Fariseii și datina bătrânilor
151Atunci cărturarii și fariseii din Ierusalim
vin la Isus zicând: 2Pentru ce
ucenicii tăi calcă datina
bătrânilor? Căci nu‐și spală mâinile când mănâncă pâine. 3Iar el a răspuns și le‐a zis: Pentru ce călcați și voi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? 4Căci Dumnezeu a zis: Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine
30.17
vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 5Iar
voi ziceți: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai putea folosi de la mine este dăruit lui Dumnezeu! — 6nu va cinsti nicidecum pe tatăl său sau pe mamă‐sa. Și ați nimicit Cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. 7Fățarnicilor
, bine a prorocit Isaia despre voi zicând: 8Poporul acesta
mă cinstește cu buzele lui, dar inima lor este departe de mine. 9Dar în zadar mă cinstesc ei învățând
ca învățături porunci omenești.
Lucrurile care spurcă pe om
10Și a chemat
la sine gloata și le‐a zis: Ascultați și înțelegeți: 11Nu
ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om. 12Atunci ucenicii s‐au apropiat și‐i au zis: Știi că fariseii când au auzit cuvântul acesta, au găsit un prilej de poticnire? 13Iar el a răspuns și a zis: Orice
sad pe care nu l‐a sădit Tatăl meu cel ceresc va fi desrădăcinat. 14Lăsați‐i; sunt
călăuze oarbe de orbi; dar dacă un orb călăuzește pe un orb, amândoi vor cădea în groapă. 15Și Petru
a răspuns și i‐a zis: Deslușește‐ne pilda. 16Dar el a zis: Și
voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice
intră în gură se duce în pântece și se aruncă în hazna? 18Dar cele ce
pornesc din gură ies din inimă și acelea spurcă pe om. 19Căci
8.21Prov. 6.14Ier. 17.9Mc. 7.21
din inimă ies gânduri rele, omoruri, preacurvii, curvii, furturi, mărturii mincinoase, hule. 20Acestea sunt cele ce spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
Femeia canaaneancă
21Și Isus
a ieșit de acolo și s‐a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22Și iată o femeie canaaneancă a ieșit din laturile acelea și a strigat zicând: Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David; fiica mea este muncită rău de un drac. 23Dar el nu i‐a răspuns un cuvânt. Și ucenicii săi s‐au apropiat și‐l rugau zicând: Dă‐i drumul, pentru că strigă după noi. 24Dar el a răspuns și a zis
: Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25Dar ea a venit și s‐a închinat lui zicând: Doamne, ajută‐mi. 26Și el a răspuns și a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței
. 27Iar ea a zis: Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28Atunci Isus a răspuns și i‐a zis: O, femeie, mare este credința ta, fie‐ți cum voiești. Și fiica ei s‐a tămăduit din ceasul acela.
A doua înmulțire a pâinilor
29Și Isus
a trecut de acolo și a venit lângă
marea Galileei și s‐a suit în munte și a șezut acolo. 30Și
gloate multe au venit la el având cu ei șchiopi, orbi, muți, strâmbi și alți mulți, și i‐au aruncat la picioarele lui și el i‐a tămăduit. 31Încât gloata s‐a minunat văzând pe muți vorbind, pe strâmbi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând: și au slăvit pe Dumnezeul lui Israel. 32Iar Isus
a chemat la sine pe ucenicii săi și a zis: Îmi este milă de gloată, pentru că de acum trei zile stăruiesc lângă mine și n‐au ce să mănânce. Și nu vreau să le dau drumul nemâncate, ca nu cumva să leșine pe drum. 33Și ucenicii
îi zic: De unde să avem noi în pustie atâtea pâini încât să săturăm atâta gloată? 34Și Isus le zice: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte și puțini peștișori. 35Și a poruncit gloatei să șadă jos pe pământ. 36Și a luat
cele șapte pâini și pești, a mulțumit
și a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii gloatelor. 37Și au mâncat toți și s‐au săturat și au luat prisosul de fărâmituri, șapte coșnițe pline. 38Iar cei ce au mâncat erau patru mii de bărbați afară de femei și copii. 39Și după ce
a dat drumul gloatelor, s‐a suit în corabie și a venit în hotarele Magadanei.