Vindecarea unui lepros
81Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe. 2Și
iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești. 3Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită. 4Și Isus îi zice: Vezi
să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit
Moise, spre mărturie lor.
Vindecarea robului unui sutaș
5Și când
a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l 6și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit. 7Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși. 8Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu
sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi
numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui. 9Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face. 10Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință. 11Dar vă spun că mulți
11.10Mal. 1.11Lc. 13.29Fapte. 10.15
11.18
14.27Rom. 15.9Ef. 3.6
vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, 12iar
fiii împărăției vor
fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 13Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și a mai multor bolnavi
14Și când a venit Isus
în casa lui Petru, a văzut pe soacra
acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri. 15Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea. 16Și când s‐a făcut seară
, i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi, 17ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El
însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.
Cum să urmăm pe Isus
18Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo. 19Și
unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 21Și un
altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi
voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. 22Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.
Potolirea furtunii
23Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat. 24Și
iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea. 25Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim! 26Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat
89.9
107.29
, a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare. 27Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28Și când
a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea. 29Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme? 30Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând. 31Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci. 32Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții. 34Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au
rugat să treacă din hotarele lor.
Vindecarea unui slăbănog
91Și intrând în corabie, a trecut dincoace și
a venit în cetatea sa. 2Și
iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând
credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele. 3Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4Dar Isus, știind
6.8
9.47
11.17
gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă? 6Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta. 7Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui. 8Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Matei
9Și pe când trecea
Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat. 10Și a fost așa
; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui. 11Și când au văzut
fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii
și păcătoșii? 12Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă
voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci
pe păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce
noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc? 15Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă
să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci
14.231 Cor. 7.5
vor posti. 16Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură. 17Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
18Pe când
le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi. 19Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui. 20Și
iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului. 21Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită. 22Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința
8.48
17.19
18.42
ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela. 23Și când
a venit Isus la casa mai marelui
și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă, 24a zis: Depărtați‐vă
: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el. 25Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat. 26Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi
27Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu
al lui David. 28Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne. 29Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră. 30Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți
, nimeni să nu știe. 31Dar
când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit
32Și pe
când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit. 33Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel. 34Dar fariseii ziceau: El scoate
afară pe draci prin mai marele dracilor.
Lui Isus îi este milă de gloate
35Și Isus străbătea
toate cetățile și satele, învățându‐i
în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune. 36Iar când
a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca
niște oi neavând păstor. 37Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul
în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38Rugați‐vă
, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.
Trimiterea celor doisprezece apostoli
101Și a chemat
6.7Lc. 6.13
9.1
la sine pe cei doisprezece ucenici ai săi și le‐a dat putere peste duhurile necurate ca să le scoată afară și să tămăduiască orice boală și orice slăbiciune. 2Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, zis
Petru, și Andrei, fratele lui, Iacov al lui Zebedei și Ioan, fratele lui, 3Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, numit Tadeu. 4Simon
Cananitul și Iuda Iscarioteanul
, care l‐a și dat prins. 5Isus a trimis pe acești doisprezece și le‐a poruncit, zicând
: Nu mergeți pe calea Neamurilor și nu intrați în nicio cetate de samariteni
; 6ci
mergeți mai degrabă la oile
cele pierdute ale casei lui Israel. 7Iar
când mergeți, propovăduiți, zicând: S‐a apropiat împărăția
cerurilor. 8Tămăduiți pe cei neputincioși, sculați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți‐i afară pe draci; în
dar ați luat, în dar dați. 9Nu
10.4
22.35
câștigați aur, nici argint, nici aramă
la cingătorile voastre, 10nici traistă pentru cale, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; căci
vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11Și în
orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este vrednic în el și rămâneți acolo până când veți ieși. 12Iar când intrați în casă, urați‐i de bine. 13Și
dacă este casa vrednică, pacea voastră să vie peste ea
; iar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Și
10.10,11
cine nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când ieșiți din casa sau din cetatea aceea, scuturați
18.6
praful de pe picioarele voastre. 15Adevărat vă spun, mai
ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia.
Primirea apostolilor de lume
16Iată
, eu vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar
înțelepți ca șerpii și fără răutate
ca porumbeii. 17Dar feriți‐vă de oameni; căci vă
vor da în sinedrii și vă
vor biciui în sinagogile lor. 18Și veți
24.10
25.7,232 Tim. 4.16
fi duși înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie lor și Neamurilor. 19Iar
21.14,15
când vă vor da, nu vă îngrijorați cum sau ce să vorbiți, căci vi
se va da în acel ceas ce să vorbiți. 20Căci
6.102 Tim. 4.17
nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel ce vorbește în voi. 21Și frate
va da pe frate la moarte și tatăl pe copilul său: și copiii se vor scula împotriva părinților și‐i vor omorî. 22Și veți
fi urâți de toți pentru numele meu; dar
cine rabdă până în sfârșit, acela va fi mântuit. 23Și când
vă prigonesc în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; căci adevărat vă spun, nu veți sfârși cetățile lui Israel până
va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu
15.20
este mai presus de învățătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Destul este ucenicului să fie ca învățătorul său, și robului să fie ca domnul său. Dacă pe
domnul casei l‐au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe casnicii lui. 26Deci nu vă temeți de ei, căci
12.2,8
nimic nu este acoperit care nu va fi descoperit și ascuns care nu va fi cunoscut. 27Ce vă zic eu la întuneric, spuneți la lumină și ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. 28Și nu
vă temeți de cei ce ucid trupul dar sufletul nu‐l pot ucide: ci temeți‐vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă. 29Oare nu se vând două vrăbii pentru un ban? Și niciuna din ele nu va cădea pe pământ fără Tatăl vostru. 30Chiar
și perii capului vostru, toți sunt numărați. 31Deci nu vă temeți, voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 32Deci
oricine care va mărturisi pentru mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și
eu pentru el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 33Dar
oricine mă va tăgădui pe mine înaintea oamenilor, îl voi tăgădui și eu pe el înaintea Tatălui meu care este în ceruri. 34Nu
socotiți că am venit să arunc pace pe pământ; n‐am venit să arunc pace, ci sabie. 35Căci am venit să învrăjbesc pe om cu
tatăl său și pe fiică cu mamă‐sa și pe noră cu soacra ei. 36Și vrăjmași
55.13Mica 7.6In. 13.18
ai omului sunt casnicii lui. 37Cine
iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine. 38Și oricine
nu‐și ia crucea sa și nu mă urmează, nu este vrednic de mine. 39Cine
își află viața, o va pierde și cine își pierde viața pentru mine, o va afla.
Primirea ucenicilor
40Cine
vă primește pe voi, pe mine mă primește și cine mă primește pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine. 41Cine
18.42 Reg. 4.8
primește un proroc în nume de proroc, va lua răsplată de proroc și cine primește pe un drept în nume de drept, va lua răsplata unui drept. 42Și
cine va adăpa pe unul din acești mici numai cu un pahar de apă rece în nume de ucenic, adevărat vă spun, nu‐și va pierde răsplata nicidecum.
