91Și intrând în corabie, a trecut dincoace și
a venit în cetatea sa. 2Și
iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând
credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele. 3Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4Dar Isus, știind
6.8
9.47
11.17
gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă? 6Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta. 7Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui. 8Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
9Și pe când trecea
Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat. 10Și a fost așa
; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui. 11Și când au văzut
fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii
și păcătoșii? 12Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă
voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci
pe păcătoși.
14Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce
noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc? 15Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă
să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci
14.231 Cor. 7.5
vor posti. 16Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură. 17Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
18Pe când
le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi. 19Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui. 20Și
iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului. 21Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită. 22Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința
8.48
17.19
18.42
ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela. 23Și când
a venit Isus la casa mai marelui
și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă, 24a zis: Depărtați‐vă
: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el. 25Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat. 26Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.
27Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu
al lui David. 28Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne. 29Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră. 30Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți
, nimeni să nu știe. 31Dar
când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.
32Și pe
când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit. 33Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel. 34Dar fariseii ziceau: El scoate
afară pe draci prin mai marele dracilor.
35Și Isus străbătea
toate cetățile și satele, învățându‐i
în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune. 36Iar când
a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca
niște oi neavând păstor. 37Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul
în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38Rugați‐vă
, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.
101Și a chemat
6.7Lc. 6.13
9.1
la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis
Petru, și Andrei, fratele lui, Iacov al lui Zebedei și Ioan, fratele lui, 3Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, numit Tadeu. 4Simon
Cananitul și Iuda Iscarioteanul
, care l‐a și dat prins. 5Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicând
: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteni
; 6ci
mergeți mai degrabă la oile
cele pierdute ale casei lui Israel. 7Iar
când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărăția
cerurilor. 8Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; în
dar ați luat, în dar dați. 9Nu
10.4
22.35
câștigați aur, nici argint, nici aramă
la cingătorile voastre, 10nici traistă pentru cale, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; căci
vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11Și în
orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în el și rămâneți acolo până când veți ieși. 12Iar când intrați în casă, urați‐i de bine. 13Și
dacă este casa vrednică, pacea voastră să vie peste ea
; iar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Și
10.10,11
cine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieșiți din casa sau din cetatea aceea, scuturați
18.6
praful de pe picioarele voastre. 15Adevărat vă spun, mai
ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia.
16Iată
, eu vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar
înțelepți ca șerpii și fără răutate
ca porumbeii. 17Dar feriți‐vă de oameni; căci vă
vor da în sinedrii și vă
vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți
24.10
25.7,232 Tim. 4.16
fi duși înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie lor și Neamurilor. 19Iar
21.14,15
când vă vor da, nu vă îngrijorați cum sau ce să vorbiți, căci vi
se va da în acel ceas ce să vorbiți. 20Căci
6.102 Tim. 4.17
nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel ce vorbește în voi. 21Și frate
va da pe frate la moarte și tatăl pe copilul său: și copiii se vor scula împotriva părinților și‐i vor omorî. 22Și veți
fi urâți de toți pentru numele meu; dar
cine rabdă până în sfârșit, acela va fi mântuit. 23Și când
vă prigonesc în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; căci adevărat vă spun, nu veți sfârși cetățile lui Israel până
va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu
15.20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Destul este ucenicului să fie ca învățătorul său, și robului să fie ca domnul său. Dacă pe
domnul casei l‐au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe casnicii lui. 26Deci nu vă temeți de ei, căci
12.2,8
nimic nu este acoperit care nu va fi descoperit și ascuns care nu va fi cunoscut. 27Ce vă zic eu la întuneric, spuneți la lumină și ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 28Și nu
vă temeți de cei ce ucid trupul dar sufletul nu‐l pot ucide: ci temeți‐vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă. 29Oare nu se vând două vrăbii pentru un ban? Și niciuna din ele nu va cădea pe pământ fără Tatăl vostru. 30Chiar
și perii capului vostru, toți sunt numărați. 31Deci nu vă temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 32Deci
oricine care va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și
eu pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 33Dar
oricine mă va tăgădui pe mine înaintea oamenilor, îl voi tăgădui și eu pe el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 34Nu
socotiți că am venit să arunc pace pe pământ; n‐am venit să arunc pace, ci sabie. 35Căci am venit să învrăjbesc pe om cu
tatăl său și pe fiică cu mamă‐sa și pe noră cu soacra ei. 36Și vrăjmași
55.13Mica 7.6In. 13.18
ai omului sunt casnicii lui. 37Cine
iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine. 38Și oricine
nu‐și ia crucea sa și nu mă urmează, nu este vrednic de mine. 39Cine
își află viața, o va pierde și cine își pierde viața pentru mine, o va afla.
