Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
19

Despărțirea bărbatului de nevastă

191Și a fost așa: când

19.1
Mc. 10.1In. 10.40
a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2Și
19.2
Cap. 12.15.
l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că
19.4
Gen. 1.27
5.2Mal. 2.15
cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5Și a zis: De aceea
19.5
Gen. 2.24Mc. 10.5‐9Ef. 5.31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor
19.5
1 Cor. 6.16
7.2
fi o singură carne, 6încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7Ei îi zic: Pentru ce
19.7
Deut. 24.1
deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9Iar eu
19.9
Cap. 5.32.
vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10Ucenicii îi zic: Dacă
19.10
Prov. 21.19
astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11Iar el le‐a zis: Nu
19.11
1 Cor. 7.2,7,9,17
toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni
19.12
1 Cor. 7.32,34
9.5,15
de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.

Isus și copilașii

13Atunci

19.13
Mc. 10.13Lc. 18.15
au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a
19.14
Cap. 18.3.
unora ca aceștia. 15Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.

Tânărul bogat

16Și iată

19.16
Mc. 10.17Lc. 18.18
unul a venit la el și a zis: Învățătorule
19.16
Lc. 10.25
, ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să
19.18
Ex. 20.13Deut. 5.17
nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19cinstește
19.19
Cap. 15.4.
pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să
19.19
Lev. 19.18Rom. 13.9Gal. 5.14Iac. 2.8
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi
19.21
Cap. 6.20.
, vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu
19.23
Cap. 13.22.
va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar
19.26
Gen. 18.14Iov 42.2Ier. 32.17Zah. 8.6Lc. 1.37
18.27
la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Moștenirea vieții veșnice

27Atunci

19.27
Mc. 10.28Lc. 18.28
Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi
19.27
Deut. 33.9Lc. 5.11
am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți
19.28
Cap. 20.21.
ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29Și oricine
19.29
Mc. 10.29,30Lc. 18.29,30
care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30Dar
19.30
Cap. 20.16;
mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.

20

Pilda lucrătorilor viei

201Căci Împărăția Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis de dimineață ca să tocmească lucrători în via sa. 2Și după ce s‐a învoit cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i‐a trimis în via sa. 3Și a ieșit pe la al treilea ceas și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4Și acelora le‐a zis: Mergeți și voi în vie și vă voi da ce este cu dreptul. Și ei au plecat. 5Și a ieșit iarăși pe la al șaselea și al nouălea ceas și a făcut tot așa. 6Și pe la al unsprezecelea ceas a ieșit și a găsit pe alții stând acolo și le zice: Pentru ce stați aici toată ziua fără lucru? 7Ei îi zic: Pentru că nimeni nu ne‐a tocmit. El le zice: Mergeți și voi în vie. 8Și când s‐a făcut seară, domnul viei zice îngrijitorului său: Cheamă pe lucrători și dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. 9Și când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar. 10Și când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. 11Și când l‐au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, 12zicând: Aceștia din urmă au muncit numai un ceas și i‐ai făcut deopotrivă cu noi care am purtat greutatea zilei și arșița. 13Dar el a răspuns și a zis unuia dintre ei: Prietene, nu te nedreptățesc: oare nu te‐ai învoit cu mine cu un dinar? 14Ia‐ți al tău și pleacă. Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. 15Nu mi se cade

20.15
Rom. 9.2
să fac ce vreau cu ale mele? Ori
20.15
Deut. 15.9Prov. 23.6
este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun? 16Astfel
20.16
Cap. 19.30.
cei din urmă vor fi întâi și cei dintâi pe urmă. Căci
20.16
Cap. 22.14.
mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

Isus vestește moartea și învierea sa

17Și pe când

20.17
Mc. 10.32Lc. 18.31In. 12.12
se suia Isus la Ierusalim, a luat la o parte pe cei doisprezece ucenici și le‐a zis pe cale: 18Iată
20.18
Cap. 16.21.
ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte. 19Și‐l
20.19
Cap. 27.2.
vor da Neamurilor ca să‐l batjocorească și să‐l biciuiască și să‐l răstignească și a treia zi va învia.

