disprețuit! 8Și când aduceți
pe cea oarbă ca jertfă, oare nu este rău? Și când aduceți pe cea oloagă și bolnavă, oare nu este rău? Ia du‐o dregătorului tău: va avea el plăcere oare de tine? sau te va primi
el? zice Domnul oștirilor. 9Și acum, vă rog, rugați pe Dumnezeu, ca să se îndure de noi: aceasta s‐a făcut
din mâna voastră. Va primi el pe vreunul din voi? zice Domnul oștirilor. 10Cine este între voi care să închidă ușile? Atunci n‐ați aprinde
focul în zadar pe altarul meu! N‐am plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și nici nu voi primi un dar de mâncare
din mâna voastră. 11Căci de la răsăritul
soarelui și până la apusul său numele meu va fi mare
între neamuri, și în orice loc
se va aduce tămâie
numelui meu și un dar de mâncare curat. Căci numele meu va fi mare
între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12Dar voi îl pângăriți, zicând: Masa Domnului
este spurcată, și rodul său, mâncarea sa, de disprețuit! 13Și mai ziceți: Iată, ce trudă! și ați suflat deasupra, zice Domnul oștirilor, și ați adus ce era luat cu sila, și cea oloagă și cea bolnavă; așa aduceți darul! Și eu
să le primesc din mâna voastră? zice Domnul. 14Dar blestemat
fie înșelătorul care are o parte bărbătească în turma sa și juruiește și jertfește Domnului ce este stricat! Căci eu sunt
un împărat mare, zice Domnul oștirilor, și numele meu este înfricoșat între neamuri.
Mustrare împotriva preoților
21Și acum, o, voi preoților, porunca aceasta este pentru voi. 2Dacă
nu veți asculta și dacă nu veți lua la inimă ca să dați slavă numelui meu, zice Domnul oștirilor, atunci voi trimite blestemul peste voi și voi blestema binecuvântările voastre. Da, cu adevărat le‐am și blestemat, fiindcă nu luați la inimă. 3Iată, voi certa sămânța voastră și voi presăra baligă pe fețele voastre, adică baliga jertfelor voastre; și veți fi luați
cu ea! 4Și veți cunoaște că eu v‐am trimis această poruncă pentru ca legământul meu să fie cu Levi, zice Domnul oștirilor. 5Legământul
37.26
meu de viață și de pace era cu el. Și le‐am dat lui ca să se teamă
și s‐a temut de mine și a tremurat înaintea numelui meu. 6Legea
adevărului era în gura lui și nedreptate nu se afla pe buzele lui: a umblat în pace și neprihănire cu mine, și a întors pe mulți
de la nelegiuire. 7Căci buzele
24.8Ezra 7.10Ier. 18.8Hag. 2.11,12
preotului trebuie să păzească cunoștința și din gura lui să se caute legea, căci el
este trimisul Domnului oștirilor. 8Dar voi v‐ați abătut din cale și pe mulți
ați făcut să se poticnească în lege. Ați stricat
legământul lui Levi, zice Domnul oștirilor. 9De aceea v‐am făcut
de disprețuit și înjosiți înaintea întregului popor, fiindcă n‐ați păzit căile mele, ci ați căutat la fața oamenilor în ce privește legea. 10Oare, nu toți
avem un singur Tată? Oare nu ne‐a făcut
același Dumnezeu? De ce dar ne purtăm cu viclenie, fiecare împotriva fratelui său, pângărind legământul părinților noștri? 11Iuda s‐a purtat necredincios, și în Israel și în Ierusalim se face urâciune, căci Iuda a pângărit sfințenia Domnului, pe care o iubește și a luat în căsătorie
10.2Neem. 13.23
pe fiica unui dumnezeu străin. 12Domnul va stârpi pe bărbatul, care face acestea, pe cel ce deșteaptă și pe cel ce răspunde, din corturile lui Iacov, și pe cel ce aduce un dar
Domnului oștirilor. 13Și aceasta iarăși faceți: Voi acoperiți altarul Domnului cu lacrimi, cu plângeri și cu oftări, așa că el nu se mai uită la dar și nu‐l primește cu bunăvoință din mâna voastră. 14Totuși ziceți: De ce? Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta tinereții
tale, către care te‐ai purtat cu viclenie, deși ea este tovarășa ta și nevasta
legământului tău. 15Și nu i‐a făcut el unul
singur? Totuși el avea rămășița Duhului. Și de ce unul singur? El căuta o sămânță
de la Dumnezeu. Deci luați seama la duhul vostru și nu te purta cu viclenie împotriva nevestei tinereții tale. 16Căci eu
19.8
urăsc despărțirea, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, și pe cel ce își acoperă veșmântul cu asuprire, zice Domnul oștirilor: deci luați seama la duhul vostru și nu vă purtați cu viclenie. 17Voi
osteniți pe Domnul cu vorbele voastre și ziceți: Cu ce l‐am ostenit? Cu aceea, că ziceți: Oricine face răul este bun în ochii Domnului și de ei are plăcere. Sau: Unde este Dumnezeul judecății?
