Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Ispitirea lui Isus

41Atunci Isus

4.1
Mc. 1.12Lc. 4.1
a fost dus în pustie de Duhul
4.1
1 Reg. 18.12Ezec. 3.14
8.3
11.1,24
40.2
43.5Fapte. 8.39
, ca să fie ispitit de diavolul. 2Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. 3Și ispititorul s‐a apropiat și i‐a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. 4Dar el a răspuns și a zis: Este scris: Nu numai
4.4
Deut. 8.3
cu pâine va trăi omul ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. 5Atunci diavolul îl ia în sfânta cetate
4.5
Neem. 11.1,18Is. 48.2
52.1Ap. 11.2
și‐l pune pe aripa Templului 6și‐i zice: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‐te jos; căci este scris: Va porunci îngerilor săi
4.6
Ps. 91.11,12
pentru tine și ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să‐ți izbești piciorul de o piatră. 7Isus i‐a zis: Iarăși este scris: Să nu ispitești
4.7
Deut. 6.16
pe Domnul Dumnezeul tău. 8Iarăși diavolul îl ia într‐un munte foarte înalt și‐i arată toate împărățiile lumii și slava lor 9și‐i zice: Toate acestea ți le voi da ție, dacă vei cădea jos și te vei închina mie. 10Atunci Isus îi zice: Pleacă, Satano, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău
4.10
Deut. 6.13
10.20Ios. 24.141 Sam. 7.3
să te închini și numai lui să‐i slujești. 11Atunci diavolul îl lasă; și iată, îngeri
4.11
Evr. 1.14
s‐au apropiat și‐i slujeau.

Isus la Capernaum

12Și când a auzit

4.12
Mc. 1.14Lc. 3.20
4.14,31In. 4.43
că Ioan a fost dat prins, a plecat în Galileea. 13Și părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum, care este lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, 14ca să se împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul care zice: 15Țara
4.15
Is. 9.1,2
lui Zabulon și țara lui Neftali, pe calea mării, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, 16poporul
4.16
Is. 42.7Lc. 2.32
care ședea în întuneric a văzut o lumină mare și celor ce ședeau în ținutul și în umbra morții le‐a răsărit lumina. 17De atunci
4.17
Mc. 1.14,15
Isus a început să propovăduiască și să zică: Pocăiți‐vă
4.17
Cap. 3.2;
, căci s‐a apropiat Împărăția Cerurilor.

Isus cheamă patru ucenici

18Și pe când umbla pe lângă marea Galileei

4.18
Mc. 1.16‐18Lc. 5.2
, a văzut doi frați, pe Simon zis
4.18
In. 1.42
Petru și pe Andrei, fratele lui, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. 19Și le zice: Veniți
4.19
Lc. 5.10,11
după mine, și vă voi face pescari de oameni. 20Iar ei îndată
4.20
Mc. 10.28Lc. 18.28
au lăsat mrejile și l‐au urmat. 21Și mergând de acolo
4.21
Mc. 1.19‐20Lc. 5.10
înainte, a văzut pe alți doi frați, pe Iacov al lui Zebedei și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zebedei, tatăl lor, cârpindu‐și mrejile, și i‐a chemat. 22Iar ei îndată au lăsat corabia și pe tatăl lor și l‐au urmat.

Isus învață pe popor și tămăduiește pe bolnavi

23Și Isus străbătea toată Galileea, învățându‐i

4.23
Cap. 9.35.
în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia
4.23
Cap. 24.14.
împărăției și vindecând
4.23
Mc. 1.34
orice boală și orice neputință în popor. 24Și s‐a răspândit știrea despre el în toată Siria, și au adus la el pe toți care le era rău, cuprinși de felurite boli și chinuri și pe îndrăciți și lunatici și slăbănogi, și i‐a vindecat. 25Și l‐au urmat
4.25
Mc. 3.7
gloate multe din Galileea și Decapole și Ierusalim și Iudeea și de dincolo de Iordan.