Cererea fiilor lui Zebedei

20Atunci

20.20
Mc. 10.35
mama fiilor
20.20
Cap. 4.21.
lui Zebedei s‐a apropiat de el cu fiii ei, închinându‐se lui și cerând ceva de la el. 21Iar el i‐a zis: Ce voiești? Ea îi zice: Zi ca acești doi fii ai mei să șadă
20.21
Cap. 19.28.
unul la dreapta ta și unul la stânga ta în împărăția ta. 22Și Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Oare puteți bea paharul
20.22
Cap. 26.39, 42.
pe care am să‐l beau eu?
20.22
Lc. 12.50
Ei îi zic: Putem. 23El le zice: Într‐adevăr
20.23
Fapte. 12.2Rom. 8.172 Cor. 1.7Ap. 1.9
veți bea paharul meu: dar a ședea la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu să
20.23
Cap. 25.34.
dau aceasta ci se va da celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu. 24Și când
20.24
Mc. 10.41Lc. 22.24,25
au auzit cei zece s‐au supărat mult pe cei doi frați. 25Iar Isus i‐a chemat la sine și a zis: Știți că mai marii Neamurilor domnesc peste ei și cei mari stăpânesc asupra lor. 26Nu va fi așa între
20.26
1 Pet. 5.3
voi; ci cel ce
20.26
Cap. 23.11.
ar voi să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru. 27Și
20.27
Cap. 18.4.
cel ce ar voi să fie întâi între voi, va fi robul vostru; 28după cum
20.28
In. 13.4
Fiul
20.28
Fil. 2.7
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci
20.28
Lc. 22.27In. 13.14
ca să slujească și să‐și
20.28
Is. 53.10,11Dan. 9.24,26In. 11.51,521 Tim. 2.6Tit 2.141 Pet. 1.19
dea viața preț de răscumpărare pentru
20.28
Cap. 26.28.
mulți.

Doi orbi vindecați la Ierihon

29Și pe când

20.29
Mc. 10.46Lc. 18.35
ieșeau ei din Ierihon, l‐a urmat gloată multă. 30Și iată doi
20.30
Cap. 9.27.
orbi care ședeau lângă cale, când au auzit că trece Isus, au strigat zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 31Iar gloata i‐a certat ca să tacă dar ei strigau și mai mult zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David. 32Și Isus a stat, i‐a chemat și a zis: Ce voiți să vă fac? 33Ei îi zic: Doamne, să ni se deschidă ochii. 34Și Isus, făcându‐i‐se milă, le‐a atins ochii și îndată au căpătat vederea și l‐au urmat.

21

Întrarea lui Isus în Ierusalim

211Și când

21.1
Mc. 11.1Lc. 19.29
s‐au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe la muntele
21.1
Zah. 14.14
Măslinilor, atunci Isus a trimis pe doi ucenici, 2zicându‐le: Mergeți în satul dinaintea voastră și îndată veți afla o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați‐i și aduceți‐mi‐i. 3Și dacă cineva v‐ar zice ceva, veți spune: Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite. 4Iar aceasta s‐a făcut ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice: 5Spuneți
21.5
Is. 62.11Zah. 9.9In. 12.15
fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul celei de sub jug. 6Și ucenicii
21.6
Mc. 11.4
s‐au dus și au făcut cum le poruncise Isus. 7Au adus măgărița și măgărușul și au pus
21.7
2 Reg. 9.13
pe ei veșmintele lor și el s‐a așezat deasupra. 8Iar partea cea mai mare a gloatei și‐a așternut veșmintele pe cale iar alții
21.8
Lev. 23.40In. 12.13
tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. 9Și gloatele care mergeau înaintea lui și cele care veneau după el strigau zicând: Osana
21.9
Ps. 118.25
Fiul lui David, binecuvântat
21.9
Ps. 118.26
este cel ce vine în numele Domnului, Osana în cele prea înalte.

Gonirea vânzătorilor din Templu

10Și când

21.10
Mc. 11.15Lc. 19.45In. 2.13,15
a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată zicând: Cine este acesta? 11Iar gloatele ziceau: Acesta este prorocul
21.11
Cap. 2.23.
, Isus, din Nazaretul Galileei. 12Și Isus a intrat
21.12
Mc. 11.11Lc. 19.45In. 2.15
în Templul lui Dumnezeu și a scos afară pe toți care vindeau și cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor
21.12
Deut. 14.25
de bani și scaunele celor ce vindeau porumbeii, 13și le zice: Este scris: Casa
21.13
Is. 56.7
mea se va chema o casă de rugăciune, iar
21.13
Ier. 7.11Mc. 11.17Lc. 19.46
voi o faceți o peșteră de tâlhari. 14Și orbi și șchiopi au venit la el în Templu și el i‐a tămăduit. 15Iar când au văzut mai marii preoților și cărturarii faptele minunate pe care le făcuse și pe copiii care strigau în Templu și ziceau: Osana Fiul lui David! s‐au umplut de mâinie. 16Și i‐au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Isus le zice: Da; oare n‐ați citit niciodată: Din
21.16
Ps. 8.2
gura pruncilor și a sugarilor tu ai întocmit lauda? 17Și i‐a lăsat și a ieșit afară din cetate la Betania
21.17
Mc. 11.11In. 11.18
și a rămas noaptea acolo.

