Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Vindecarea unui lepros

81Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe. 2Și

8.2
Mc. 1.40
iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești. 3Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită. 4Și Isus îi zice: Vezi
8.4
Cap. 9.30.
să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit
8.4
Lev. 14.3,4,10Lc. 4.14
Moise, spre mărturie lor.

Vindecarea robului unui sutaș

5Și când

8.5
Lc. 7.1
a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l 6și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit. 7Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși. 8Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu
8.8
Lc. 15.19
sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi
8.8
Ps. 107.20
numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui. 9Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face. 10Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință. 11Dar vă spun că mulți
8.11
Gen. 12.3Is. 2.2,3
11.10Mal. 1.11Lc. 13.29Fapte. 10.15
11.18
14.27Rom. 15.9Ef. 3.6
vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, 12iar
8.12
Cap. 21.43.
fiii împărăției vor
8.12
Cap. 13.42, 50;
fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 13Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru și a mai multor bolnavi

14Și când a venit Isus

8.14
Mc. 1.29‐31Lc. 4.38,39
în casa lui Petru, a văzut pe soacra
8.14
1 Cor. 9.5
acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri. 15Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea. 16Și când s‐a făcut seară
8.16
Mc. 1.32Lc. 4.40,41
, i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi, 17ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El
8.17
Is. 53.41 Pet. 2.24
însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.

Cum să urmăm pe Isus

18Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo. 19Și

8.19
Lc. 9.57,58
unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 21Și un
8.21
Lc. 9.59,60
altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi
8.21
1 Reg. 19.20
voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. 22Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.

Potolirea furtunii

23Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat. 24Și

8.24
Mc. 4.37Lc. 8.23
iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea. 25Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim! 26Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat
8.26
Ps. 65.7
89.9
107.29
, a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare. 27Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?

Doi îndrăciți sunt tămăduiți

28Și când

8.28
Mc. 5.1Lc. 8.26
a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea. 29Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme? 30Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând. 31Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci. 32Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții. 34Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au
8.34
Deut. 5.251 Reg. 17.18Lc. 5.8Fapte. 16.39
rugat să treacă din hotarele lor.

9

Vindecarea unui slăbănog

91Și intrând în corabie, a trecut dincoace și

9.1
Cap. 4.13.
a venit în cetatea sa. 2Și
9.2
Mc. 2.3Lc. 5.18
iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând
9.2
Cap. 8.10.
credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele. 3Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4Dar Isus, știind
9.4
Ps. 139.2Mc. 12.15Lc. 5.22
6.8
9.47
11.17
gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă? 6Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta. 7Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui. 8Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei

9Și pe când trecea

9.9
Mc. 2.14Lc. 5.27
Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat. 10Și a fost așa
9.10
Mc. 2.15Lc. 5.29
; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui. 11Și când au văzut
9.11
Cap. 11.19.
fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii
9.11
Gal. 2.15
și păcătoșii? 12Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă
9.13
Osea 6.6Mica 6.6‐8
voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci
9.13
1 Tim. 1.15
pe păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce

9.14
Mc. 2.18Lc. 5.3318.12
noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc? 15Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă
9.15
In. 3.29
să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci
9.15
Fapte. 13.2,3
14.231 Cor. 7.5
vor posti. 16Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură. 17Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

18Pe când

9.18
Mc. 5.22Lc. 8.41
le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi. 19Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui. 20Și
9.20
Mc. 5.25Lc. 8.43
iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului. 21Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită. 22Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința
9.22
Lc. 7.50
8.48
17.19
18.42
ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela. 23Și când
9.23
Mc. 5.38Lc. 8.51
a venit Isus la casa mai marelui
9.23
2 Cron. 35.25
și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă, 24a zis: Depărtați‐vă
9.24
Fapte. 20.10
: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el. 25Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat. 26Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi

27Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu

9.27
Cap. 15.22;
al lui David. 28Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne. 29Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră. 30Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți
9.30
Cap. 8.4;
, nimeni să nu știe. 31Dar
9.31
Mc. 7.36
când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.

Vindecarea unui mut îndrăcit

32Și pe

9.32
Cap. 12.22.
când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit. 33Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel. 34Dar fariseii ziceau: El scoate
9.34
Cap. 12.24.
afară pe draci prin mai marele dracilor.

Lui Isus îi este milă de gloate

35Și Isus străbătea

9.35
Mc. 6.6Lc. 13.22
toate cetățile și satele, învățându‐i
9.35
Cap. 4.23.
în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune. 36Iar când
9.36
Mc. 6.34
a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca
9.36
Num. 27.171 Reg. 22.17Ezec. 34.5Zah. 10.2
niște oi neavând păstor. 37Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul
9.37
Lc. 10.2In. 4.35
în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38Rugați‐vă
9.38
2 Tes. 3.1
, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.

