Pilda lucrătorilor viei
201Căci Împărăția Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis de dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. 2Și după ce s‐a învoit cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i‐a trimis în via sa. 3Și a ieșit pe la al treilea ceas și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4Și acelora le‐a zis: Mergeți și voi în vie și vă voi da ce este cu dreptul. Și ei au plecat. 5Și a ieșit iarăși pe la al șaselea și al nouălea ceas și a făcut tot așa. 6Și pe la al unsprezecelea ceas a ieșit și a găsit pe alții stând acolo și le zice: Pentru ce stați aici toată ziua fără lucru? 7Ei îi zic: Pentru că nimeni nu ne‐a tocmit. El le zice: Mergeți și voi în vie. 8Și când s‐a făcut seară, domnul viei zice îngrijitorului său: Cheamă pe lucrători și dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. 9Și când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar. 10Și când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. 11Și când l‐au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, 12zicând: Aceștia din urmă au muncit numai un ceas și i‐ai făcut deopotrivă cu noi care am purtat greutatea zilei și arșița. 13Dar el a răspuns și a zis unuia dintre ei: Prietene, nu te nedreptățesc: oare nu te‐ai învoit cu mine cu un dinar? 14Ia‐ți al tău și pleacă. Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. 15Nu mi se cade
să fac ce vreau cu ale mele? Ori
este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun? 16Astfel
cei din urmă vor fi întâi și cei dintâi pe urmă. Căci
mulți sunt chemați, dar puțini aleși.
Isus vestește moartea și învierea sa
17Și pe când
se suia Isus la Ierusalim, a luat la o parte pe cei doisprezece ucenici și le‐a zis pe cale: 18Iată
ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte. 19Și‐l
vor da Neamurilor ca să‐l batjocorească și să‐l biciuiască și să‐l răstignească și a treia zi va învia.
Cererea fiilor lui Zebedei
20Atunci
mama fiilor
lui Zebedei s‐a apropiat de el cu fiii ei, închinându‐se lui și cerând ceva de la el. 21Iar el i‐a zis: Ce voiești? Ea îi zice: Zi ca acești doi fii ai mei să șadă
unul la dreapta ta și unul la stânga ta în împărăția ta. 22Și Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Oare puteți bea paharul
pe care am să‐l beau eu?
Ei îi zic: Putem. 23El le zice: Într‐adevăr
veți bea paharul meu: dar a ședea la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu să
dau aceasta ci se va da celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu. 24Și când
au auzit cei zece s‐au supărat mult pe cei doi frați. 25Iar Isus i‐a chemat la sine și a zis: Știți că mai marii Neamurilor domnesc peste ei și cei mari stăpânesc asupra lor. 26Nu va fi așa între
voi; ci cel ce
ar voi să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru. 27Și
cel ce ar voi să fie întâi între voi, va fi robul vostru; 28după cum
Fiul
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci
ca să slujească și să‐și
dea viața preț de răscumpărare pentru
mulți.
Doi orbi vindecați la Ierihon
29Și pe când
ieșeau ei din Ierihon, l‐a urmat gloată multă. 30Și iată doi
orbi care ședeau lângă cale, când au auzit că trece Isus, au strigat zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 31Iar gloata i‐a certat ca să tacă dar ei strigau și mai mult zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 32Și Isus a stat, i‐a chemat și a zis: Ce voiți să vă fac? 33Ei îi zic: Doamne, să ni se deschidă ochii. 34Și Isus, făcându‐i‐se milă, le‐a atins ochii și îndată au căpătat vederea și l‐au urmat.