Trimiterea celor doisprezece apostoli
101Și a chemat
6.7Lc. 6.13
9.1
la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis
Petru, și Andrei, fratele lui, Iacov al lui Zebedei și Ioan, fratele lui, 3Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, numit Tadeu. 4Simon
Cananitul și Iuda Iscarioteanul
, care l‐a și dat prins. 5Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicând
: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteni
; 6ci
mergeți mai degrabă la oile
cele pierdute ale casei lui Israel. 7Iar
când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărăția
cerurilor. 8Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; în
dar ați luat, în dar dați. 9Nu
10.4
22.35
câștigați aur, nici argint, nici aramă
la cingătorile voastre, 10nici traistă pentru cale, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; căci
vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11Și în
orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în el și rămâneți acolo până când veți ieși. 12Iar când intrați în casă, urați‐i de bine. 13Și
dacă este casa vrednică, pacea voastră să vie peste ea
; iar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Și
10.10,11
cine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieșiți din casa sau din cetatea aceea, scuturați
18.6
praful de pe picioarele voastre. 15Adevărat vă spun, mai
ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia.
Primirea apostolilor de lume
16Iată
, eu vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar
înțelepți ca șerpii și fără răutate
ca porumbeii. 17Dar feriți‐vă de oameni; căci vă
vor da în sinedrii și vă
vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți
24.10
25.7,232 Tim. 4.16
fi duși înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie lor și Neamurilor. 19Iar
21.14,15
când vă vor da, nu vă îngrijorați cum sau ce să vorbiți, căci vi
se va da în acel ceas ce să vorbiți. 20Căci
6.102 Tim. 4.17
nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel ce vorbește în voi. 21Și frate
va da pe frate la moarte și tatăl pe copilul său: și copiii se vor scula împotriva părinților și‐i vor omorî. 22Și veți
fi urâți de toți pentru numele meu; dar
cine rabdă până în sfârșit, acela va fi mântuit. 23Și când
vă prigonesc în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; căci adevărat vă spun, nu veți sfârși cetățile lui Israel până
va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu
15.20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Destul este ucenicului să fie ca învățătorul său, și robului să fie ca domnul său. Dacă pe
domnul casei l‐au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe casnicii lui. 26Deci nu vă temeți de ei, căci
12.2,8
nimic nu este acoperit care nu va fi descoperit și ascuns care nu va fi cunoscut. 27Ce vă zic eu la întuneric, spuneți la lumină și ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 28Și nu
vă temeți de cei ce ucid trupul dar sufletul nu‐l pot ucide: ci temeți‐vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă. 29Oare nu se vând două vrăbii pentru un ban? Și niciuna din ele nu va cădea pe pământ fără Tatăl vostru. 30Chiar
și perii capului vostru, toți sunt numărați. 31Deci nu vă temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 32Deci
oricine care va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și
eu pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 33Dar
oricine mă va tăgădui pe mine înaintea oamenilor, îl voi tăgădui și eu pe el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 34Nu
socotiți că am venit să arunc pace pe pământ; n‐am venit să arunc pace, ci sabie. 35Căci am venit să învrăjbesc pe om cu
tatăl său și pe fiică cu mamă‐sa și pe noră cu soacra ei. 36Și vrăjmași
55.13Mica 7.6In. 13.18
ai omului sunt casnicii lui. 37Cine
iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine. 38Și oricine
nu‐și ia crucea sa și nu mă urmează, nu este vrednic de mine. 39Cine
își află viața, o va pierde și cine își pierde viața pentru mine, o va afla.
Primirea ucenicilor
40Cine
vă primește pe voi, pe mine mă primește și cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 41Cine
18.42 Reg. 4.8
primește un proroc în nume de proroc, va lua răsplată de proroc și cine primește pe un drept în nume de drept, va lua răsplata unui drept. 42Și
cine va adăpa pe unul din acești mici numai cu un pahar de apă rece în nume de ucenic, adevărat vă spun, nu‐și va pierde răsplata nicidecum.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
111Și a fost așa: când a sfârșit Isus de dat învățături celor doisprezece ucenici ai săi, a trecut de acolo ca să‐i învețe și să propovăduiască în cetățile lor. 2Iar Ioan
, când a auzit în
temniță faptele lui Hristos, a trimis prin ucenicii săi 3și i‐a zis: Tu ești cel ce
vine sau să așteptăm pe altul? 4Și Isus a răspuns și le‐a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: 5orbii
35.4‐6
42.7In. 2.23
3.2
5.36
10.25,38
14.11
își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții se scoală și săracilor
li se vestește Evanghelia; 6și fericit este cine nu va găsi
2.14Gal. 5.111 Pet. 2.8
un prilej de poticnire în mine.