5

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

51Și văzând gloatele, s‐a suit

5.1
Mc. 3.13
în munte, și după ce a șezut jos, ucenicii săi au venit la el. 2Și și‐a deschis gura și‐i învăța zicând: 3Fericiți
5.3
Lc. 6.20Ps. 51.17Prov. 16.19
29.23Is. 57.15
66.2
sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor. 4Fericiți
5.4
Is. 61.2,3Lc. 6.21In. 16.202 Cor. 1.7Ap. 21.4
sunt cei ce plâng, căci ei
5.4
Is. 61.2,3Lc. 6.21In. 16.202 Cor. 1.7Ap. 21.4
vor fi mângâiați. 5Fericiți
5.5
Ps. 37.11
sunt cei blânzi, căci
5.5
Rom. 4.13
ei vor moșteni pământul. 6Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, căci
5.6
Is. 55.1
65.13
ei vor fi săturați. 7Fericiți sunt cei milostivi, căci
5.7
Ps. 41.1Mc. 11.252 Tim. 1.16Evr. 6.10Iac. 2.13
ei vor fi miluiți. 8Fericiți
5.8
Ps. 15.2
24.4Evr. 12.14
sunt cei curați cu inima, căci
5.8
1 Cor. 13.121 In. 3.2,3
ei vor vedea pe Dumnezeu. 9Fericiți sunt făcătorii de pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu. 10Fericiți
5.10
2 Cor. 4.172 Tim. 2.121 Pet. 3.14
sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor. 11Fericiți
5.11
Lc. 6.12
sunteți când vă vor batjocori și vă vor prigoni și vor zice împotriva voastră orice rău
5.11
1 Pet. 4.14
, mințind, din pricina mea. 12Bucurați‐vă
5.12
Lc. 6.23Fapte. 5.41Rom. 5.3Iac. 1.21 Pet. 4.13
și veseliți‐vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa
5.12
2 Cron. 36.16Neem. 9.26Fapte. 7.521 Tes. 2.15
au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Sarea pământului. Lumina lumii

13Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea

5.13
Mc. 9.50Lc. 14.34,35
și‐a pierdut gustul, prin ce se va săra? De nimic nu mai este bună, decât să fie aruncată afară și să fie călcată în picioare de oameni. 14Voi
5.14
Prov. 4.18Fil. 2.15
sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui. 15Nici nu aprind
5.15
Mc. 4.21Lc. 8.16
11.33
ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă. 16Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei
5.16
1 Pet. 2.12
să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească
5.16
In. 15.81 Cor. 14.25
pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Împlinirea legii și prorocilor

17

5.17
Rom. 3.31
10.4Gal. 3.24
nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc. 18Căci adevărat vă spun, până
5.18
Lc. 16.17
va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate. 19Deci cine
5.19
Iac. 2.10
va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor. 20Căci vă spun că dacă nu va prisosi
5.20
Rom. 9.31
10.3
dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.

Despre ucidere

21Ați auzit că s‐a zis celor de demult: Să

5.21
Ex. 20.13Deut. 5.17
nu ucizi; iar cine
5.21
1 In. 3.15
va ucide va fi supus judecății. 22Dar eu vă spun că oricine care se mânie pe fratele său va fi supus judecății, iar cine va zice fratelui său: Raca! va
5.22
Iac. 2.20
fi supus sinedriului. Iar cine va zice: Nebunule! va fi supus la gheena focului. 23Deci dacă
5.23
Cap. 8.4;
ți‐ai aduce darul la altar și acolo ți‐ai aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă‐ți
5.24
Iov 42.81 Tim. 2.81 Pet. 3.7
darul acolo, înaintea altarului, și mergi întâi, împacă‐te cu fratele tău și apoi vino și adu‐ți darul. 25Învoiește‐te
5.25
Prov. 25.8Lc. 12.58,59
cu protivnicul tău repede, până
5.25
Ps. 32.6Is. 55.6
ești pe cale cu el, ca nu cumva protivnicul tău să te dea judecătorului și judecătorul să te dea slujitorului, și vei fi aruncat în temniță. 26Adevărat îți spun, nu vei ieși nicidecum de acolo până nu vei da cel din urmă bănuț.