Blestemarea smochinului

18Iar dimineața

21.18
Mc. 11.12
pe când se întorcea în cetate, a flămânzit. 19Și văzând
21.19
Mc. 11.13
un smochin lângă cale, a venit la el și n‐a găsit nimic în el decât numai frunze. Și‐i zice: De‐acum înainte să nu se facă rod din tine în veac. Și smochinul s‐a uscat îndată. 20Și când
21.20
Mc. 11.20
au văzut ucenicii, s‐au mirat zicând: Cum s‐a uscat smochinul îndată? 21Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat vă spun, dacă
21.21
Cap. 17.20.
veți avea credință și nu
21.21
Iac. 1.6
vă veți îndoi, veți face nu numai ce s‐a făcut cu smochinul, ci
21.21
1 Cor. 13.2
chiar dacă veți zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! se va face. 22Și toate
21.22
Cap. 7.7.
câte veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.

Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii

23Și când a venit el

21.23
Mc. 11.27Lc. 20.1
în Templu, mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au apropiat de el pe când îi învăța, zicând
21.23
Ex. 2.14Fapte. 4.7
7.27
: Cu ce putere faci aceste lucruri? Și cine ți‐a dat puterea aceasta? 24Iar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt, pe care dacă mi‐l spuneți, și eu vă voi spune cu ce putere fac acestea. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau în sine zicând: Dacă zicem: Din cer! ne va zice: Pentru ce, dar, nu l‐ați crezut? 26Iar dacă zicem: De la oameni! ne temem de gloată, căci
21.26
Cap. 14.5.
toți țin pe Ioan drept proroc. 27Și au răspuns lui Isus și au zis: Nu știm. Le‐a zis și el: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. 28Dar ce vi se pare? Un om avea doi copii și a venit la cel dintâi și a zis: Copile, du‐te azi, lucrează în vie. 29Și el a răspuns și a zis: Nu vreau. În urmă însă, părându‐i rău, s‐a dus. 30Și a venit la cel de al doilea și a zis tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu, domnule, mă duc! dar nu s‐a dus. 31Care din acești doi a făcut voia tatălui? Ei zic: Cel dintâi. Isus le zice: Adevărat
21.31
Lc. 7.29,50
vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32Căci Ioan
21.32
Cap. 3.1, etc.
a venit la voi pe calea dreptății și nu l‐ați crezut, iar
21.32
Lc. 3.12,13
vameșii și curvele l‐au crezut; iar voi când ați văzut, nici nu v‐a părut rău în urmă ca să‐l credeți.

Pilda vierilor

33Ascultați o altă pildă. Era un om stăpân de casă, care

21.33
Ps. 80.9Cânt. 8.11Is. 5.1Ier. 2.21Mc. 12.1Lc. 20.9
a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat un teasc în ea și a clădit un turn și a arendat‐o unor vieri iar el s‐a dus
21.33
Cap. 25.14, 15.
din țară. 34Iar când s‐a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri ca
21.34
Cânt. 8.11,12
să ia roadele lui. 35Și vierii
21.35
2 Cron. 24.21
36.16Neem. 9.26Fapte. 7.521 Tes. 2.15Evr. 11.36,37
au luat pe robii lui și pe unul l‐au bătut, iar pe altul l‐au omorât, iar pe altul l‐au ucis cu pietre. 36Iarăși a trimis pe alți robi, mai mulți decât cei dintâi: și le‐au făcut tot așa. 37În urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor sfii de fiul meu. 38Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între ei: Acesta
21.38
Ps. 2.8Evr. 1.2
este moștenitorul; veniți
21.38
Ps. 2.227.1In. 11.53Fapte. 4.27
să‐l omorâm și să avem noi moștenirea lui. 39Și
21.39
Cap. 26.50, etc.
l‐au luat și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. 40Când va veni deci domnul viei, ce va face vierilor acelora? 41Ei îi zic
21.41
Lc. 20.16
: Pe cei răi cu rău îi va pierde
21.41
Lc. 21.24Evr. 2.3
și
21.41
Fapte. 13.46
15.7
18.6
28.28Rom. 9
10
11
via o va arenda altor vieri, care să dea roadele la vremile lor. 42Isus le zice: N‐ați
21.42
Ps. 118.22Is. 28.16Mc. 12.10Lc. 20.17Fapte. 4.11Ef. 2.201 Pet. 2.6,7
citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi; aceasta a fost de la Domnul și este minunată în ochii noștri? 43De aceea vă spun că
21.43
Cap. 8.12.
Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată neamului care face roadele ei. 44Și cine va
21.44
Is. 8.14,15Zah. 12.3Lc. 20.18Rom. 9.331 Pet. 2.8
cădea pe piatra aceasta va
21.44
Is. 60.12Dan. 2.44
fi sfărâmat, iar pe acela pe care va cădea ea, îl va spulbera. 45Și când au auzit mai marii preoților și fariseii pildele lui, au cunoscut că vorbește despre ei, 46și căutau să pună mâna pe el, dar s‐au temut de gloate fiindcă
21.46
Vers. 11.
îl țineau drept proroc.