Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
24

Dărâmarea Ierusalimului

241Și Isus a ieșit

24.1
Mc. 13.1Lc. 21.5
de la Templu și mergea; și ucenicii săi s‐au apropiat de el ca să‐i arate zidurile Templului. 2Iar el a răspuns și le‐a zis: Nu vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun
24.2
1 Reg. 9.7Ier. 26.18Mica 3.12Lc. 19.44
, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi desfăcută. 3Și pe când ședea el pe muntele Măslinilor, ucenicii
24.3
Mc. 13.3
au venit la el la o parte zicând: Spune‐ne
24.3
1 Tes. 5.1
când vor fi acestea și care este semnul venirii tale și al sfârșitului veacului? 4Și Isus a răspuns și le‐a zis: Luați seama
24.4
Ef. 5.6Col. 2.8,182 Tes. 2.31 In. 4.1
să nu vă amăgească cineva. 5Căci
24.5
Ier. 14.14
23.21,25In. 5.43
mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt Hristosul! și
24.5
Vers. 11.
vor amăgi pe mulți. 6Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, vedeți să nu vă înspăimântați, căci, aceste lucruri trebuie să fie dar nu este încă sfârșitul. 7Căci se va scula
24.7
2 Cron. 15.6Is. 19.2Hag. 2.22Zah. 14.13
neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și cutremure pe alocuri. 8Iar toate acestea vor fi începutul durerilor. 9Atunci
24.9
Cap. 10.17.
vă vor da la necaz și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele meu. 10Și atunci mulți se vor
24.10
Cap. 11.6;
poticni și se vor da unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11Și mulți
24.11
Cap. 7.15.
proroci mincinoși se vor scula și vor
24.11
1 Tim. 4.1
amăgi pe mulți; 12și de înmulțirea fărădelegii iubirea multora se va răci. 13Dar
24.13
Cap. 10.22.
cine rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit. 14Și această Evanghelie
24.14
Cap. 4.23;
a împărăției va
24.14
Rom. 10.18Col. 1.6,23
fi propovăduită în tot pământul locuit, spre mărturie la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul.

Pustiirea Ierusalimului și venirea Fiului omului

15Deci

24.15
Mc. 13.14Lc. 21.20
când veți vedea urâciunea pustiirii cea spusă prin Daniel
24.15
Dan. 9.27
12.11
prorocul stând în locul sfânt (cine
24.15
Dan. 9.23,25
citește să înțeleagă), 16atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți, 17cine este pe acoperiș să nu se pogoare ca să ia cele din casa lui, 18și cine este în câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 19Dar vai
24.19
Lc. 23.29
de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în acele zile! 20Și rugați‐vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici în Sabat: 21Căci
24.21
Dan. 9.26
12.1Ioel 2.2
atunci va fi un necaz mare cum n‐a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi. 22Și dacă n‐ar fi fost scurtate acele zile, n‐ar fi fost mântuită nicio carne, dar
24.22
Is. 65.8,9Zah. 14.2,3
pentru cei aleși zilele acelea vor fi scurtate. 23Atunci
24.23
Mc. 13.21Lc. 17.23
21.8
dacă vă va zice cineva: Iată aici este Hristosul. Sau: Colo! să nu credeți. 24Căci se
24.24
Deut. 13.12 Tes. 2.9‐11Ap. 13.13
vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni încât să amăgească, dacă
24.24
In. 6.37
10.28,29Rom. 8.28‐302 Tim. 2.19
este cu putință, și pe cei aleși. 25Iată v‐am spus dinainte. 26Deci dacă vă vor zice: Iată este în pustie! nu ieșiți. Iată este în cămăruțe! nu credeți. 27Căci
24.27
Lc. 17.24
cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului omului. 28Orișiunde
24.28
Iov 39.30Lc. 17.37
este stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29Iar îndată
24.29
Dan. 7.11,12
după necazul acelor zile, soarele
24.29
Is. 13.10Ezec. 32.7Ioel 2.10,31
3.15Amos 5.20
8.9Mc. 13.24Lc. 21.25Fapte. 2.20Ap. 6.12
va fi întunecat și luna nu‐și va da lucirea și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi zguduite. 30Și atunci
24.30
Dan. 7.13
se va arăta semnul Fiului omului în cer: și atunci se vor jeli toate
24.30
Zah. 12.12
semințiile pământului și
24.30
Cap. 16.27.
vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă. 31Și
24.31
Cap. 13.41.
va trimite pe îngerii săi cu sunet mare de trâmbiță și vor strânge pe aleșii lui din cele patru vânturi, de la cea mai depărtată margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor. 32Iar de la smochin învățați pilda
24.32
Lc. 21.29
lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că
24.32
Iac. 5.9
vara este aproape. 33Astfel și voi, când veți vedea toate acestea, să cunoașteți că el este aproape, lângă uși. 34Adevărat vă spun, nu
24.34
Cap. 16.28;
va trece neamul acesta până când vor fi toate acestea. 35Cerul
24.35
Ps. 102.26Is. 51.6Ier. 31.35,36Mc. 13.31Lc. 21.23Evr. 1.11
și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum.