Despre preacurvie și despărțire

27Ați auzit că s‐a zis: Să

5.27
Ex. 20.14Deut. 5.18
nu preacurvești. 28Dar eu vă spun că oricine care se uită
5.28
Iov 31.1Prov. 6.25Gen. 34.22 Sam. 11.2
la femeie ca s‐o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui. 29Dar dacă
5.29
Cap. 18.8, 9.
ochiul tău cel drept te face să te poticnești, scoate‐l
5.29
Cap. 19.12.
afară și aruncă‐l de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 30Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticnești, taie‐o și aruncă‐o de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale și nu tot trupul tău să se ducă în gheenă. 31S‐a zis: Cine
5.31
Deut. 24.11Ier. 3.1Mc. 10.2
își va lăsa nevasta, să‐i dea o carte de despărțire. 32Dar eu vă spun că oricine
5.32
Cap. 19.9.
care își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, o face să preacurvească, și cine va lua pe cea lăsată preacurvește.

Despre jurământ

33Iarăși ați auzit că

5.33
Cap. 23.16.
s‐a zis celor de demult: Să nu
5.33
Ex. 20.7Lev. 19.12Num. 30.2Deut. 5.11
juri strâmb, ci să
5.33
Deut. 23.23
împlinești Domnului jurămintele tale. 34Dar eu vă spun: Nu jurați
5.34
Cap. 23.16, 18, 22.
nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul
5.34
Is. 66.1
de domnie al lui Dumnezeu; 35nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea
5.35
Ps. 48.2
87.3
marelui Împărat. 36Nici pe capul tău nu jura, pentru că nu poți face un singur păr alb sau negru. 37Ci cuvântul
5.37
Col. 4.6Iac. 5.12
vostru să fie: Da, da; nu, nu; iar ce este peste acestea este de la cel rău.

Suferirea răului, iubirea vrăjmașilor

38Ați auzit că s‐a zis: Ochi

5.38
Ex. 21.24Lev. 24.20Deut. 19.21
pentru ochi și dinte pentru dinte. 39Dar eu vă spun
5.39
Prov. 20.22
24.29Lc. 9.29Rom. 12.17,191 Cor. 6.71 Tes. 5.151 Pet. 3.9
: Nu vă împotriviți celui rău, ci oricine
5.39
Is. 50.6Plâng. 3.30
te lovește peste falca ta cea dreaptă, întoarce‐i și pe cealaltă. 40Și celui ce voiește să se judece cu tine și să‐ți ia haina, lasă‐i și mantaua. 41Și oricine te va sili
5.41
Cap. 27.32.
să mergi o milă, du‐te cu el două. 42Celui ce cere de la tine dă‐i și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine nu
5.42
Deut. 15.8,10Lc. 6.30,35
te abate. 43Ați auzit că s‐a zis: Să
5.43
Lev. 19.18
iubești pe aproapele tău și să
5.43
Deut. 23.6Ps. 41.10
urăști pe vrăjmașul tău. 44Dar eu vă spun: Iubiți
5.44
Lc. 6.27,35Rom. 12.14,20
pe vrăjmașii voștri și rugați‐vă pentru cei ce vă prigonesc
5.44
Lc. 23.34Fapte. 7.601 Cor. 4.12,131 Pet. 2.23
3.9
, 45ca să fiți fii ai Tatălui vostru cel din ceruri; pentru că el face să răsară
5.45
Iov 25.3
soarele său peste cei răi și cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și cei nedrepți. 46Căci dacă iubiți
5.46
Lc. 6.32
pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată aveți? Nu fac oare și vameșii același lucru? 47Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult decât alții? Oare nu fac și cei dintre Neamuri același lucru? 48Voi, deci, fiți
5.48
Gen. 17.1Lev. 11.44
19.2Lc. 6.36Col. 1.28
4.12Iac. 1.41 Pet. 1.15,16
desăvârșiți, cum
5.48
Ef. 5.1
Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.

