Vindecarea unui slăbănog
91Și intrând în corabie, a trecut dincoace și
a venit în cetatea sa. 2Și
iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând
credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele. 3Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4Dar Isus, știind
6.8
9.47
11.17
gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă? 6Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta. 7Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui. 8Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Matei
9Și pe când trecea
Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat. 10Și a fost așa
; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui. 11Și când au văzut
Lc. 5.30
15.2
fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii
și păcătoșii? 12Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă
voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci
pe păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce
noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc? 15Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă
să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci
14.231 Cor. 7.5
vor posti. 16Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură. 17Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
18Pe când
le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi. 19Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui. 20Și
iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului. 21Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită. 22Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința
8.48
17.19
18.42
ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela. 23Și când
a venit Isus la casa mai marelui
și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă, 24a zis: Depărtați‐vă
: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el. 25Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat. 26Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi
27Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu
20.30,31Mc. 10.47,48Lc. 18.38,39
al lui David. 28Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne. 29Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră. 30Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți
12.16
17.9Lc. 5.14
, nimeni să nu știe. 31Dar
când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit
32Și pe
Lc. 11.14
când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit. 33Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel. 34Dar fariseii ziceau: El scoate
Mc. 3.22Lc. 11.15
afară pe draci prin mai marele dracilor.
Lui Isus îi este milă de gloate
35Și Isus străbătea
toate cetățile și satele, învățându‐i
în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune. 36Iar când
a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca
niște oi neavând păstor. 37Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul
în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38Rugați‐vă
, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.