Pilda celor zece fecioare
251Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‐au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui
21.2,9
. 2Și cinci
din ele erau nechibzuite, iar cinci cu minte. 3Căci cele nechibzuite, când și‐au luat candelele, n‐au luat untdelemn cu ele. 4Iar cele cu minte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor. 5Și pe când zăbovea mirele, au
ațipit toate și au adormit. 6Iar la miezul nopții s‐a
făcut o strigare: Iată mirele, ieșiți‐i în întâmpinare. 7Atunci toate acele fecioare s‐au deșteptat și și‐au
gătit candelele. 8Și cele nechibzuite au zis celor cu minte: Dați‐ne din untdelemnul vostru pentru că ni se sting candelele. 9Dar cele cu minte au răspuns zicând: Nu: că poate nu ne va fi îndeajuns și nouă și vouă. Duceți‐vă mai bine la cei ce vând și cumpărați‐vă. 10Și pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele și cele gata au intrat cu el la nuntă și s‐a
închis ușa. 11În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamne
, Doamne, deschide‐ne. 12Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun, nu
vă cunosc. 13Vegheați, deci
, pentru că nu știți ziua, nici ceasul.
Pilda talanților
14Căci
este ca
un om care a plecat din țară și a chemat pe robii săi și le‐a dat avuțiile sale. 15Și unuia i‐a dat cinci talanți, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia
după puterea sa deosebită și a plecat din țară. 16Îndată cel ce luase cei cinci talanți s‐a dus și a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. 17Tot așa cel ce luase cei doi a câștigat alți doi. 18Dar cel ce luase unul, a plecat, a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său. 19După multă vreme vine domnul robilor acelora și le face socoteala. 20Și cel ce luase cei cinci talanți s‐a apropiat și a adus alți cinci talanți zicând: Doamne, mi‐ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat alți cinci talanți. 21Domnul său i‐a zis: Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste
puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria
domnului tău. 22Și cel ce luase cei doi talanți s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, mi‐ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat alți doi talanți. 23Domnul său i‐a zis: Bine
, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău. 24Și cel ce luase un talant s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, te‐am știut că ești un om aspru, seceri unde n‐ai semănat și strângi de unde n‐ai împrăștiat, 25și m‐am temut și am plecat și ți‐am ascuns talantul în pământ: iată ai al tău. 26Și domnul său a răspuns și i‐a zis: Rob rău și leneș, știai că secer unde n‐am semănat și strâng de unde n‐am împrăștiat; 27deci trebuia ca tu să fi pus argintul meu la schimbători și când aș fi venit aș fi luat înapoi al meu cu dobândă. 28Luați deci de la el talantul și dați‐l celui ce are cei zece talanți. 29Căci
celui ce are i se va da și‐i va prisosi, iar de la cel ce n‐are i se va lua și ce are. 30Și pe robul nefolositor aruncați‐l în
întunericul de afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
Judecata Neamurilor
31Iar când
va veni Fiul omului în slava sa și toți îngerii cu el, atunci va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, 32și toate neamurile vor
fi adunate înaintea lui și
34.17,20
le va despărți pe unele de altele, cum desparte păstorul oile de capre. 33Și va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. 34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta sa: Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți
3.9Ap. 21.7
împărăția
gătită vouă de la întemeierea lumii. 35Căci
am fost flămând și mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și mi‐ați dat să beau; am fost străin
și m‐ați luat la voi; 36gol
și m‐ați îmbrăcat; am fost bolnav și m‐ați căutat; am fost în
temniță și ați venit la mine. 37Atunci drepții îi vor răspunde zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând și ți‐am dat de mâncare sau însetat și ți‐am dat să bei? 38Și când te‐am văzut străin și te‐am luat la noi? sau gol și te‐am îmbrăcat? 39Și când te‐am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? 40Și Împăratul va răspunde și le va zice: Adevărat vă spun, întrucât
19.17Mc. 9.41Evr. 6.10
ați făcut unuia din acești frați ai mei, foarte mici, mie mi‐ați făcut. 41Atunci va zice și celor de la stânga: Duceți‐vă
de la mine, blestemaților, în
focul cel veșnic, cel gătit diavolului
și îngerilor săi. 42Căci am fost flămând și nu mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și nu mi‐ați dat să beau; 43am fost străin și nu m‐ați luat la voi; gol și nu m‐ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu m‐ați căutat. 44Atunci vor răspunde și ei zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând ori însetat ori străin ori gol ori bolnav, ori în temniță și nu ți‐am slujit? 45Atunci le va răspunde zicând: Adevărat vă spun, întrucât
17.5Zah. 2.8Fapte. 9.5
n‐ați făcut unuia din aceștia foarte mici, nici mie nu mi‐ați făcut. 46Și aceștia se vor
duce la pedeapsă veșnică, iar drepții la viață veșnică.
Sfătuirea împotriva lui Isus
261Și a fost așa: când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi: 2Știți
că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit. 3Atunci
mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa, 4și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare. 5Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
6Iar
12.3
pe când era Isus în Betania
în casa lui Simon leprosul, 7a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă. 8Iar când au văzut ucenicii
, s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta? 9Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor. 10Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine. 11Căci
pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe
mine nu mă aveți întotdeauna. 12Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea. 13Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.