6

Despre milostenie și rugăciune

61Luați aminte să nu faceți dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel n‐aveți răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2Deci când faci

6.2
Rom. 12.8
milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun: își iau răsplata. 3Dar tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4ca milostenia ta să fie în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti
6.4
Lc. 14.14
. 5Și când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii; căci ei iubesc să se roage stând în sinagogi și în colțurile ulițelor ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, își iau răsplata. 6Dar tu, când te rogi, intră
6.6
2 Reg. 4.33
în cămara ta și, închizând ușa ta, roagă‐te Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti.

Tatăl nostru. Iertarea greșelilor

7Și când vă rugați, nu spuneți

6.7
Ecl. 5.2
întruna aceleași vorbe, ca cei dintre Neamuri; căci
6.7
1 Reg. 18.26,29
li se pare că în vorbirea lor multă vor fi ascultați. 8Deci nu vă asemănați lor, căci știe Tatăl vostru de ce aveți trebuință, mai înainte de a‐i cere voi. 9Deci voi așa rugați‐vă: Tatăl
6.9
Lc. 11.2
nostru care ești în ceruri, sfințească‐se numele tău; 10vie împărăția ta, facă‐se
6.10
Cap. 26.39, 42.
voia ta precum
6.10
Ps. 103.20,21
în cer, așa și pe pământ; 11pâinea noastră
6.11
Iov 28.19Prov. 30.8
cea de toate zilele dă‐ne‐o nouă astăzi; 12și ne
6.12
Cap. 18.21, etc.
iartă nouă datoriile noastre cum și noi am iertat datornicilor noștri; 13și
6.13
Cap. 26.41.
nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește
6.13
In. 17.15
de cel rău. Căci
6.13
1 Cron. 29.11
a ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin. 14Căci dacă
6.14
Mc. 11.25,26Ef. 4.32Col. 3.13
iertați oamenilor greșelile lor, vă va ierta și vouă Tatăl vostru cel ceresc. 15Dar dacă nu
6.15
Cap. 18.35.
iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.

Despre post

16Iar când postiți

6.16
Is. 58.5
, nu fiți ca fățarnicii, posomorâți; căci își schimonosesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, își iau răsplata. 17Dar tu, când postești, unge‐ți
6.17
Rut 3.3Dan. 10.3
capul și spală‐ți fața, 18ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns: și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Comorile și îngrijorările

19Nu vă adunați

6.19
Prov. 23.41 Tim. 6.17Evr. 13.5Iac. 5.1
comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură. 20Ci
6.20
Cap. 19.21.
adunați‐vă comori în cer, unde nici molia nici rugina nu strică și unde hoții nu sparg, nici nu fură. 21Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. 22Candela
6.22
Lc. 11.34,36
trupului este ochiul. Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Deci dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul! 24Nimeni
6.24
Lc. 16.13
nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau se va ține de unul și va disprețui pe celălalt. Nu
6.24
Gal. 1.101 Tim. 6.17Iac. 4.41 In. 2.15
puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. 25De aceea vă spun: Nu
6.25
Ps. 55.22Lc. 12.22,23Fil. 4.61 Pet. 5.7
vă îngrijorați pentru sufletul vostru, ce să mâncați sau ce să beți, nici pentru trupul vostru, cu ce să vă îmbrăcați. Oare sufletul nu este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? 26Uitați‐vă
6.26
Iov 38.41Ps. 147.9Lc. 12.24
bine la păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în grânare și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește; oare nu sunteți voi de mai mare preț decât ele? 27Și cine dintre voi, îngrijorându‐se, poate adăuga un singur cot la înălțimea sa? 28Și ce vă îngrijorați pentru îmbrăcăminte? Uitați‐vă cu băgare de seamă la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc nici nu torc. 29Totuși, vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, nu se îmbrăca așa ca unul din aceștia. 30Dar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care este astăzi și mâine se aruncă în cuptor, oare nu vă va îmbrăca el cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31Deci nu vă îngrijorați zicând: Ce să mâncăm, sau ce să bem sau cu ce să ne îmbrăcăm? 32Căci toate acestea Neamurile le caută; căci știe Tatăl vostru cel ceresc că aveți trebuință de toate acestea. 33Căutați
6.33
1 Reg. 3.13Ps. 37.25Mc. 10.30Lc. 12.31
, dar, mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. 34Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de sine; ajunge zilei răutatea ei.