Sfătuirea împotriva lui Isus
261Și a fost așa: când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi: 2Știți
că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit. 3Atunci
mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa, 4și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare. 5Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
6Iar
12.3
pe când era Isus în Betania
în casa lui Simon leprosul, 7a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă. 8Iar când au văzut ucenicii
, s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta? 9Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor. 10Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine. 11Căci
pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe
mine nu mă aveți întotdeauna. 12Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea. 13Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.
Vânzarea lui Isus
14Atunci
unul din cei doisprezece, cel zis Iuda
Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis: 15Ce
voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți. 16Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.
Descoperirea vânzătorului
17Iar în
cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile? 18Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei. 19Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile. 20Iar când s‐a făcut seară
, s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. 21Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins. 22Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? 23Iar el a răspuns și a zis: Cel ce
a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins. 24Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum
26.22,231 Cor. 15.3
este scris despre el, dar vai
de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela. 25Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.
Cina cea de taină
26Și pe când
mâncau ei, Isus
a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta
este trupul meu. 27Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți
din el toți. 28Căci acesta
este sângele meu, al legământului celui nou
, care se varsă pentru
mulți spre iertarea păcatelor. 29Dar vă spun
că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până
în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.
Isus înștiințează pe ucenicii săi
30Și după ce
au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 31Atunci Isus le zice: Voi toți
veți
avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate
păstorul și oile turmei se vor împrăștia. 32Dar după ce voi fi sculat, voi
merge înainte de voi în Galileea. 33Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire. 34Isus i‐a zis: Adevărat
îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. 35Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.
Ghetsimani
36Atunci
Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga. 37Și a luat cu sine pe Petru și pe
cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze
și să se tulbure adânc. 38Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat
, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. 39Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat
zicând: Tatăl
meu, dacă este cu putință, treacă
de la mine paharul acesta; însă nu
6.38Fil. 2.8
cum voiesc eu, ci cum voiești tu. 40Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine? 41Vegheați
14.38Lc. 22.40,46Ef. 6.18
și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă. 42Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta. 43Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați. 44Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt. 45Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
47Și pe când
vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului. 48Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l. 49Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a
sărutat mult. 50Iar Isus i‐a zis: Prietene
55.13
, pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat. 51Și iată, unul
din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 52Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci
toți care iau sabie de sabie vor pieri. 53Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai
mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum vor fi împlinite scripturile, că
așa trebuie să fie? 55În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat. 56Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile
prorocilor. Atunci
toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57Iar cei ce
apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii. 58Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul. 59Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare. 60Și n‐au găsit, deși veniseră mulți
35.11Mc. 14.15Fapte. 6.13
martori mincinoși. În urmă au venit doi
, 61și au zis: Acesta a zis: Pot
dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc. 62Și marele preot s‐a sculat
și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 63Dar Isus
tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te
jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de
acum veți vedea pe Fiul omului șezând
la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65Atunci
19.1
marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula. 66Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat
de moarte. 67Atunci
53.3
l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au
bătut, 68zicând: Prorocește‐ne
, Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?
Tăgăduirea lui Petru
69Iar Petru
ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul. 70Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici. 71Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul. 72Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta. 73Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea
ta te dă pe față. 74Atunci a
început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. 75Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte
de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.