Spicele și ziua Sabatului
121În vremea aceea Isus a mers
în Sabat prin semănături și ucenicii săi au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. 2Iar fariseii, când au văzut, i‐au zis: Iată, ucenicii tăi fac ce nu se cade să facă în Sabat. 3Dar el le‐a zis: N‐ați citit ce
a făcut David, când a flămânzit, el și cei ce erau cu el? 4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile
punerii înainte, ceea ce nu i se cădea să mănânce, nici celor ce erau cu el, ci
24.9
numai preoților? 5Sau n‐ați citit în lege
, că în ziua Sabatului preoții în Templu pângăresc Sabatul și sunt fără vină? 6Dar vă spun că aici este ceva
mai mare decât Templul. 7Dar dacă ați fi știut ce este: Milă
voiesc, iar nu jertfă! n‐ați fi osândit pe cei fără vină. 8Căci Fiul omului este domn al Sabatului.
Omul cu mâna uscată
9Și
a trecut de acolo și a venit în sinagoga lor. 10Și iată un om având o mână uscată. Și l‐au întrebat zicând: Se cade
14.3In. 9.16
a tămădui în ziua Sabatului? Ca să‐l învinuiască. 11Iar el le‐a zis: Ce om va fi între voi care va avea o singură oaie și dacă va
cădea ea în groapă, în ziua Sabatului, n‐o va apuca și o va scoate afară? 12Cât de mult deci se deosebește un om de o oaie! De aceea se cade a face bine în ziua Sabatului. 13Atunci zice omului: Întinde‐ți mâna. Și el a întins‐o și s‐a făcut sănătoasă ca cealaltă. 14Dar fariseii
Mc. 3.6Lc. 6.11In. 5.18
10.39
11.53
au ieșit și s‐au sfătuit împotriva lui cum să‐l piardă.
Isus Robul Domnului
15Dar Isus cunoscând, s‐a depărtat
Mc. 3.7
de acolo. Și
l‐au urmat mulți și i‐a tămăduit pe toți. 16Și le‐a poruncit
aspru să nu‐l dea pe față, 17ca să se împlinească ce s‐a spus prin Isaia prorocul, care zice: 18Iată
robul meu pe care l‐am ales, iubitul meu în
17.5
care sufletul meu și‐a găsit plăcerea; voi pune Duhul meu peste el și va vesti judecată Neamurilor. 19Nu se va certa, nici nu va striga, nici nu‐i va auzi cineva glasul pe ulițe. 20Nu va frânge trestia zdrobită și nu va stinge o feștilă ce face fum, până va scoate judecata la biruință. 21Și Neamurile vor nădăjdui în numele lui.
Îndrăcitul mut și orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
22Atunci
Mc. 3.11Lc. 11.14
i s‐a adus un îndrăcit orb și mut. Și l‐a tămăduit, încât mutul vorbea și vedea. 23Și toate gloatele se mirau și ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David? 24Iar fariseii, când
Mc. 3.22Lc. 11.15
au auzit aceasta, ziceau: Acesta nu scoate afară dracii, decât prin Beelzebul, mai marele dracilor. 25Dar Isus, cunoscându‐le
In. 2.25Ap. 2.23
gândurile, le‐a zis: Orice împărăție dezbinată împotriva sa însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva sa însăși, nu va sta. 26Și dacă Satana scoate afară pe Satana, el este dezbinat împotriva lui însușii; deci cum va sta împărăția lui? 27Și dacă eu scot afară pe draci prin Beelzebul, fiii voștri prin cine‐i scot afară? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28Iar dacă eu scot afară pe draci prin Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăția
7.14Lc. 1.33
11.20
17.20,21
lui Dumnezeu a ajuns peste voi. 29Sau
cum poate cineva să intre în casa celui tare și să‐i răpească sculele, dacă nu va lega mai întâi pe cel tare? Și atunci îi va prăda casa. 30Cine nu este cu mine, este împotriva mea și cine nu strânge cu mine, risipește. 31De aceea vă spun: Orice
păcat și hulă vor fi iertate oamenilor, dar
hula împotriva Duhului nu va fi iertată. 32Și oricine va vorbi
13.55In. 7.12,52
un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat
, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu‐i va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33Sau faceți pomul bun și rodul
Lc. 6.43,44
lui bun, sau faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci din rod se cunoaște pomul. 34Pui
23.33
de năpârci, cum puteți vorbi cele bune, răi fiind? Căci
din prisosul inimii vorbește gura. 35Omul bun din comoara lui bună scoate afară lucruri bune și omul rău din comoara lui rea scoate afară lucruri rele. 36Dar vă spun că de orice vorbă nefolositoare pe care o vor rosti oamenii, vor da socoteală de ea în ziua judecății. 37Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit.
Minunea cu prorocul Iona
38Atunci
Mc. 8.11Lc. 11.16,29In. 2.181 Cor. 1.22
unii dintre cărturari și farisei i‐au răspuns zicând: Învățătorule, voim să vedem un semn de la tine. 39Iar el le‐a răspuns și le‐a zis: Un neam rău și preacurvar
cere un semn și nu i se va da semn, decât semnul lui Iona prorocul. 40Căci
după cum Iona a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți, astfel va fi Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului. 41Bărbații
din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și‐l
vor osândi, pentru că
ei s‐au pocăit la propovăduirea lui Iona și iată aici este mai mult decât Iona. 42Împărăteasa
de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și‐l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon și iată aici este mai mult decât Solomon. 43Iar când duhul
necurat a ieșit din om, umblă
prin locuri fără apă căutând odihnă și nu găsește. 44Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieșit. Și când vine, o află goală, măturată și gătită. 45Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și intră și locuiesc acolo. Și
10.262 Pet. 2.20‐22
starea din urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi. Așa va fi și cu acest neam rău.
Mama și frații lui Isus
46Pe când vorbea el încă gloatelor, iată
mama și frații lui stăteau afară, căutând să‐i vorbească. 47Și cineva i‐a zis: Iată mama ta și frații
Mc. 6.3In. 2.12
7.3,5Fapte. 1.141 Cor. 9.5Gal. 1.19
tăi stau afară căutând să‐ți vorbească. 48Dar el a răspuns și a zis celui ce‐i spunea: Cine este mama mea și cine sunt frații mei? 49Și și‐a întins mâna spre ucenicii săi și a zis: Iată mama mea și frații mei. 50Căci oricine
6.15Col. 3.11Evr. 2.11
va face voia Tatălui meu care este în ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă.