Întrarea lui Isus în Ierusalim
211Și când
s‐au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe la muntele
Măslinilor, atunci Isus a trimis pe doi ucenici, 2zicându‐le: Mergeți în satul dinaintea voastră și îndată veți afla o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați‐i și aduceți‐mi‐i. 3Și dacă cineva v‐ar zice ceva, veți spune: Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite. 4Iar aceasta s‐a făcut ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice: 5Spuneți
fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul celei de sub jug. 6Și ucenicii
s‐au dus și au făcut cum le poruncise Isus. 7Au adus măgărița și măgărușul și au pus
pe ei veșmintele lor și el s‐a așezat deasupra. 8Iar partea cea mai mare a gloatei și‐a așternut veșmintele pe cale iar alții
tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. 9Și gloatele care mergeau înaintea lui și cele care veneau după el strigau zicând: Osana
Fiul lui David, binecuvântat
este cel ce vine în numele Domnului, Osana în cele prea înalte.
Gonirea vânzătorilor din Templu
10Și când
a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată zicând: Cine este acesta? 11Iar gloatele ziceau: Acesta este prorocul
Lc. 7.16In. 6.14
7.40
9.17
, Isus, din Nazaretul Galileei. 12Și Isus a intrat
în Templul lui Dumnezeu și a scos afară pe toți care vindeau și cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor
de bani și scaunele celor ce vindeau porumbeii, 13și le zice: Este scris: Casa
mea se va chema o casă de rugăciune, iar
voi o faceți o peșteră de tâlhari. 14Și orbi și șchiopi au venit la el în Templu și el i‐a tămăduit. 15Iar când au văzut mai marii preoților și cărturarii faptele minunate pe care le făcuse și pe copiii care strigau în Templu și ziceau: Osana Fiul lui David! s‐au umplut de mâinie. 16Și i‐au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Isus le zice: Da; oare n‐ați citit niciodată: Din
gura pruncilor și a sugarilor tu ai întocmit lauda? 17Și i‐a lăsat și a ieșit afară din cetate la Betania
și a rămas noaptea acolo.
Blestemarea smochinului
18Iar dimineața
pe când se întorcea în cetate, a flămânzit. 19Și văzând
un smochin lângă cale, a venit la el și n‐a găsit nimic în el decât numai frunze. Și‐i zice: De‐acum înainte să nu se facă rod din tine în veac. Și smochinul s‐a uscat îndată. 20Și când
au văzut ucenicii, s‐au mirat zicând: Cum s‐a uscat smochinul îndată? 21Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat vă spun, dacă
Lc. 17.6
veți avea credință și nu
vă veți îndoi, veți face nu numai ce s‐a făcut cu smochinul, ci
chiar dacă veți zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! se va face. 22Și toate
Mc. 11.24Lc. 11.9Iac. 5.16In. 3.22
5.15
câte veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.
Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii
23Și când a venit el
în Templu, mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au apropiat de el pe când îi învăța, zicând
7.27
: Cu ce putere faci aceste lucruri? Și cine ți‐a dat puterea aceasta? 24Iar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt, pe care dacă mi‐l spuneți, și eu vă voi spune cu ce putere fac acestea. 25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau în sine zicând: Dacă zicem: Din cer! ne va zice: Pentru ce, dar, nu l‐ați crezut? 26Iar dacă zicem: De la oameni! ne temem de gloată, căci
Mc. 6.20Lc. 20.6
toți țin pe Ioan drept proroc. 27Și au răspuns lui Isus și au zis: Nu știm. Le‐a zis și el: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. 28Dar ce vi se pare? Un om avea doi copii și a venit la cel dintâi și a zis: Copile, du‐te azi, lucrează în vie. 29Și el a răspuns și a zis: Nu vreau. În urmă însă, părându‐i rău, s‐a dus. 30Și a venit la cel de al doilea și a zis tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu, domnule, mă duc! dar nu s‐a dus. 31Care din acești doi a făcut voia tatălui? Ei zic: Cel dintâi. Isus le zice: Adevărat
vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32Căci Ioan
a venit la voi pe calea dreptății și nu l‐ați crezut, iar
vameșii și curvele l‐au crezut; iar voi când ați văzut, nici nu v‐a părut rău în urmă ca să‐l credeți.
Pilda vierilor
33Ascultați o altă pildă. Era un om stăpân de casă, care
a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat un teasc în ea și a clădit un turn și a arendat‐o unor vieri iar el s‐a dus
din țară. 34Iar când s‐a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri ca
să ia roadele lui. 35Și vierii
36.16Neem. 9.26Fapte. 7.521 Tes. 2.15Evr. 11.36,37
au luat pe robii lui și pe unul l‐au bătut, iar pe altul l‐au omorât, iar pe altul l‐au ucis cu pietre. 36Iarăși a trimis pe alți robi, mai mulți decât cei dintâi: și le‐au făcut tot așa. 37În urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor sfii de fiul meu. 38Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între ei: Acesta
este moștenitorul; veniți
să‐l omorâm și să avem noi moștenirea lui. 39Și
Mc. 14.46Lc. 22.54In. 18.12Fapte. 2.23
l‐au luat și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât. 40Când va veni deci domnul viei, ce va face vierilor acelora? 41Ei îi zic
: Pe cei răi cu rău îi va pierde
și
15.7
18.6
28.28Rom. 9
10
11
via o va arenda altor vieri, care să dea roadele la vremile lor. 42Isus le zice: N‐ați
citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi; aceasta a fost de la Domnul și este minunată în ochii noștri? 43De aceea vă spun că
Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată neamului care face roadele ei. 44Și cine va
cădea pe piatra aceasta va
fi sfărâmat, iar pe acela pe care va cădea ea, îl va spulbera. 45Și când au auzit mai marii preoților și fariseii pildele lui, au cunoscut că vorbește despre ei, 46și căutau să pună mâna pe el, dar s‐au temut de gloate fiindcă
Lc. 7.16In. 7.40
îl țineau drept proroc.