40Cine
vă primește pe voi, pe mine mă primește și cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 41Cine
18.42 Reg. 4.8
primește un proroc în nume de proroc, va lua răsplată de proroc și cine primește pe un drept în nume de drept, va lua răsplata unui drept. 42Și
cine va adăpa pe unul din acești mici numai cu un pahar de apă rece în nume de ucenic, adevărat vă spun, nu‐și va pierde răsplata nicidecum.
111Și a fost așa: când a sfârșit Isus de dat învățături celor doisprezece ucenici ai săi, a trecut de acolo ca să‐i învețe și să propovăduiască în cetățile lor. 2Iar Ioan
, când a auzit în
temniță faptele lui Hristos, a trimis prin ucenicii săi 3și i‐a zis: Tu ești cel ce
vine sau să așteptăm pe altul? 4Și Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: 5orbii
35.4‐6
42.7In. 2.23
3.2
5.36
10.25,38
14.11
își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală și săracilor
li se vestește Evanghelia; 6și fericit este cine nu va găsi
2.14Gal. 5.111 Pet. 2.8
un prilej de poticnire în mine.
7Iar pe când
plecau ei, a început Isus să vorbească gloatelor despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să priviți? O trestie
clătinându‐se de vânt? 8Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce poartă cele moi sunt în casele împăraților. 9Dar pentru ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, vă spun, și
mai mult decât un proroc. 10Acesta este cel despre care s‐a scris: Iată
7.27
, eu trimit înaintea feței tale pe solul meu, care va pregăti calea ta înaintea ta. 11Adevărat vă spun, între cei născuți de femei nu s‐a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Dar cine este mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. 12Și din
zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția Cerurilor se ia cu năvală și cei ce dau năvală, o apucă. 13Căci toți
prorocii și legea au prorocit până la Ioan. 14Și dacă voiți să primiți, el este Ilie
care are să vină. 15Cine
are urechi, să audă. 16Dar cu
cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea unor copii care stau în târguri și strigă către ceilalți 17și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat: v‐am cântat de jale și nu v‐ați bătut în piept. 18Căci Ioan a venit nici mâncând nici bând și ei zic: Are drac. 19Fiul omului a venit mâncând și bând și ei zic: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten
al vameșilor și al păcătoșilor. Și
înțelepciunea este îndreptățită din faptele ei.
20Atunci
a început să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe puteri ale lui, pentru că nu s‐au pocăit. 21Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, de mult s‐ar fi pocăit în
sac și cenușă. 22Dar vă spun, va
fi mai ușor Tirului și Sidonului în ziua judecății decât vouă. 23Și tu, Capernaume, vei fi înălțat
până la cer? Până la Hades vei fi pogorât. Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Sodoma puterile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până astăzi. 24Dar vă spun că va fi mai ușor
pământului Sodomei în ziua judecății decât ție.
25În
vremea aceea Isus a răspuns și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai
2.82 Cor. 3.14
ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și
le‐ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, pentru că așa a fost bună‐plăcere înaintea ta. 27Toate
mi‐au fost date de Tatăl meu și
6.46
10.15
nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu‐l cunoaște deplin cineva decât Fiul și acela căruia va voi Fiul să i‐l descopere. 28Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. 29Luați jugul meu asupra voastră și
învățați de la mine, pentru că sunt blând și smerit
cu inima și
veți afla odihnă pentru sufletele voastre. 30Căci
jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară.