Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

181În ceasul acela

18.1
Mc. 9.33Lc. 9.46
22.24
ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor? 2Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor, 3și a zis: Adevărat vă spun, dacă
18.3
Ps. 131.2Mc. 10.14Lc. 18.16
nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4Oricine
18.4
Cap. 20.27;
deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor. 5Și cine
18.5
Cap. 10.42.
va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește. 6Iar
18.6
Mc. 9.42Lc. 17.1,2
cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. 7Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuri
18.7
Lc. 17.11 Cor. 11.19
de poticnire, dar vai
18.7
Cap. 26.24.
de omul prin care vine prilejul de poticnire. 8Iar dacă
18.8
Cap. 5.29, 30.
mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic. 9Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.

Pilda cu oaia rătăcită

10Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngerii

18.10
Ps. 34.7Zah. 13.7Evr. 1.14
lor în ceruri totdeauna privesc
18.10
Est. 1.14Lc. 1.19
fața Tatălui meu care este în ceruri. 11Căci
18.11
Lc. 9.56
19.10In. 3.17
12.47
Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
18.12
Lc. 15.4
vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și pleacă și caută pe cea rătăcită? 13Și
18.13
Lev. 19.17Lc. 17.3
dacă se întâmplă s‐o afle, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă nerătăcite. 14Tot așa nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul singur din acești micuți.

Iertarea greșelilor

15Iar dacă va păcătui fratele tău împotriva ta, mergi, dovedește‐i vina între tine și el singur. Dacă va asculta de tine, ai

18.15
Iac. 5.201 Pet. 3.1
câștigat pe fratele tău. 16Dar dacă nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicită orice vorbă
18.16
Deut. 17.6
19.15In. 8.172 Cor. 13.1Evr. 10.28
. 17Și dacă nu va asculta de ei, spune bisericii; iar dacă nu va asculta nici de biserică, să‐ți fie ca cel dintre Neamuri
18.17
Rom. 16.171 Cor. 5.92 Tes. 3.6,142 In. 10
și vameșul. 18Adevărat vă spun, câte
18.18
Cap. 16.19.
veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. 19Iarăși vă
18.19
Cap. 5.24.
spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va face
18.19
1 In. 3.22
5.14
de la Tatăl meu care este în ceruri. 20Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.

Pilda robului nemilostiv

21Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Până

18.21
Lc. 17.4
de șapte ori? 22Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ci
18.22
Cap. 6.14.
până de șaptezeci de ori șapte. 23De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi. 24Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți. 25Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit să
18.25
2 Reg. 4.1Neem. 5.8
fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria. 26Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot. 27Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul. 28Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator. 29Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti. 30Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator. 31Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute. 32Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat. 33Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine? 34Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator. 35Astfel
18.35
Prov. 21.13Mc. 11.26Iac. 2.13
vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.