Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

181În ceasul acela

18.1
Mc. 9.33Lc. 9.46
22.24
ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor? 2Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor, 3și a zis: Adevărat vă spun, dacă
18.3
Ps. 131.2Mc. 10.14Lc. 18.16
nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4Oricine
18.4
Cap. 20.27;
deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor. 5Și cine
18.5
Cap. 10.42.
va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește. 6Iar
18.6
Mc. 9.42Lc. 17.1,2
cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. 7Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuri
18.7
Lc. 17.11 Cor. 11.19
de poticnire, dar vai
18.7
Cap. 26.24.
de omul prin care vine prilejul de poticnire. 8Iar dacă
18.8
Cap. 5.29, 30.
mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic. 9Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.

Pilda cu oaia rătăcită

10Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngerii

18.10
Ps. 34.7Zah. 13.7Evr. 1.14
lor în ceruri totdeauna privesc
18.10
Est. 1.14Lc. 1.19
fața Tatălui meu care este în ceruri. 11Căci
18.11
Lc. 9.56
19.10In. 3.17
12.47
Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut. 12Ce
18.12
Lc. 15.4
vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și pleacă și caută pe cea rătăcită? 13Și
18.13
Lev. 19.17Lc. 17.3
dacă se întâmplă s‐o afle, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă nerătăcite. 14Tot așa nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul singur din acești micuți.

Iertarea greșelilor

15Iar dacă va păcătui fratele tău împotriva ta, mergi, dovedește‐i vina între tine și el singur. Dacă va asculta de tine, ai

18.15
Iac. 5.201 Pet. 3.1
câștigat pe fratele tău. 16Dar dacă nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicită orice vorbă
18.16
Deut. 17.6
19.15In. 8.172 Cor. 13.1Evr. 10.28
. 17Și dacă nu va asculta de ei, spune bisericii; iar dacă nu va asculta nici de biserică, să‐ți fie ca cel dintre Neamuri
18.17
Rom. 16.171 Cor. 5.92 Tes. 3.6,142 In. 10
și vameșul. 18Adevărat vă spun, câte
18.18
Cap. 16.19.
veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. 19Iarăși vă
18.19
Cap. 5.24.
spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va face
18.19
1 In. 3.22
5.14
de la Tatăl meu care este în ceruri. 20Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.

Pilda robului nemilostiv

21Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Până

18.21
Lc. 17.4
de șapte ori? 22Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ci
18.22
Cap. 6.14.
până de șaptezeci de ori șapte. 23De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi. 24Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți. 25Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit să
18.25
2 Reg. 4.1Neem. 5.8
fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria. 26Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot. 27Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul. 28Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator. 29Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti. 30Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator. 31Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute. 32Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat. 33Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine? 34Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator. 35Astfel
18.35
Prov. 21.13Mc. 11.26Iac. 2.13
vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.

19

Despărțirea bărbatului de nevastă

191Și a fost așa: când

19.1
Mc. 10.1In. 10.40
a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2Și
19.2
Cap. 12.15.
l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că
19.4
Gen. 1.27
5.2Mal. 2.15
cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5Și a zis: De aceea
19.5
Gen. 2.24Mc. 10.5‐9Ef. 5.31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor
19.5
1 Cor. 6.16
7.2
fi o singură carne, 6încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7Ei îi zic: Pentru ce
19.7
Deut. 24.1
deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9Iar eu
19.9
Cap. 5.32.
vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10Ucenicii îi zic: Dacă
19.10
Prov. 21.19
astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11Iar el le‐a zis: Nu
19.11
1 Cor. 7.2,7,9,17
toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni
19.12
1 Cor. 7.32,34
9.5,15
de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.

Isus și copilașii

13Atunci

19.13
Mc. 10.13Lc. 18.15
au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a
19.14
Cap. 18.3.
unora ca aceștia. 15Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.

Tânărul bogat

16Și iată

19.16
Mc. 10.17Lc. 18.18
unul a venit la el și a zis: Învățătorule
19.16
Lc. 10.25
, ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să
19.18
Ex. 20.13Deut. 5.17
nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19cinstește
19.19
Cap. 15.4.
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să
19.19
Lev. 19.18Rom. 13.9Gal. 5.14Iac. 2.8
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi
19.21
Cap. 6.20.
, vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu
19.23
Cap. 13.22.
va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar
19.26
Gen. 18.14Iov 42.2Ier. 32.17Zah. 8.6Lc. 1.37
18.27
la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Moștenirea vieții veșnice

27Atunci

19.27
Mc. 10.28Lc. 18.28
Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi
19.27
Deut. 33.9Lc. 5.11
am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți
19.28
Cap. 20.21.
ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29Și oricine
19.29
Mc. 10.29,30Lc. 18.29,30
care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30Dar
19.30
Cap. 20.16;
mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.