Înainte mergătorul lui Mesia
31Iată
7.27
trimit pe solul meu și el va pregăti
calea înaintea mea: și Domnul pe care‐l căutați va veni deodată la templul său și Îngerul
legământului de care aveți plăcere, iată, vine,
zice Domnul oștirilor. 2Dar cine va suferi ziua venirii
lui și cine
va sta când se va arăta? Căci el
este ca focul topitorului și ca leșia albitorilor: 3și el va ședea
ca acela care topește și curățește argintul și va curăți pe fiii lui Levi și‐i va lămuri ca aurul și argintul și vor
aduce Domnului daruri în dreptate. 4Atunci darul lui Iuda și al Ierusalimului va fi
plăcut Domnului, ca în zilele din vechime și ca în anii de mai înainte. 5Și mă voi apropia de voi în judecată; și voi fi un martor iute împotriva fermecătorilor și împotriva preacurvarilor și împotriva celor ce jură mincinos
, și împotriva celor ce apasă pe simbriaș în plata lui, pe văduvă și orfan, și care sucesc dreptul străinului de loc și nu se tem de mine, zice Domnul oștirilor. 6Căci eu, Domnul, nu mă
schimb; de aceea
voi, copii ai lui Iacov, nu sunteți nimiciți. 7Din zilele părinților voștri voi
v‐ați abătut de la așezămintele mele și nu le‐ați păzit. Întoarceți‐vă
la mine și eu mă voi întoarce la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi ziceți
: În ce să ne întoarcem? 8Oare va înșela omul pe Dumnezeu? Totuși voi mă înșelați și ziceți: În ce te înșelăm? În zeciuieli și în darurile
ridicate. 9Sunteți blestemați cu blestem; căci mă înșelați, voi, neamul acesta întreg! 10Aduceți
toată zeciuiala în casa vistieriei
13.13
, ca să fie hrană în casa mea și cercați‐mă prin aceasta, zice Domnul oștirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele
cerurilor și nu voi vărsa
peste voi binecuvântarea până nu va fi destul loc. 11Și voi mustra pentru voi pe cel ce mânâncă
, pentru ca să nu vă strice rodul pământului, ca să nu vă mai fie neroditoare vița în câmp, zice Domnul oștirilor. 12Și toate neamurile vă vor ferici, căci veți fi o țară
de desfătări, zice Domnul oștirilor. 13Cuvintele
voastre s‐au înăsprit împotriva mea, zice Domnul. Totuși ziceți
22.17Ps. 73.13Țef. 1.12
: Ce am vorbit împotriva ta? 14Voi ziceți: În zadar slujește cineva lui Dumnezeu: și ce câștig este că am păzit cele de păzit ale lui și că am umblat în jale înaintea Domnului oștirilor? 15Și acum
fericim pe cei mândri; și cei ce lucrează răutatea sunt zidiți; da, ei chiar ispitesc pe Dumnezeu
și scapă. 16Atunci cei ce se temeau
de Domnul vorbeau unul cu altul: și Domnul asculta
și auzea; și o carte
de amintire a fost scrisă înaintea lui pentru cei ce se temeau de Domnul și se gândeau la numele lui. 17Și ei vor
fi ai mei, comoara
mea deosebită, zice Domnul oștirilor, în ziua pe care o fac. Și‐i voi cruța
, cum cruță bărbatul pe fiul său care‐i slujește. 18Atunci vă veți
întoarce și veți deosebi între cel drept și cel rău, între cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu slujește.