Fariseii și datina bătrânilor
151Atunci cărturarii și fariseii din Ierusalim
vin la Isus zicând: 2Pentru ce
ucenicii tăi calcă datina
bătrânilor? Căci nu‐și spală mâinile când mănâncă pâine. 3Iar el a răspuns și le‐a zis: Pentru ce călcați și voi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? 4Căci Dumnezeu a zis: Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine
30.17
vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 5Iar
voi ziceți: Cine va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai putea folosi de la mine este dăruit lui Dumnezeu! — 6nu va cinsti nicidecum pe tatăl său sau pe mamă‐sa. Și ați nimicit Cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. 7Fățarnicilor
, bine a prorocit Isaia despre voi zicând: 8Poporul acesta
mă cinstește cu buzele lui, dar inima lor este departe de mine. 9Dar în zadar mă cinstesc ei învățând
ca învățături porunci omenești.
Lucrurile care spurcă pe om
10Și a chemat
la sine gloata și le‐a zis: Ascultați și înțelegeți: 11Nu
ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om. 12Atunci ucenicii s‐au apropiat și‐i au zis: Știi că fariseii când au auzit cuvântul acesta, au găsit un prilej de poticnire? 13Iar el a răspuns și a zis: Orice
sad pe care nu l‐a sădit Tatăl meu cel ceresc va fi desrădăcinat. 14Lăsați‐i; sunt
călăuze oarbe de orbi; dar dacă un orb călăuzește pe un orb, amândoi vor cădea în groapă. 15Și Petru
a răspuns și i‐a zis: Deslușește‐ne pilda. 16Dar el a zis: Și
voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice
intră în gură se duce în pântece și se aruncă în hazna? 18Dar cele ce
pornesc din gură ies din inimă și acelea spurcă pe om. 19Căci
8.21Prov. 6.14Ier. 17.9Mc. 7.21
din inimă ies gânduri rele, omoruri, preacurvii, curvii, furturi, mărturii mincinoase, hule. 20Acestea sunt cele ce spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
Femeia canaaneancă
21Și Isus
a ieșit de acolo și s‐a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22Și iată o femeie canaaneancă a ieșit din laturile acelea și a strigat zicând: Ai milă de mine, Doamne, Fiu al lui David; fiica mea este muncită rău de un drac. 23Dar el nu i‐a răspuns un cuvânt. Și ucenicii săi s‐au apropiat și‐l rugau zicând: Dă‐i drumul, pentru că strigă după noi. 24Dar el a răspuns și a zis
: Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25Dar ea a venit și s‐a închinat lui zicând: Doamne, ajută‐mi. 26Și el a răspuns și a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței
. 27Iar ea a zis: Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28Atunci Isus a răspuns și i‐a zis: O, femeie, mare este credința ta, fie‐ți cum voiești. Și fiica ei s‐a tămăduit din ceasul acela.
A doua înmulțire a pâinilor
29Și Isus
a trecut de acolo și a venit lângă
marea Galileei și s‐a suit în munte și a șezut acolo. 30Și
gloate multe au venit la el având cu ei șchiopi, orbi, muți, strâmbi și alți mulți, și i‐au aruncat la picioarele lui și el i‐a tămăduit. 31Încât gloata s‐a minunat văzând pe muți vorbind, pe strâmbi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând: și au slăvit pe Dumnezeul lui Israel. 32Iar Isus
a chemat la sine pe ucenicii săi și a zis: Îmi este milă de gloată, pentru că de acum trei zile stăruiesc lângă mine și n‐au ce să mănânce. Și nu vreau să le dau drumul nemâncate, ca nu cumva să leșine pe drum. 33Și ucenicii
îi zic: De unde să avem noi în pustie atâtea pâini încât să săturăm atâta gloată? 34Și Isus le zice: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte și puțini peștișori. 35Și a poruncit gloatei să șadă jos pe pământ. 36Și a luat
cele șapte pâini și pești, a mulțumit
și a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii gloatelor. 37Și au mâncat toți și s‐au săturat și au luat prisosul de fărâmituri, șapte coșnițe pline. 38Iar cei ce au mâncat erau patru mii de bărbați afară de femei și copii. 39Și după ce
a dat drumul gloatelor, s‐a suit în corabie și a venit în hotarele Magadanei.