Mărturia lui Isus despre Ioan
7Iar pe când
plecau ei, a început Isus să vorbească gloatelor despre Ioan: Ce ați ieșit în pustie să priviți? O trestie
clătinându‐se de vânt? 8Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în veșminte moi? Iată, cei ce poartă cele moi sunt în casele împăraților. 9Dar pentru ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, vă spun, și
mai mult decât un proroc. 10Acesta este cel despre care s‐a scris: Iată
7.27
, eu trimit înaintea feței tale pe solul meu, care va pregăti calea ta înaintea ta. 11Adevărat vă spun, între cei născuți de femei nu s‐a sculat unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Dar cine este mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. 12Și din
zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția Cerurilor se ia cu năvală și cei ce dau năvală, o apucă. 13Căci toți
prorocii și legea au prorocit până la Ioan. 14Și dacă voiți să primiți, el este Ilie
care are să vină. 15Cine
are urechi, să audă. 16Dar cu
cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea unor copii care stau în târguri și strigă către ceilalți 17și zic: V‐am cântat din fluier și n‐ați jucat: v‐am cântat de jale și nu v‐ați bătut în piept. 18Căci Ioan a venit nici mâncând nici bând și ei zic: Are drac. 19Fiul omului a venit mâncând și bând și ei zic: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten
al vameșilor și al păcătoșilor. Și
înțelepciunea este îndreptățită din faptele ei.
Mustrarea cetăților nepocăite
20Atunci
a început să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe puteri ale lui, pentru că nu s‐au pocăit. 21Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, de mult s‐ar fi pocăit în
sac și cenușă. 22Dar vă spun, va
fi mai ușor Tirului și Sidonului în ziua judecății decât vouă. 23Și tu, Capernaume, vei fi înălțat
până la cer? Până la Hades vei fi pogorât. Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Sodoma puterile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până astăzi. 24Dar vă spun că va fi mai ușor
pământului Sodomei în ziua judecății decât ție.
Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos
25În
vremea aceea Isus a răspuns și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai
2.82 Cor. 3.14
ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și
le‐ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, pentru că așa a fost bună‐plăcere înaintea ta. 27Toate
mi‐au fost date de Tatăl meu și
6.46
10.15
nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu‐l cunoaște deplin cineva decât Fiul și acela căruia va voi Fiul să i‐l descopere. 28Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. 29Luați jugul meu asupra voastră și
învățați de la mine, pentru că sunt blând și smerit
cu inima și
veți afla odihnă pentru sufletele voastre. 30Căci
jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară.
Spicele și ziua Sabatului
121În vremea aceea Isus a mers
în Sabat prin semănături și ucenicii săi au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. 2Iar fariseii, când au văzut, i‐au zis: Iată, ucenicii tăi fac ce nu se cade să facă în Sabat. 3Dar el le‐a zis: N‐ați citit ce
a făcut David, când a flămânzit, el și cei ce erau cu el? 4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile
punerii înainte, ceea ce nu i se cădea să mănânce, nici celor ce erau cu el, ci
24.9
numai preoților? 5Sau n‐ați citit în lege
, că în ziua Sabatului preoții în Templu pângăresc Sabatul și sunt fără vină? 6Dar vă spun că aici este ceva
mai mare decât Templul. 7Dar dacă ați fi știut ce este: Milă
voiesc, iar nu jertfă! n‐ați fi osândit pe cei fără vină. 8Căci Fiul omului este domn al Sabatului.
Omul cu mâna uscată
9Și
a trecut de acolo și a venit în sinagoga lor. 10Și iată un om având o mână uscată. Și l‐au întrebat zicând: Se cade
14.3In. 9.16
a tămădui în ziua Sabatului? Ca să‐l învinuiască. 11Iar el le‐a zis: Ce om va fi între voi care va avea o singură oaie și dacă va
cădea ea în groapă, în ziua Sabatului, n‐o va apuca și o va scoate afară? 12Cât de mult deci se deosebește un om de o oaie! De aceea se cade a face bine în ziua Sabatului. 13Atunci zice omului: Întinde‐ți mâna. Și el a întins‐o și s‐a făcut sănătoasă ca cealaltă. 14Dar fariseii
au ieșit și s‐au sfătuit împotriva lui cum să‐l piardă.