Îndemn la veghere

36Iar despre

24.36
Mc. 13.32Fapte. 1.71 Tes. 5.22 Pet. 3.10
ziua aceea și despre ceas nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, decât numai
24.36
Zah. 14.7
Tatăl. 37Și cum erau zilele lui Noe așa va fi venirea Fiului omului. 38Căci cum
24.38
Gen. 6.3‐5
7.5Lc. 17.261 Pet. 3.20
erau în zilele acelea dinainte de potop, mâncând și bând, însurându‐se și măritându‐se, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39și n‐au știut până a venit potopul și i‐a luat pe toți, așa va fi venirea Fiului omului. 40Atunci
24.40
Lc. 17.34
doi vor fi în câmp: unul este luat și unul este lăsat. 41Două vor râșni la moară: una este luată și una este lăsată. 42Deci
24.42
Cap. 25.13.
vegheați, pentru că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43Dar cunoașteți
24.43
Lc. 12.391 Tes. 5.22 Pet. 3.10Ap. 3.3
16.15
aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei în care strajă vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să i se sape casa. 44De aceea
24.44
Cap. 25.13.
și voi fiți gata pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul omului. 45Cine este, dar
24.45
Lc. 12.42Fapte. 20.281 Cor. 4.2Evr. 3.5
, robul credincios și cuminte pe care l‐a pus domnul său peste slugărimea sa ca să le dea de mâncare la vreme hotărâtă? 46Fericit
24.46
Ap. 16.15
este robul acela pe care când va veni domnul său îl va găsi făcând astfel. 47Adevărat vă spun că
24.47
Cap. 25.21, 23.
îl va pune peste toate avuțiile sale. 48Dar dacă acel rob rău va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește! 49Și va începe să bată pe cei împreună robi cu el și va mânca și bea cu bețivii, 50domnul acelui rob va veni într‐o zi în care el n‐așteaptă și în ceasul în care nu știe, 51și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu fățarnicii; acolo
24.51
Cap. 8.12;
va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

25

Pilda celor zece fecioare

251Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‐au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui

25.1
Ef. 5.29,30Ap. 19.7
21.2,9
. 2Și cinci
25.2
Cap. 13.47;
din ele erau nechibzuite, iar cinci cu minte. 3Căci cele nechibzuite, când și‐au luat candelele, n‐au luat untdelemn cu ele. 4Iar cele cu minte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor. 5Și pe când zăbovea mirele, au
25.5
1 Tes. 5.6
ațipit toate și au adormit. 6Iar la miezul nopții s‐a
25.6
Cap. 24.31.
făcut o strigare: Iată mirele, ieșiți‐i în întâmpinare. 7Atunci toate acele fecioare s‐au deșteptat și și‐au
25.7
Lc. 12.35
gătit candelele. 8Și cele nechibzuite au zis celor cu minte: Dați‐ne din untdelemnul vostru pentru că ni se sting candelele. 9Dar cele cu minte au răspuns zicând: Nu: că poate nu ne va fi îndeajuns și nouă și vouă. Duceți‐vă mai bine la cei ce vând și cumpărați‐vă. 10Și pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele și cele gata au intrat cu el la nuntă și s‐a
25.10
Lc. 13.25
închis ușa. 11În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamne
25.11
Cap. 7.21‐23.
, Doamne, deschide‐ne. 12Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun, nu
25.12
Ps. 5.5Hab. 1.13In. 9.31
vă cunosc. 13Vegheați, deci
25.13
Cap. 24.42, 44.
, pentru că nu știți ziua, nici ceasul.