Vânzarea lui Isus
14Atunci
unul din cei doisprezece, cel zis Iuda
Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis: 15Ce
voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți. 16Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.
Descoperirea vânzătorului
17Iar în
cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile? 18Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei. 19Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile. 20Iar când s‐a făcut seară
, s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. 21Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins. 22Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? 23Iar el a răspuns și a zis: Cel ce
a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins. 24Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum
26.22,231 Cor. 15.3
este scris despre el, dar vai
de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela. 25Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.
Cina cea de taină
26Și pe când
mâncau ei, Isus
a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta
este trupul meu. 27Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți
din el toți. 28Căci acesta
este sângele meu, al legământului celui nou
, care se varsă pentru
mulți spre iertarea păcatelor. 29Dar vă spun
că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până
în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.
Isus înștiințează pe ucenicii săi
30Și după ce
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 31Atunci Isus le zice: Voi toți
veți
avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate
păstorul și oile turmei se vor împrăștia. 32Dar după ce voi fi sculat, voi
merge înainte de voi în Galileea. 33Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire. 34Isus i‐a zis: Adevărat
îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. 35Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.
Ghetsimani
36Atunci
Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga. 37Și a luat cu sine pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze
și să se tulbure adânc. 38Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat
, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. 39Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat
zicând: Tatăl
meu, dacă este cu putință, treacă
de la mine paharul acesta; însă nu
6.38Fil. 2.8
cum voiesc eu, ci cum voiești tu. 40Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine? 41Vegheați
14.38Lc. 22.40,46Ef. 6.18
și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă. 42Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta. 43Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați. 44Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt. 45Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
47Și pe când
vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului. 48Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l. 49Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a
sărutat mult. 50Iar Isus i‐a zis: Prietene
55.13
, pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat. 51Și iată, unul
din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 52Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci
toți care iau sabie de sabie vor pieri. 53Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum vor fi împlinite scripturile, că
așa trebuie să fie? 55În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat. 56Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile
prorocilor. Atunci
toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57Iar cei ce
apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii. 58Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul. 59Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare. 60Și n‐au găsit, deși veniseră mulți
35.11Mc. 14.15Fapte. 6.13
martori mincinoși. În urmă au venit doi
, 61și au zis: Acesta a zis: Pot
dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc. 62Și marele preot s‐a sculat
și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 63Dar Isus
tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te
jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de
acum veți vedea pe Fiul omului șezând
la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65Atunci
19.1
marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula. 66Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat
de moarte. 67Atunci
53.3
l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au
bătut, 68zicând: Prorocește‐ne
, Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?
Tăgăduirea lui Petru
69Iar Petru
ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul. 70Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici. 71Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul. 72Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta. 73Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea
ta te dă pe față. 74Atunci a
început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. 75Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte
de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus este dus la Pilat
271Iar când s‐a făcut dimineață toți
23
1In. 18.28
mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au sfătuit împotriva Iui Isus ca să‐l omoare. 2Și după ce l‐au legat, l‐au dus și l‐au dat în mâinile lui Pilat dregătorul
.
Căința și moartea lui Iuda
3Atunci
Iuda, care îl dăduse prins, când a văzut că a fost osândit, i‐a părut rău și a adus înapoi cei treizeci de arginți la mai marii preoților și bătrâni, 4zicând: Am păcătuit dând sânge nevinovat. Iar ei au zis. Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. 5Și el a aruncat arginții în Templu, s‐a
depărtat și a plecat și s‐a spânzurat. 6Și mai marii preoților au luat arginții și au zis: Nu se cuvine să‐i aruncăm în cutia pentru daruri, deoarece sunt preț de sânge. 7Și s‐au sfătuit și au cumpărat din ei țarina olarului pentru înmormântarea străinilor. 8De aceea țarina
aceea a fost numită țarina sângelui, până în ziua de azi. 9Atunci s‐a împlinit ce fusese spus prin Ieremia prorocul care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l‐au
prețuit unii din copiii lui Israel; 10și i‐au dat pentru țarina olarului, după cum mi‐a poruncit Domnul.
Isus înaintea lui Pilat
11Iar Isus sta înaintea dregătorului. Și dregătorul l‐a
întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar Isus a zis: Tu zici
. 12Și când era învinuit de mai marii preoților și bătrâni, nimic
nu răspundea. 13Atunci Pilat îi zice: N‐auzi
câte mărturisesc ei împotriva ta? 14Și el nu i‐a răspuns la niciun singur cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult.