10

Trimiterea celor doisprezece apostoli

101Și a chemat

10.1
Mc. 3.13,14
6.7Lc. 6.13
9.1
la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis
10.2
In. 1.42
Petru, și Andrei, fratele lui, Iacov al lui Zebedei și Ioan, fratele lui, 3Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, numit Tadeu. 4Simon
10.4
Lc. 6.15Fapte. 1.13
Cananitul și Iuda Iscarioteanul
10.4
In. 13.26
, care l‐a și dat prins. 5Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicând
10.5
Cap. 4.15.
: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteni
10.5
2 Reg. 17.24In. 4.9,20
; 6ci
10.6
Cap. 15.24.
mergeți mai degrabă la oile
10.6
Is. 53.6Ier. 50.6,17Ezec. 34.5,6,161 Pet. 2.25
cele pierdute ale casei lui Israel. 7Iar
10.7
Lc. 9.2
când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărăția
10.7
Cap. 3.2;
cerurilor. 8Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; în
10.8
Fapte. 8.18,20
dar ați luat, în dar dați. 9Nu
10.9
1 Sam. 9.7Mc. 6.8Lc. 9.3
10.4
22.35
câștigați aur, nici argint, nici aramă
10.9
Mc. 6.8
la cingătorile voastre, 10nici traistă pentru cale, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; căci
10.10
Lc. 10.71 Cor. 9.71 Tim. 5.18
vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11Și în
10.11
Lc. 10.8
orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în el și rămâneți acolo până când veți ieși. 12Iar când intrați în casă, urați‐i de bine. 13Și
10.13
Lc. 10.5
dacă este casa vrednică, pacea voastră să vie peste ea
10.13
Ps. 35.13
; iar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Și
10.14
Mc. 6.11Lc. 9.5
10.10,11
cine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieșiți din casa sau din cetatea aceea, scuturați
10.14
Neem. 5.13Fapte. 13.51
18.6
praful de pe picioarele voastre. 15Adevărat vă spun, mai
10.15
Cap. 11.22, 24.
ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia.

Primirea apostolilor de lume

16Iată

10.16
Lc. 10.3
, eu vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar
10.16
Rom. 16.19Ef. 5.15
înțelepți ca șerpii și fără răutate
10.16
1 Cor. 14.20Fil. 2.15
ca porumbeii. 17Dar feriți‐vă de oameni; căci vă
10.17
Cap. 24.9.
vor da în sinedrii și vă
10.17
Fapte. 5.40
vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți
10.18
Fapte. 12.1
24.10
25.7,232 Tim. 4.16
fi duși înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie lor și Neamurilor. 19Iar
10.19
Mc. 13.11‐13Lc. 12.11
21.14,15
când vă vor da, nu vă îngrijorați cum sau ce să vorbiți, căci vi
10.19
Ex. 4.12Ier. 1.7
se va da în acel ceas ce să vorbiți. 20Căci
10.20
2 Sam. 23.2Fapte. 4.8
6.102 Tim. 4.17
nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel ce vorbește în voi. 21Și frate
10.21
Mica 7.6Lc. 21.16
va da pe frate la moarte și tatăl pe copilul său: și copiii se vor scula împotriva părinților și‐i vor omorî. 22Și veți
10.22
Lc. 21.17
fi urâți de toți pentru numele meu; dar
10.22
Dan. 12.12,13Mc. 13.13
cine rabdă până în sfârșit, acela va fi mântuit. 23Și când
10.23
Cap. 2.13;
vă prigonesc în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; căci adevărat vă spun, nu veți sfârși cetățile lui Israel până
10.23
Cap. 16.28.
va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu
10.24
Lc. 6.40In. 13.16
15.20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Destul este ucenicului să fie ca învățătorul său, și robului să fie ca domnul său. Dacă pe
10.25
Cap. 12.24.
domnul casei l‐au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe casnicii lui. 26Deci nu vă temeți de ei, căci
10.26
Mc. 4.22Lc. 8.17
12.2,8
nimic nu este acoperit care nu va fi descoperit și ascuns care nu va fi cunoscut. 27Ce vă zic eu la întuneric, spuneți la lumină și ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 28Și nu
10.28
Is. 8.12,13Lc. 12.41 Pet. 3.14
vă temeți de cei ce ucid trupul dar sufletul nu‐l pot ucide: ci temeți‐vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă. 29Oare nu se vând două vrăbii pentru un ban? Și niciuna din ele nu va cădea pe pământ fără Tatăl vostru. 30Chiar
10.30
1 Sam. 14.452 Sam. 14.11Lc. 21.18Fapte. 27.34
și perii capului vostru, toți sunt numărați. 31Deci nu vă temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 32Deci
10.32
Lc. 12.8Rom. 10.9,10
oricine care va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și
10.32
Ap. 3.5
eu pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 33Dar
10.33
Mc. 8.38Lc. 9.262 Tim. 2.12
oricine mă va tăgădui pe mine înaintea oamenilor, îl voi tăgădui și eu pe el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 34Nu
10.34
Lc. 12.49,51‐53
socotiți că am venit să arunc pace pe pământ; n‐am venit să arunc pace, ci sabie. 35Căci am venit să învrăjbesc pe om cu
10.35
Mica 7.6
tatăl său și pe fiică cu mamă‐sa și pe noră cu soacra ei. 36Și vrăjmași
10.36
Ps. 41.9
55.13Mica 7.6In. 13.18
ai omului sunt casnicii lui. 37Cine
10.37
Lc. 14.26
iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine. 38Și oricine
10.38
Cap. 16.24.
nu‐și ia crucea sa și nu mă urmează, nu este vrednic de mine. 39Cine
10.39
Cap. 16.25.
își află viața, o va pierde și cine își pierde viața pentru mine, o va afla.

Primirea ucenicilor

40Cine

10.40
Cap. 18.5.
vă primește pe voi, pe mine mă primește și cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 41Cine
10.41
1 Reg. 17.10
18.42 Reg. 4.8
primește un proroc în nume de proroc, va lua răsplată de proroc și cine primește pe un drept în nume de drept, va lua răsplata unui drept. 42Și
10.42
Cap. 18.5, 6;
cine va adăpa pe unul din acești mici numai cu un pahar de apă rece în nume de ucenic, adevărat vă spun, nu‐și va pierde răsplata nicidecum.