Pilda nunții fiului de împărat
221Și Isus a
răspuns și le‐a vorbit iarăși în pilde zicând: 2Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3Și a trimis pe robii săi ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei nu voiau să vină. 4A trimis iarăși alți robi zicând: Spuneți celor poftiți: Iată am gătit prânzul meu; boii
mei și cele îngrășate ale mele sunt înjunghiate și toate sunt gata; veniți la nuntă. 5Dar ei nu le‐a păsat și au plecat unul la holda sa și altul la negustoria sa. 6Iar ceilalți au pus mâna pe robii săi, i‐au înfruntat rușinos și i‐au omorât. 7Iar împăratul s‐a umplut de mânie și a trimis oștile
sale și a nimicit pe ucigași și le‐a ars cetatea. 8Atunci zice robilor săi: Nunta este gata dar cei poftiți n‐au fost vrednici
. 9Mergeți deci pe la ieșirile drumurilor și pe câți îi veți găsi poftiți‐i la nuntă. 10Și robii aceia au ieșit la drumuri și au
strâns pe toți pe care i‐au aflat, și răi și buni, și s‐a umplut nunta de cei ce ședeau la masă. 11Iar când a intrat împăratul să privească pe cei ce ședeau la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat
16.15
19.8
în haină de nuntă. 12Și‐i zice: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el a amuțit. 13Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați‐i picioarele și mâinile și aruncați‐l în
întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 14Căci
mulți sunt chemați dar puțini aleși.
Birul
15Atunci
fariseii s‐au dus și s‐au sfătuit cum să‐l prindă în cuvânt. 16Și trimit la el pe ucenicii lor cu irodianii zicând: Învățătorule, știm că esti iubitor de adevăr și înveți pe alții calea lui Dumnezeu în adevăr și nu‐ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la fața oamenilor. 17Spune‐ne deci, ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cezarului sau nu? 18Dar Isus, cunoscându‐le răutatea, a zis: Ce mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați‐mi banul pentru bir. Și i‐au adus un dinar. 20Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? 21Ei zic: Al Cezarului. Atunci le zice: Dați
deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 22Și când au auzit aceasta, s‐au mirat și l‐au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23În ziua aceea
au venit la el saducheii care
zic că nu este înviere și l‐au întrebat 24zicând: Învățătorule, Moise
a zis: Dacă va muri cineva neavând copii, fratele său va lua pe nevasta lui și va ridica sămânță fratelui său. 25Și erau la noi șapte frați. Și cel dintâi s‐a însurat și a murit și neavând sămânță a lăsat pe nevasta sa fratelui său. 26Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 27Iar la urma tuturor a murit și femeia. 28La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi ea nevastă? Căci toți au avut‐o. 29Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă rătăciți, neștiind
scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt
ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Iar despre învierea morților, oare n‐ați citit ce vi s‐a spus de Dumnezeu zicând: 32Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. 33Și când au auzit, gloatele au
rămas uimite de învățătura lui.
Porunca cea mai mare
34Dar fariseii, când
au auzit că a închis gura saducheilor, s‐au adunat la un loc, 35și unul dintre ei, învățător de lege
, l‐a întrebat, ispitindu‐l: 36Învățătorule, care este porunca cea mare în lege? 37Iar el i‐a zis: Să
10.12
30.6Lc. 10.27
iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38Aceasta este porunca cea mare și cea dintâi. 39Iar a doua asemenea ei este: Să
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40În aceste
două porunci atârnă toată legea și prorocii.
Al cui fiu este Hristosul?
41Și pe
când erau adunați la un loc fariseii, Isus i‐a întrebat, 42zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Ei îi zic: Al lui David. 43El le zice: Cum, deci, David, în Duh, îl numește Domn, zicând: 44Domnul
10.12,13
a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale? 45Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui? 46Și nimeni
nu putea să‐i răspundă un cuvânt, nici n‐a
îndrăznit cineva din ziua aceea să‐i mai pună întrebări.