20

Pilda lucrătorilor viei

201Căci Împărăția Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis de dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. 2Și după ce s‐a învoit cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i‐a trimis în via sa. 3Și a ieșit pe la al treilea ceas și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4Și acelora le‐a zis: Mergeți și voi în vie și vă voi da ce este cu dreptul. Și ei au plecat. 5Și a ieșit iarăși pe la al șaselea și al nouălea ceas și a făcut tot așa. 6Și pe la al unsprezecelea ceas a ieșit și a găsit pe alții stând acolo și le zice: Pentru ce stați aici toată ziua fără lucru? 7Ei îi zic: Pentru că nimeni nu ne‐a tocmit. El le zice: Mergeți și voi în vie. 8Și când s‐a făcut seară, domnul viei zice îngrijitorului său: Cheamă pe lucrători și dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. 9Și când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar. 10Și când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. 11Și când l‐au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, 12zicând: Aceștia din urmă au muncit numai un ceas și i‐ai făcut deopotrivă cu noi care am purtat greutatea zilei și arșița. 13Dar el a răspuns și a zis unuia dintre ei: Prietene, nu te nedreptățesc: oare nu te‐ai învoit cu mine cu un dinar? 14Ia‐ți al tău și pleacă. Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. 15Nu mi se cade

20.15
Rom. 9.2
să fac ce vreau cu ale mele? Ori
20.15
Deut. 15.9Prov. 23.6
este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun? 16Astfel
20.16
Cap. 19.30.
cei din urmă vor fi întâi și cei dintâi pe urmă. Căci
20.16
Cap. 22.14.
mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

Isus vestește moartea și învierea sa

17Și pe când

20.17
Mc. 10.32Lc. 18.31In. 12.12
se suia Isus la Ierusalim, a luat la o parte pe cei doisprezece ucenici și le‐a zis pe cale: 18Iată
20.18
Cap. 16.21.
ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte. 19Și‐l
20.19
Cap. 27.2.
vor da Neamurilor ca să‐l batjocorească și să‐l biciuiască și să‐l răstignească și a treia zi va învia.

Cererea fiilor lui Zebedei

20Atunci

20.20
Mc. 10.35
mama fiilor
20.20
Cap. 4.21.
lui Zebedei s‐a apropiat de el cu fiii ei, închinându‐se lui și cerând ceva de la el. 21Iar el i‐a zis: Ce voiești? Ea îi zice: Zi ca acești doi fii ai mei să șadă
20.21
Cap. 19.28.
unul la dreapta ta și unul la stânga ta în împărăția ta. 22Și Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Oare puteți bea paharul
20.22
Cap. 26.39, 42.
pe care am să‐l beau eu?
20.22
Lc. 12.50
Ei îi zic: Putem. 23El le zice: Într‐adevăr
20.23
Fapte. 12.2Rom. 8.172 Cor. 1.7Ap. 1.9
veți bea paharul meu: dar a ședea la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu să
20.23
Cap. 25.34.
dau aceasta ci se va da celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu. 24Și când
20.24
Mc. 10.41Lc. 22.24,25
au auzit cei zece s‐au supărat mult pe cei doi frați. 25Iar Isus i‐a chemat la sine și a zis: Știți că mai marii Neamurilor domnesc peste ei și cei mari stăpânesc asupra lor. 26Nu va fi așa între
20.26
1 Pet. 5.3
voi; ci cel ce
20.26
Cap. 23.11.
ar voi să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru. 27Și
20.27
Cap. 18.4.
cel ce ar voi să fie întâi între voi, va fi robul vostru; 28după cum
20.28
In. 13.4
Fiul
20.28
Fil. 2.7
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci
20.28
Lc. 22.27In. 13.14
ca să slujească și să‐și
20.28
Is. 53.10,11Dan. 9.24,26In. 11.51,521 Tim. 2.6Tit 2.141 Pet. 1.19
dea viața preț de răscumpărare pentru
20.28
Cap. 26.28.
mulți.

Doi orbi vindecați la Ierihon

29Și pe când

20.29
Mc. 10.46Lc. 18.35
ieșeau ei din Ierihon, l‐a urmat gloată multă. 30Și iată doi
20.30
Cap. 9.27.
orbi care ședeau lângă cale, când au auzit că trece Isus, au strigat zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 31Iar gloata i‐a certat ca să tacă dar ei strigau și mai mult zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 32Și Isus a stat, i‐a chemat și a zis: Ce voiți să vă fac? 33Ei îi zic: Doamne, să ni se deschidă ochii. 34Și Isus, făcându‐i‐se milă, le‐a atins ochii și îndată au căpătat vederea și l‐au urmat.