Întărirea hotărârii de moarte
15Iar la
sărbătoare dregătorul avea obiceiul să dea pentru gloată drumul la un închis pe care‐l voiau ei. 16Și aveau atunci pe un întemnițat vestit, zis Baraba. 17Pe când erau adunați ei deci împreună, Pilat le‐a zis: La care voiți să‐i dau drumul pentru voi? Lui Baraba, sau lui Isus care se zice Hristos? 18Căci știa că din pizmă îl dăduseră. 19Și pe când ședea el pe scaunul de judecător, nevastă‐sa a trimis la el zicând: N‐avea nimic a face cu acel drept, căci am sufierit multe azi în vis pentru el. 20Dar mai marii preoților
și bătrânii au îndemnat gloatele ca să ceară pe Baraba, iar pe Isus să‐l piardă. 21Și dregătorul a răspuns și le‐a zis: La care din cei doi voiți să‐i dau drumul pentru voi? Și ei au zis: Lui Baraba. 22Pilat le zice: Ce voi face deci cu Isus care se zice Hristos? Ei toți zic: Să fie răstignit. 23Și el a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau zicând: Să fie răstignit. 24Și când a văzut Pilat că nu folosește nimic, ci se face mai mare tulburare, a luat
apă, și‐a spălat mâinile înaintea gloatei zicând: Sunt nevinovat de sângele acestui drept: voi veți vedea. 25Și tot poporul a răspuns și a zis: Sângele
lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. 26Atunci a dat pentru ei drumul lui Baraba iar pe Isus l‐a biciuit
și l‐a dat ca să fie răstignit.
Batjocurile ostașilor
27Atunci ostașii
dregătorului au luat cu ei pe Isus în pretoriu și au adunat lângă el toată ceata ostașilor. 28Și l‐au dezbrăcat și i‐au
pus o manta stacojie. 29Și au
împletit o cunună de spini și au pus‐o pe capul lui și o trestie în dreapta lui și au îngenuncheat înaintea lui și l‐au luat în râs zicând: Bucură‐te, Împărate al iudeilor! 30Și au scuipat
pe el și au luat trestia și‐l băteau peste cap. 31Și după ce au râs de el, l‐au dezbrăcat de manta, l‐au îmbrăcat cu hainele lui și
l‐au dus ca să‐l răstignească.
Răstignirea
32Și pe
când ieșeau afară, au
găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l‐au silit ca să‐i ducă crucea. 33Și când
au venit la un loc zis Golgota, adică Locul căpățânii, 34i‐au
dat să bea vin amestecat cu fiere; și când a gustat n‐a vrut să bea. 35Și după ce
l‐au răstignit, au împărțit
între ei hainele lui, aruncând sorț. 36Și
au șezut jos și‐l păzeau acolo. 37Și
au pus deasupra capului său vina sa scrisă: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 38Atunci sunt răstigniți împreună
cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.
Batjocurile trecătorilor
39Și trecătorii
109.25Mc. 15.29Lc. 23.35
îl huleau clătinându‐și capetele 40și zicând: Tu
, cel ce dărâmi Templul și‐l zidești în trei zile, mântuiește‐te pe tine însuți. Dacă
ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară‐te de pe cruce. 41Asemenea și mai marii preoților îl luau în râs, cu cărturarii și bătrânii și ziceau: 42Pe alții a mântuit, pe sine nu se poate mântui. Este Împăratul lui Israel: să se pogoare acum de pe cruce și vom crede în el. 43S‐a
încrezut în Dumnezeu: să‐l scape acum dacă‐l voiește. Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. 44Aceeași
ocară îi aruncau și tâlharii care au fost răstigniți împreună cu el.
Întunericul
45Iar de la
al șaselea ceas s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la al nouălea ceas. 46Iar pe la al nouălea ceas Isus a
strigat cu glas mare zicând: Eli
, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? 47Și unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit, ziceau: Pe Ilie îl cheamă acesta. 48Și îndată unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l‐a umplut
de oțet și l‐a pus într‐o trestie și i‐a dat să bea. 49Iar ceilalți ziceau: Lasă să vedem dacă vine Ilie să‐l mântuiască. 50Și Isus
a strigat iarăși cu glas mare și și‐a dat duhul.
Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51Și iată perdeaua Templului
s‐a rupt în două de sus și până jos și pământul s‐a cutremurat și pietrele s‐au despicat, 52și mormintele s‐au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s‐au sculat. 53Și au ieșit din morminte după învierea lui și au intrat în sfânta cetate și s‐au arătat multora. 54Dar sutașul
și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele ce se făcuseră, s‐au temut foarte mult zicând: Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu. 55Și erau acolo privind de departe multe femei care
urmaseră pe Isus din Galileea slujindu‐i, 56între
care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57Iar
când s‐a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s‐a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să fie dat trupul. 59Și Iosif a luat trupul, l‐a înfășurat într‐o pânză curată de in, 60și l‐a
pus în mormântul său nou pe care‐l săpase în stâncă și a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61Și Maria Magdalena era acolo și cealaltă Marie, stând în fața mormântului.
Pecetluirea mormântului
62Iar a doua zi care este după Pregătire, mai marii preoților și fariseii s‐au adunat împreună la Pilat, 63zicând: Domnule, ne‐am adus aminte că amăgitorul acela, pe când era încă viu, a zis: După
trei zile mă scol. 64De aceea poruncește ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii să‐l fure și să zică poporului: S‐a sculat dintre cei morți. Și rătăcirea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi. 65Și Pilat le‐a zis: Aveți o pază. Plecați, întăriți cum știți. 66Iar ei au plecat și au întărit
mormântul cu pază după ce au pecetluit piatra.