Isus mustră pe cărturari și pe farisei
231Atunci Isus a vorbit gloatelor și ucenicilor săi, 2zicând: Cărturarii
și fariseii șed pe scaunul lui Moise. 3Deci toate câte vă zic ei, faceți și păziți‐le, dar nu faceți după faptele lor, căci ei
zic și nu fac. 4Da, ei
leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei cu degetul lor nu voiesc să le miște. 5Dar toate faptele lor le fac
ca să fie priviți de oameni: căci își lățesc filacteriile și își
22.12Prov. 3.3
măresc ciucurii veșmintelor lor. 6Și iubesc
20.46
3In. 9
cel dintâi loc la ospețe și cele dintâi scaune în sinagogi. 7și îmbrățișările în piețe și să fie numiți de oameni: Rabi! 8Dar voi
să nu fiți numiți Rabi: căci
unul singur este dascălul vostru: Hristosul; iar voi toți sunteți frați. 9Și să nu numiți pe nimeni tatăl vostru pe pământ, căci unul singur este Tatăl vostru, cel ceresc. 10Nici nu vă numiți învățători, căci unul este învățătorul vostru: Hristosul. 11Iar cine
este mai mare între voi va fi slujitorul vostru. 12Iar oricine
29.23Lc. 14.11
18.14Iac. 4.61 Pet. 5.5
se va înălța pe sine va fi smerit și oricine se va smeri pe sine va fi înălțat.
Nelegiuirile cărturarilor și ale fariseilor
13Dar vai
de voi, cărturari și farisei fățarnici! pentru că închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor; căci voi nu intrați, nici pe cei ce intră nu‐i lăsați să intre. 14Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! pentru că
mâncați casele văduvelor și de ochii lumii vă rugați rugăciuni lungi; pentru aceasta veți lua mai multă osândă. 15Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! pentru că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un singur prozelit, și când s‐a făcut așa, îl faceți un fiu al gheenei îndoit decât voi. 16Vai de voi, povățuitori
orbi, care ziceți: Cine
va jura pe Templu, nu este nimic; dar cine va jura pe aurul Templului, este dator. 17Nebuni și orbi! căci ce este mai mare? Aurul sau
Templul care sfințește aurul? 18Și: Cine va jura pe altar, nu este nimic; dar cine va jura pe darul care este deasupra lui, este dator. 19Orbilor! căci ce este mai mare? Darul sau altarul
care sfințește darul? 20Deci cine a jurat pe altar, jură pe el și pe toate cele ce sunt deasupra lui. 21Și cine a jurat pe Templu, jură pe el și pe cel ce
132.14
locuiește în el. 22Și cine a jurat pe cer jură pe scaunul de domnie
al lui Dumnezeu și pe cel ce stă pe el. 23Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! pentru că
dați zeciuială din izmă și mărar și chimen și ați lăsat
cele mai giele ale legii: judecata și mila și credința: pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. 24Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila! 25Vai de voi, cărturari și farisei, fățarnici! pentru că
voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26Fariseu orb, curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca și partea lui dinafară să fie curată. 27Vai de voi, cărturari și farisei, fățarnici! pentru că
semănați cu mormintele văruite care pe dinafară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de orice necurățenie. 28Astfel și voi pe dinafară vă arătați drepți oamenilor, iar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. 29Vai
de voi, cărturari și farisei, fățarnici! pentru că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți monumentele drepților, 30și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n‐am fi fost părtași cu ei la sângele prorocilor. 31Încât vă mărturisiți singuri că sunteți
fii ai celor ce au omorât pe proroci. 32Și voi
, umpleți măsura părinților voștri! 33Șerpi, pui
de năpârci! cum veți fugi de judecata gheenei? 34De aceea
, iată, eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari. Pe
7.58,59
22.19
unii din ei îi veți omorî și‐i veți răstigni și pe
unii din ei îi veți biciui în sinagogile voastre și‐i veți prigoni din cetate în cetate; 35ca
să vină asupra voastră orice sânge drept vărsat pe pământ, de la
sângele
lui Abel cel drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l‐ați omorât între Templu și altar. 36Adevărat vă spun, toate acestea vor veni asupra neamului acestuia.
Pedeapsa Ierusalimului
37Ierusalime
, Ierusalime, cetatea care omoară pe proroci și
ucide cu pietre pe cei trimiși la sine! De câte ori am voit să
strâng pe copiii tăi cum strânge găina puii săi sub
91.4
aripile sale și n‐ați voit! 38Iată vi se lasă casa pustie. 39Căci vă spun, nu mă veți mai vedea de acum, până când veți zice: Binecuvântat
este cel ce vine în Numele Domnului.
