Aluatul fariseilor
161Și fariseii
și saducheii s‐au apropiat și ispitindu‐l au cerut de la el să le arate un semn din cer. 2Dar el a răspuns și le‐a zis: Când se face seară, ziceți: Va fi senin, pentru că cerul este roșu. 3Și dimineața: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu posomorât. Fața cerului știți s‐o deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți deosebi? 4Un neam
rău și preacurvar cere un semn și nu i se va da semn afară de semnul lui Iona. Și i‐a lăsat și a plecat. 5Și ucenicii au venit
în cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6Iar Isus le‐a zis: Vedeți și fieriți‐vă
de aluatul fariseilor și al saducheilor. 7Și ei se gândeau în ei înșiși zicând: N‐am luat pâini. 8Și Isus cunoscând a zis: Ce vă gândiți în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n‐aveți pâini? 9Nu
pricepeți încă, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini ale celor cinci mii și câte coșuri ați luat? 10Nici
de cele șapte pâini ale celor patru mii și câte coșnițe ați luat? 11Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‐am zis? Ci fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 12Atunci au înțeles că nu le‐a zis să se ferească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ținutul Cezareei lui Filip
13Și când a venit Isus în părțile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi, zicând: Cine
zic oamenii că este Fiul omului? 14Iar ei
au zis: Unii zic: Ioan Botezătorul; alții: Ilie. Iar alții: Ieremia sau unul dintre proroci. 15El le zice: Dar voi, cine ziceți că sunt eu? 16Și Simon Petru a răspuns și a zis: Tu
ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. 17Și Isus a răspuns și i‐a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, căci
carnea și sângele nu ți‐au descoperit‐o, ci Tatăl
meu cel din ceruri. 18Și eu de asemenea îți zic că tu
ești Petru și pe
această stâncă voi zidi biserica mea și
107.18Is. 38.10
porțile Hadesului nu o vor birui. 19Îți
voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 20Atunci
a poruncit ucenicilor să nu spună nimărui că el este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea sa
21De atunci Isus a început să arate
ucenicilor săi că el trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la mai marii preoților și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. 22Și Petru l‐a luat deoparte și a început să‐l certe, zicând: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, Doamne; nicidecum nu va fi pentru tine aceasta. 23Dar el s‐a întors și a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satano
; tu
îmi ești o piatră de poticnire, pentru că nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 24Atunci
Isus a zis ucenicilor săi: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 25Căci cine
va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, o va afla. 26Căci ce va folosi omul dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său și‐l va pierde? Sau ce
va da omul în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul
omului are să vină în slava Tatălui său cu
îngerii săi și
32.19Rom. 2.61 Cor. 3.82 Cor. 5.101 Pet. 1.17Ap. 2.23
22.12
atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. 28Adevărat vă spun că
sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția lui.
Schimbarea la față
171Și după
șase zile Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și‐i duce într‐un munte înalt la o parte. 2Și s‐a schimbat la față înaintea lor și fața lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele lui s‐au făcut albe ca lumina. 3Și iată Moise și Ilie li s‐au arătat vorbind împreună cu el. 4Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 5Pe când
vorbea el încă, iată, un nor luminos i‐a umbrit, și iată un glas din nor zicând: Acesta
este Fiul meu cel iubit, în
care mi‐am găsit plăcerea; ascultați de
el. 6Și când
au auzit ucenicii, au căzut pe fața lor și s‐au temut foarte mult. 7Și Isus s‐a
9.21
10.10,18
apropiat, i‐a atins și a zis: Sculați‐vă și nu vă temeți. 8Iar ei ridicându‐și ochii n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus. 9Și pe când se pogorau din munte Isus
le‐a poruncit zicând: Să nu spuneți nimănui vedenia până se va scula Fiul omului din morți. 10Și ucenicii l‐au întrebat zicând: Pentru ce
zic deci cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie? 11Iar el a răspuns și a zis: Ilie vine într‐adevăr și va întocmi
iarăși toate. 12Dar
eu vă spun că Ilie a și venit și nu l‐au cunoscut, ci au
făcut cu el tot ce au voit. Astfel și
Fiul omului are să sufere de la ei. 13Atunci
au înțeles ucenicii că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
14Și pe când
veneau spre gloată s‐a apropiat de el un om care a îngenuncheat la el și a zis: 15Doamne, fie‐ți milă de fiul meu pentru că este lunatic și suferă rău. Căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. 16Și l‐am adus la ucenicii tăi și n‐au putut să‐l tămăduiască. 17Iar Isus a răspuns și a zis: O, neam necredincios și sucit, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐mi‐l aici. 18Și Isus l‐a certat și dracul a ieșit de la el și băiatul a fost tămăduit din ceasul acela. 19Atunci ucenicii s‐au apropiat de Isus la o parte și au zis: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 20Iar el le zice: Pentru necredința voastră. Căci adevărat vă spun, dacă
ați avea credință ca un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută‐te de aici colo! și se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință. 21Dar acest soi nu iese decât cu rugăciune și post.
Isus vestește moartea și învierea sa
22Și pe
când locuiau ei în Galileea, Isus le‐a zis: Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor; 23și‐l vor omorî și a treia zi va învia. Și ei s‐au întristat foarte mult.
Isus plătește darea pentru Templu
24Și când au venit
în Capernaum, cei ce iau cele două drahme s‐au apropiat de Petru și au zis: Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme? 25El zice: Da. Și când a intrat în casă, Isus i‐a luat înainte zicând: Ce ți se pare, Simone? Impărații pământului de la cine iau vamă sau dare? De la fiii lor sau de la străini? 26Și el zice: De la străini. Isus i‐a zis: Așadar fiii sunt scutiți. 27Dar ca să nu‐i facem să se poticnească, du‐te la mare, aruncă o undiță și ia peștele care se va sui întâi, și după ce‐i vei deschide gura, vei afla un statir: ia‐l și dă‐l lor pentru mine și pentru tine.
Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
181În ceasul acela
22.24
ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor? 2Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor, 3și a zis: Adevărat vă spun, dacă
nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4Oricine
deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor. 5Și cine
va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește. 6Iar
cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. 7Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuri
de poticnire, dar vai
de omul prin care vine prilejul de poticnire. 8Iar dacă
mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic. 9Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
Pilda cu oaia rătăcită
10Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngerii
lor în ceruri totdeauna privesc
fața Tatălui meu care este în ceruri. 11Căci
19.10In. 3.17
12.47
Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și pleacă și caută pe cea rătăcită? 13Și
dacă se întâmplă s‐o afle, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă nerătăcite. 14Tot așa nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul singur din acești micuți.
Iertarea greșelilor
15Iar dacă va păcătui fratele tău împotriva ta, mergi, dovedește‐i vina între tine și el singur. Dacă va asculta de tine, ai
câștigat pe fratele tău. 16Dar dacă nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicită orice vorbă
19.15In. 8.172 Cor. 13.1Evr. 10.28
. 17Și dacă nu va asculta de ei, spune bisericii; iar dacă nu va asculta nici de biserică, să‐ți fie ca cel dintre Neamuri
și vameșul. 18Adevărat vă spun, câte
veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. 19Iarăși vă
spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va face
5.14
de la Tatăl meu care este în ceruri. 20Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.
Pilda robului nemilostiv
21Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Până
de șapte ori? 22Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ci
până de șaptezeci de ori șapte. 23De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi. 24Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți. 25Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit să
fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria. 26Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot. 27Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul. 28Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator. 29Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti. 30Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator. 31Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute. 32Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat. 33Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine? 34Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator. 35Astfel
vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.