Pilda talanților

14Căci

25.14
Lc. 19.12
este ca
25.14
Cap. 21.33.
un om care a plecat din țară și a chemat pe robii săi și le‐a dat avuțiile sale. 15Și unuia i‐a dat cinci talanți, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia
25.15
Rom. 12.61 Cor. 12.7,11,29Ef. 4.11
după puterea sa deosebită și a plecat din țară. 16Îndată cel ce luase cei cinci talanți s‐a dus și a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. 17Tot așa cel ce luase cei doi a câștigat alți doi. 18Dar cel ce luase unul, a plecat, a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său. 19După multă vreme vine domnul robilor acelora și le face socoteala. 20Și cel ce luase cei cinci talanți s‐a apropiat și a adus alți cinci talanți zicând: Doamne, mi‐ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat alți cinci talanți. 21Domnul său i‐a zis: Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste
25.21
Cap. 24.47. Vers. 34.46.
puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria
25.21
2 Tim. 2.12Evr. 12.21 Pet. 1.8
domnului tău. 22Și cel ce luase cei doi talanți s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, mi‐ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat alți doi talanți. 23Domnul său i‐a zis: Bine
25.23
Vers. 21.
, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău. 24Și cel ce luase un talant s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, te‐am știut că ești un om aspru, seceri unde n‐ai semănat și strângi de unde n‐ai împrăștiat, 25și m‐am temut și am plecat și ți‐am ascuns talantul în pământ: iată ai al tău. 26Și domnul său a răspuns și i‐a zis: Rob rău și leneș, știai că secer unde n‐am semănat și strâng de unde n‐am împrăștiat; 27deci trebuia ca tu să fi pus argintul meu la schimbători și când aș fi venit aș fi luat înapoi al meu cu dobândă. 28Luați deci de la el talantul și dați‐l celui ce are cei zece talanți. 29Căci
25.29
Cap. 13.12.
celui ce are i se va da și‐i va prisosi, iar de la cel ce n‐are i se va lua și ce are. 30Și pe robul nefolositor aruncați‐l în
25.30
Cap. 8.12;
întunericul de afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