Dărâmarea Ierusalimului
241Și Isus a ieșit
de la Templu și mergea; și ucenicii săi s‐au apropiat de el ca să‐i arate zidurile Templului. 2Iar el a răspuns și le‐a zis: Nu vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun
, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi desfăcută. 3Și pe când ședea el pe muntele Măslinilor, ucenicii
au venit la el la o parte zicând: Spune‐ne
când vor fi acestea și care este semnul venirii tale și al sfârșitului veacului? 4Și Isus a răspuns și le‐a zis: Luați seama
să nu vă amăgească cineva. 5Căci
23.21,25In. 5.43
mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt Hristosul! și
vor amăgi pe mulți. 6Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, vedeți să nu vă înspăimântați, căci, aceste lucruri trebuie să fie dar nu este încă sfârșitul. 7Căci se va scula
neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și cutremure pe alocuri. 8Iar toate acestea vor fi începutul durerilor. 9Atunci
vă vor da la necaz și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele meu. 10Și atunci mulți se vor
poticni și se vor da unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11Și mulți
proroci mincinoși se vor scula și vor
amăgi pe mulți; 12și de înmulțirea fărădelegii iubirea multora se va răci. 13Dar
cine rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit. 14Și această Evanghelie
a împărăției va
fi propovăduită în tot pământul locuit, spre mărturie la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul.
Pustiirea Ierusalimului și venirea Fiului omului
15Deci
când veți vedea urâciunea pustiirii cea spusă prin Daniel
12.11
prorocul stând în locul sfânt (cine
citește să înțeleagă), 16atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți, 17cine este pe acoperiș să nu se pogoare ca să ia cele din casa lui, 18și cine este în câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 19Dar vai
de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în acele zile! 20Și rugați‐vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici în Sabat: 21Căci
12.1Ioel 2.2
atunci va fi un necaz mare cum n‐a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi. 22Și dacă n‐ar fi fost scurtate acele zile, n‐ar fi fost mântuită nicio carne, dar
pentru cei aleși zilele acelea vor fi scurtate. 23Atunci
21.8
dacă vă va zice cineva: Iată aici este Hristosul. Sau: Colo! să nu credeți. 24Căci se
vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni încât să amăgească, dacă
10.28,29Rom. 8.28‐302 Tim. 2.19
este cu putință, și pe cei aleși. 25Iată v‐am spus dinainte. 26Deci dacă vă vor zice: Iată este în pustie! nu ieșiți. Iată este în cămăruțe! nu credeți. 27Căci
cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului omului. 28Orișiunde
este stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29Iar îndată
după necazul acelor zile, soarele
3.15Amos 5.20
8.9Mc. 13.24Lc. 21.25Fapte. 2.20Ap. 6.12
va fi întunecat și luna nu‐și va da lucirea și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi zguduite. 30Și atunci
se va arăta semnul Fiului omului în cer: și atunci se vor jeli toate
semințiile pământului și
vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă. 31Și
va trimite pe îngerii săi cu sunet mare de trâmbiță și vor strânge pe aleșii lui din cele patru vânturi, de la cea mai depărtată margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor. 32Iar de la smochin învățați pilda
lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că
vara este aproape. 33Astfel și voi, când veți vedea toate acestea, să cunoașteți că el este aproape, lângă uși. 34Adevărat vă spun, nu
va trece neamul acesta până când vor fi toate acestea. 35Cerul
și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum.
Îndemn la veghere
36Iar despre
ziua aceea și despre ceas nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, decât numai
Tatăl. 37Și cum erau zilele lui Noe așa va fi venirea Fiului omului. 38Căci cum
7.5Lc. 17.261 Pet. 3.20
erau în zilele acelea dinainte de potop, mâncând și bând, însurându‐se și măritându‐se, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39și n‐au știut până a venit potopul și i‐a luat pe toți, așa va fi venirea Fiului omului. 40Atunci
doi vor fi în câmp: unul este luat și unul este lăsat. 41Două vor râșni la moară: una este luată și una este lăsată. 42Deci
vegheați, pentru că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43Dar cunoașteți
16.15
aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei în care strajă vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să i se sape casa. 44De aceea
și voi fiți gata pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul omului. 45Cine este, dar
, robul credincios și cuminte pe care l‐a pus domnul său peste slugărimea sa ca să le dea de mâncare la vreme hotărâtă? 46Fericit
este robul acela pe care când va veni domnul său îl va găsi făcând astfel. 47Adevărat vă spun că
îl va pune peste toate avuțiile sale. 48Dar dacă acel rob rău va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește! 49Și va începe să bată pe cei împreună robi cu el și va mânca și bea cu bețivii, 50domnul acelui rob va veni într‐o zi în care el n‐așteaptă și în ceasul în care nu știe, 51și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu fățarnicii; acolo
va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
