Isus este dus la Pilat
271Iar când s‐a făcut dimineață toți
23
1In. 18.28
mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au sfătuit împotriva Iui Isus ca să‐l omoare. 2Și după ce l‐au legat, l‐au dus și l‐au dat în mâinile lui Pilat dregătorul
.
Căința și moartea lui Iuda
3Atunci
Iuda, care îl dăduse prins, când a văzut că a fost osândit, i‐a părut rău și a adus înapoi cei treizeci de arginți la mai marii preoților și bătrâni, 4zicând: Am păcătuit dând sânge nevinovat. Iar ei au zis. Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. 5Și el a aruncat arginții în Templu, s‐a
depărtat și a plecat și s‐a spânzurat. 6Și mai marii preoților au luat arginții și au zis: Nu se cuvine să‐i aruncăm în cutia pentru daruri, deoarece sunt preț de sânge. 7Și s‐au sfătuit și au cumpărat din ei țarina olarului pentru înmormântarea străinilor. 8De aceea țarina
aceea a fost numită țarina sângelui, până în ziua de azi. 9Atunci s‐a împlinit ce fusese spus prin Ieremia prorocul care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l‐au
prețuit unii din copiii lui Israel; 10și i‐au dat pentru țarina olarului, după cum mi‐a poruncit Domnul.
Isus înaintea lui Pilat
11Iar Isus sta înaintea dregătorului. Și dregătorul l‐a
întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar Isus a zis: Tu zici
. 12Și când era învinuit de mai marii preoților și bătrâni, nimic
nu răspundea. 13Atunci Pilat îi zice: N‐auzi
câte mărturisesc ei împotriva ta? 14Și el nu i‐a răspuns la niciun singur cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult.
Întărirea hotărârii de moarte
15Iar la
sărbătoare dregătorul avea obiceiul să dea pentru gloată drumul la un închis pe care‐l voiau ei. 16Și aveau atunci pe un întemnițat vestit, zis Baraba. 17Pe când erau adunați ei deci împreună, Pilat le‐a zis: La care voiți să‐i dau drumul pentru voi? Lui Baraba, sau lui Isus care se zice Hristos? 18Căci știa că din pizmă îl dăduseră. 19Și pe când ședea el pe scaunul de judecător, nevastă‐sa a trimis la el zicând: N‐avea nimic a face cu acel drept, căci am sufierit multe azi în vis pentru el. 20Dar mai marii preoților
și bătrânii au îndemnat gloatele ca să ceară pe Baraba, iar pe Isus să‐l piardă. 21Și dregătorul a răspuns și le‐a zis: La care din cei doi voiți să‐i dau drumul pentru voi? Și ei au zis: Lui Baraba. 22Pilat le zice: Ce voi face deci cu Isus care se zice Hristos? Ei toți zic: Să fie răstignit. 23Și el a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau zicând: Să fie răstignit. 24Și când a văzut Pilat că nu folosește nimic, ci se face mai mare tulburare, a luat
apă, și‐a spălat mâinile înaintea gloatei zicând: Sunt nevinovat de sângele acestui drept: voi veți vedea. 25Și tot poporul a răspuns și a zis: Sângele
lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. 26Atunci a dat pentru ei drumul lui Baraba iar pe Isus l‐a biciuit
și l‐a dat ca să fie răstignit.
Batjocurile ostașilor
27Atunci ostașii
dregătorului au luat cu ei pe Isus în pretoriu și au adunat lângă el toată ceata ostașilor. 28Și l‐au dezbrăcat și i‐au
pus o manta stacojie. 29Și au
împletit o cunună de spini și au pus‐o pe capul lui și o trestie în dreapta lui și au îngenuncheat înaintea lui și l‐au luat în râs zicând: Bucură‐te, Împărate al iudeilor! 30Și au scuipat
pe el și au luat trestia și‐l băteau peste cap. 31Și după ce au râs de el, l‐au dezbrăcat de manta, l‐au îmbrăcat cu hainele lui și
l‐au dus ca să‐l răstignească.
Răstignirea
32Și pe
când ieșeau afară, au
găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l‐au silit ca să‐i ducă crucea. 33Și când
au venit la un loc zis Golgota, adică Locul căpățânii, 34i‐au
dat să bea vin amestecat cu fiere; și când a gustat n‐a vrut să bea. 35Și după ce
l‐au răstignit, au împărțit
între ei hainele lui, aruncând sorț. 36Și
au șezut jos și‐l păzeau acolo. 37Și
au pus deasupra capului său vina sa scrisă: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 38Atunci sunt răstigniți împreună
cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.
Batjocurile trecătorilor
39Și trecătorii
109.25Mc. 15.29Lc. 23.35
îl huleau clătinându‐și capetele 40și zicând: Tu
, cel ce dărâmi Templul și‐l zidești în trei zile, mântuiește‐te pe tine însuți. Dacă
ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară‐te de pe cruce. 41Asemenea și mai marii preoților îl luau în râs, cu cărturarii și bătrânii și ziceau: 42Pe alții a mântuit, pe sine nu se poate mântui. Este Împăratul lui Israel: să se pogoare acum de pe cruce și vom crede în el. 43S‐a
încrezut în Dumnezeu: să‐l scape acum dacă‐l voiește. Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. 44Aceeași
ocară îi aruncau și tâlharii care au fost răstigniți împreună cu el.
Întunericul
45Iar de la
al șaselea ceas s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la al nouălea ceas. 46Iar pe la al nouălea ceas Isus a
strigat cu glas mare zicând: Eli
, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? 47Și unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit, ziceau: Pe Ilie îl cheamă acesta. 48Și îndată unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l‐a umplut
de oțet și l‐a pus într‐o trestie și i‐a dat să bea. 49Iar ceilalți ziceau: Lasă să vedem dacă vine Ilie să‐l mântuiască. 50Și Isus
a strigat iarăși cu glas mare și și‐a dat duhul.
Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51Și iată perdeaua Templului
s‐a rupt în două de sus și până jos și pământul s‐a cutremurat și pietrele s‐au despicat, 52și mormintele s‐au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s‐au sculat. 53Și au ieșit din morminte după învierea lui și au intrat în sfânta cetate și s‐au arătat multora. 54Dar sutașul
și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele ce se făcuseră, s‐au temut foarte mult zicând: Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu. 55Și erau acolo privind de departe multe femei care
urmaseră pe Isus din Galileea slujindu‐i, 56între
care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57Iar
când s‐a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s‐a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să fie dat trupul. 59Și Iosif a luat trupul, l‐a înfășurat într‐o pânză curată de in, 60și l‐a
pus în mormântul său nou pe care‐l săpase în stâncă și a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61Și Maria Magdalena era acolo și cealaltă Marie, stând în fața mormântului.
Pecetluirea mormântului
62Iar a doua zi care este după Pregătire, mai marii preoților și fariseii s‐au adunat împreună la Pilat, 63zicând: Domnule, ne‐am adus aminte că amăgitorul acela, pe când era încă viu, a zis: După
trei zile mă scol. 64De aceea poruncește ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii să‐l fure și să zică poporului: S‐a sculat dintre cei morți. Și rătăcirea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi. 65Și Pilat le‐a zis: Aveți o pază. Plecați, întăriți cum știți. 66Iar ei au plecat și au întărit
mormântul cu pază după ce au pecetluit piatra.