Aluatul fariseilor
161Și fariseii
și saducheii s‐au apropiat și ispitindu‐l au cerut de la el să le arate un semn din cer. 2Dar el a răspuns și le‐a zis: Când se face seară, ziceți: Va fi senin, pentru că cerul este roșu. 3Și dimineața: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu posomorât. Fața cerului știți s‐o deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți deosebi? 4Un neam
rău și preacurvar cere un semn și nu i se va da semn afară de semnul lui Iona. Și i‐a lăsat și a plecat. 5Și ucenicii au venit
în cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6Iar Isus le‐a zis: Vedeți și fieriți‐vă
de aluatul fariseilor și al saducheilor. 7Și ei se gândeau în ei înșiși zicând: N‐am luat pâini. 8Și Isus cunoscând a zis: Ce vă gândiți în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n‐aveți pâini? 9Nu
pricepeți încă, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini ale celor cinci mii și câte coșuri ați luat? 10Nici
de cele șapte pâini ale celor patru mii și câte coșnițe ați luat? 11Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‐am zis? Ci fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 12Atunci au înțeles că nu le‐a zis să se ferească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ținutul Cezareei lui Filip
13Și când a venit Isus în părțile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi, zicând: Cine
zic oamenii că este Fiul omului? 14Iar ei
au zis: Unii zic: Ioan Botezătorul; alții: Ilie. Iar alții: Ieremia sau unul dintre proroci. 15El le zice: Dar voi, cine ziceți că sunt eu? 16Și Simon Petru a răspuns și a zis: Tu
ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. 17Și Isus a răspuns și i‐a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, căci
carnea și sângele nu ți‐au descoperit‐o, ci Tatăl
meu cel din ceruri. 18Și eu de asemenea îți zic că tu
ești Petru și pe
această stâncă voi zidi biserica mea și
107.18Is. 38.10
porțile Hadesului nu o vor birui. 19Îți
voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 20Atunci
a poruncit ucenicilor să nu spună nimărui că el este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea sa
21De atunci Isus a început să arate
ucenicilor săi că el trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la mai marii preoților și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. 22Și Petru l‐a luat deoparte și a început să‐l certe, zicând: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, Doamne; nicidecum nu va fi pentru tine aceasta. 23Dar el s‐a întors și a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satano
; tu
îmi ești o piatră de poticnire, pentru că nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 24Atunci
Isus a zis ucenicilor săi: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 25Căci cine
va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, o va afla. 26Căci ce va folosi omul dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său și‐l va pierde? Sau ce
va da omul în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul
omului are să vină în slava Tatălui său cu
îngerii săi și
32.19Rom. 2.61 Cor. 3.82 Cor. 5.101 Pet. 1.17Ap. 2.23
22.12
atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. 28Adevărat vă spun că
sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția lui.
Schimbarea la față
171Și după
șase zile Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și‐i duce într‐un munte înalt la o parte. 2Și s‐a schimbat la față înaintea lor și fața lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele lui s‐au făcut albe ca lumina. 3Și iată Moise și Ilie li s‐au arătat vorbind împreună cu el. 4Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 5Pe când
vorbea el încă, iată, un nor luminos i‐a umbrit, și iată un glas din nor zicând: Acesta
este Fiul meu cel iubit, în
care mi‐am găsit plăcerea; ascultați de
el. 6Și când
au auzit ucenicii, au căzut pe fața lor și s‐au temut foarte mult. 7Și Isus s‐a
9.21
10.10,18
apropiat, i‐a atins și a zis: Sculați‐vă și nu vă temeți. 8Iar ei ridicându‐și ochii n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus. 9Și pe când se pogorau din munte Isus
le‐a poruncit zicând: Să nu spuneți nimănui vedenia până se va scula Fiul omului din morți. 10Și ucenicii l‐au întrebat zicând: Pentru ce
zic deci cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie? 11Iar el a răspuns și a zis: Ilie vine într‐adevăr și va întocmi
iarăși toate. 12Dar
eu vă spun că Ilie a și venit și nu l‐au cunoscut, ci au
făcut cu el tot ce au voit. Astfel și
Fiul omului are să sufere de la ei. 13Atunci
au înțeles ucenicii că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14Și pe când
veneau spre gloată s‐a apropiat de el un om care a îngenuncheat la el și a zis: 15Doamne, fie‐ți milă de fiul meu pentru că este lunatic și suferă rău. Căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. 16Și l‐am adus la ucenicii tăi și n‐au putut să‐l tămăduiască. 17Iar Isus a răspuns și a zis: O, neam necredincios și sucit, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐mi‐l aici. 18Și Isus l‐a certat și dracul a ieșit de la el și băiatul a fost tămăduit din ceasul acela. 19Atunci ucenicii s‐au apropiat de Isus la o parte și au zis: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 20Iar el le zice: Pentru necredința voastră. Căci adevărat vă spun, dacă
ați avea credință ca un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută‐te de aici colo! și se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință. 21Dar acest soi nu iese decât cu rugăciune și post.
Isus vestește moartea și învierea sa
22Și pe
când locuiau ei în Galileea, Isus le‐a zis: Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor; 23și‐l vor omorî și a treia zi va învia. Și ei s‐au întristat foarte mult.
Isus plătește darea pentru Templu
24Și când au venit
în Capernaum, cei ce iau cele două drahme s‐au apropiat de Petru și au zis: Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme? 25El zice: Da. Și când a intrat în casă, Isus i‐a luat înainte zicând: Ce ți se pare, Simone? Impărații pământului de la cine iau vamă sau dare? De la fiii lor sau de la străini? 26Și el zice: De la străini. Isus i‐a zis: Așadar fiii sunt scutiți. 27Dar ca să nu‐i facem să se poticnească, du‐te la mare, aruncă o undiță și ia peștele care se va sui întâi, și după ce‐i vei deschide gura, vei afla un statir: ia‐l și dă‐l lor pentru mine și pentru tine.