Judecata Neamurilor

31Iar când

25.31
Zah. 14.5Mc. 8.38Fapte. 1.111 Tes. 4.162 Tes. 1.7Iuda 14Ap. 1.7
va veni Fiul omului în slava sa și toți îngerii cu el, atunci va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, 32și toate neamurile vor
25.32
Rom. 14.102 Cor. 5.10Ap. 20.12
fi adunate înaintea lui și
25.32
Ezec. 20.38
34.17,20
le va despărți pe unele de altele, cum desparte păstorul oile de capre. 33Și va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta sa: Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți
25.34
Rom. 8.171 Pet. 1.4,9
3.9Ap. 21.7
împărăția
25.34
Cap. 20.23.
gătită vouă de la întemeierea lumii. 35Căci
25.35
Is. 58.7Ezec. 18.7Iac. 1.27
am fost flămând și mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și mi‐ați dat să beau; am fost străin
25.35
Evr. 13.23 In. 5
și m‐ați luat la voi; 36gol
25.36
Iac. 2.15,16
și m‐ați îmbrăcat; am fost bolnav și m‐ați căutat; am fost în
25.36
2 Tim. 1.16
temniță și ați venit la mine. 37Atunci drepții îi vor răspunde zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând și ți‐am dat de mâncare sau însetat și ți‐am dat să bei? 38Și când te‐am văzut străin și te‐am luat la noi? sau gol și te‐am îmbrăcat? 39Și când te‐am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? 40Și Împăratul va răspunde și le va zice: Adevărat vă spun, întrucât
25.40
Prov. 14.31
19.17Mc. 9.41Evr. 6.10
ați făcut unuia din acești frați ai mei, foarte mici, mie mi‐ați făcut. 41Atunci va zice și celor de la stânga: Duceți‐vă
25.41
Ps. 6.8Lc. 13.27
de la mine, blestemaților, în
25.41
Cap. 13.40, 42.
focul cel veșnic, cel gătit diavolului
25.41
2 Pet. 2.4Iuda 6
și îngerilor săi. 42Căci am fost flămând și nu mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și nu mi‐ați dat să beau; 43am fost străin și nu m‐ați luat la voi; gol și nu m‐ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu m‐ați căutat. 44Atunci vor răspunde și ei zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând ori însetat ori străin ori gol ori bolnav, ori în temniță și nu ți‐am slujit? 45Atunci le va răspunde zicând: Adevărat vă spun, întrucât
25.45
Prov. 14.31
17.5Zah. 2.8Fapte. 9.5
n‐ați făcut unuia din aceștia foarte mici, nici mie nu mi‐ați făcut. 46Și aceștia se vor
25.46
Dan. 12.2In. 5.29Rom. 2.7
duce la pedeapsă veșnică, iar drepții la viață veșnică.

26

Sfătuirea împotriva lui Isus

261Și a fost așa: când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi: 2Știți

26.2
Mc. 14.1Lc. 22.1In. 13.1
că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit. 3Atunci
26.3
Ps. 2.2In. 11.47Fapte. 4.25
mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa, 4și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare. 5Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.

Mirul turnat pe capul lui Isus

6Iar

26.6
Mc. 14.3In. 11.1,2
12.3
pe când era Isus în Betania
26.6
Cap. 21.17.
în casa lui Simon leprosul, 7a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă. 8Iar când au văzut ucenicii
26.8
In. 12.4
, s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta? 9Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor. 10Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine. 11Căci
26.11
Deut. 15.11In. 12.8
pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe
26.11
Cap. 18.20;
mine nu mă aveți întotdeauna. 12Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea. 13Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.

Vânzarea lui Isus

14Atunci

26.14
Mc. 14.10Lc. 22.3In. 13.2,30
unul din cei doisprezece, cel zis Iuda
26.14
Cap. 10.4.
Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis: 15Ce
26.15
Zah. 11.12
voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți. 16Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.

Descoperirea vânzătorului

17Iar în

26.17
Ex. 12.6,18Mc. 14.12Lc. 22.7
cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile? 18Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei. 19Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile. 20Iar când s‐a făcut seară
26.20
Mc. 14.17‐21Lc. 22.14In. 13.21
, s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. 21Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins. 22Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? 23Iar el a răspuns și a zis: Cel ce
26.23
Ps. 41.9Lc. 22.21In. 13.18
a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins. 24Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum
26.24
Ps. 22Is. 53Dan. 9.26Mc. 9.12Lc. 24.25,26,46Fapte. 17.2,3
26.22,231 Cor. 15.3
este scris despre el, dar vai
26.24
In. 17.12
de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela. 25Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.

Cina cea de taină

26Și pe când

26.26
Mc. 14.22Lc. 22.19
mâncau ei, Isus
26.26
1 Cor. 11.23‐25
a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta
26.26
1 Cor. 10.16
este trupul meu. 27Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți
26.27
Mc. 14.23
din el toți. 28Căci acesta
26.28
Ex. 24.8Lev. 17.11
este sângele meu, al legământului celui nou
26.28
Ier. 31.31
, care se varsă pentru
26.28
Cap. 20.28.
mulți spre iertarea păcatelor. 29Dar vă spun
26.29
Mc. 14.25Lc. 22.18
că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până
26.29
Fapte. 10.41
în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.

Isus înștiințează pe ucenicii săi

30Și după ce

26.30
Mc. 14.26
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 31Atunci Isus le zice: Voi toți
26.31
Mc. 14.27In. 16.32
veți
26.31
Cap. 11.6.
avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate
26.31
Zah. 13.7
păstorul și oile turmei se vor împrăștia. 32Dar după ce voi fi sculat, voi
26.32
Cap. 28.7, 10, 16.
merge înainte de voi în Galileea. 33Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire. 34Isus i‐a zis: Adevărat
26.34
Mc. 14.30Lc. 22.34In. 13.38
îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. 35Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.

Ghetsimani

36Atunci

26.36
Mc. 14.32‐35Lc. 22.39In. 18.1
Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga. 37Și a luat cu sine pe Petru și pe
26.37
Cap. 4.21.
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze
26.37
Cap. 4.21.
și să se tulbure adânc. 38Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat
26.38
In. 12.27
, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. 39Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat
26.39
Mc. 14.36Lc. 22.42Evr. 5.7
zicând: Tatăl
26.39
In. 12.27
meu, dacă este cu putință, treacă
26.39
Cap. 20.22.
de la mine paharul acesta; însă nu
26.39
In. 5.30
6.38Fil. 2.8
cum voiesc eu, ci cum voiești tu. 40Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine? 41Vegheați
26.41
Mc. 13.33
14.38Lc. 22.40,46Ef. 6.18
și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă. 42Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta. 43Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați. 44Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt. 45Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.

Prinderea lui Isus

47Și pe când

26.47
Mc. 14.43Lc. 22.47In. 18.3Fapte. 1.16
vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului. 48Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l. 49Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a
26.49
2 Sam. 20.9
sărutat mult. 50Iar Isus i‐a zis: Prietene
26.50
Ps. 41.9
55.13
, pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat. 51Și iată, unul
26.51
In. 18.10
din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 52Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci
26.52
Gen. 9.6Ap. 13.10
toți care iau sabie de sabie vor pieri. 53Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai
26.53
2 Reg. 6.17Dan. 7.10
mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum vor fi împlinite scripturile, că
26.54
Is. 53.7Lc. 24.25,44,46
așa trebuie să fie? 55În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat. 56Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile
26.56
Plâng. 4.20
prorocilor. Atunci
26.56
In. 18.15
toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

57Iar cei ce

26.57
Mc. 14.53Lc. 22.54In. 18.12,13,24
apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii. 58Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul. 59Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare. 60Și n‐au găsit, deși veniseră mulți
26.60
Ps. 27.12
35.11Mc. 14.15Fapte. 6.13
martori mincinoși. În urmă au venit doi
26.60
Deut. 19.15
, 61și au zis: Acesta a zis: Pot
26.61
Cap. 27.40.
dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc. 62Și marele preot s‐a sculat
26.62
Mc. 14.60
și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 63Dar Isus
26.63
Is. 53.7
tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te
26.63
Lev. 5.11 Sam. 14.24,26
jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de
26.64
Dan. 7.13Lc. 21.27In. 1.51Rom. 14.101 Tes. 4.16Ap. 1.7
acum veți vedea pe Fiul omului șezând
26.64
Ps. 110.1Fapte. 7.55
la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65Atunci
26.65
2 Reg. 18.37
19.1
marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula. 66Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat
26.66
Lev. 24.16In. 19.7
de moarte. 67Atunci
26.67
Is. 50.6
53.3
l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au
26.67
Lc. 22.63In. 19.3
bătut, 68zicând: Prorocește‐ne
26.68
Mc. 14.65Lc. 22.64
, Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?

Tăgăduirea lui Petru

69Iar Petru

26.69
Mc. 14.66Lc. 22.55In. 18.16,17,25
ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul. 70Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici. 71Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul. 72Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta. 73Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea
26.73
Lc. 22.59
ta te dă pe față. 74Atunci a
26.74
Mc. 14.71
început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. 75Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte
26.75
Vers. 34.
de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.