Isus Robul Domnului
15Dar Isus cunoscând, s‐a depărtat
de acolo. Și
l‐au urmat mulți și i‐a tămăduit pe toți. 16Și le‐a poruncit
aspru să nu‐l dea pe față, 17ca să se împlinească ce s‐a spus prin Isaia prorocul, care zice: 18Iată
robul meu pe care l‐am ales, iubitul meu în
care sufletul meu și‐a găsit plăcerea; voi pune Duhul meu peste el și va vesti judecată Neamurilor. 19Nu se va certa, nici nu va striga, nici nu‐i va auzi cineva glasul pe ulițe. 20Nu va frânge trestia zdrobită și nu va stinge o feștilă ce face fum, până va scoate judecata la biruință. 21Și Neamurile vor nădăjdui în numele lui.
Îndrăcitul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
22Atunci
i s‐a adus un îndrăcit orb și mut. Și l‐a tămăduit, încât mutul vorbea și vedea. 23Și toate gloatele se mirau și ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David? 24Iar fariseii, când
au auzit aceasta, ziceau: Acesta nu scoate afară dracii, decât prin Beelzebul, mai marele dracilor. 25Dar Isus, cunoscându‐le
gândurile, le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva sa însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva sa însăși, nu va sta. 26Și dacă Satana scoate afară pe Satana, el este dezbinat împotriva lui însușii; deci cum va sta împărăția lui? 27Și dacă eu scot afară pe draci prin Beelzebul, fiii voștri prin cine‐i scot afară? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Iar dacă eu scot afară pe draci prin Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăția
7.14Lc. 1.33
11.20
17.20,21
lui Dumnezeu a ajuns peste voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui tare și să‐i răpească sculele, dacă nu va lega mai întâi pe cel tare? Și atunci îi va prăda casa. 30Cine nu este cu mine, este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește. 31De aceea vă spun: Orice
păcat și hulă vor fi iertate oamenilor, dar
hula împotriva Duhului nu va fi iertată. 32Și oricine va vorbi
un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu‐i va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33Sau faceți pomul bun și rodul
lui bun, sau faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci din rod se cunoaște pomul. 34Pui
de năpârci, cum puteți vorbi cele bune, răi fiind? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun din comoara lui bună scoate afară lucruri bune și omul rău din comoara lui rea scoate afară lucruri rele. 36Dar vă spun că de orice vorbă nefolositoare pe care o vor rosti oamenii, vor da socoteală de ea în ziua judecății. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.
Minunea cu prorocul Iona
38Atunci
unii dintre cărturari și farisei i‐au răspuns zicând: Învățătorule, voim să vedem un semn de la tine. 39Iar el le‐a răspuns și le‐a zis: Un neam rău și preacurvar
cere un semn și nu i se va da semn, decât semnul lui Iona prorocul. 40Căci
după cum Iona a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți, astfel va fi Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și‐l
vor osândi, pentru că
ei s‐au pocăit la propovăduirea lui Iona și iată aici este mai mult decât Iona. 42Împărăteasa
de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și‐l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon și iată aici este mai mult decât Solomon. 43Iar când duhul
necurat a ieșit din om, umblă
prin locuri fără apă căutând odihnă și nu găsește. 44Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieșit. Și când vine, o află goală, măturată și gătită. 45Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și intră și locuiesc acolo. Și
10.262 Pet. 2.20‐22
starea din urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi. Așa va fi și cu acest neam rău.
Mama și frații lui Isus
46Pe când vorbea el încă gloatelor, iată
mama și frații lui stăteau afară, căutând să‐i vorbească. 47Și cineva i‐a zis: Iată mama ta și frații
tăi stau afară căutând să‐ți vorbească. 48Dar el a răspuns și a zis celui ce‐i spunea: Cine este mama mea și cine sunt frații mei? 49Și și‐a întins mâna spre ucenicii săi și a zis: Iată mama mea și frații mei. 50Căci oricine
6.15Col. 3.11Evr. 2.11
va face voia Tatălui meu care este în ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă.