Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
10

Desfacerea căsătoriei

101Și sculându‐se

10.1
Mat. 19.1In. 10.40
11.7
de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța. 2Și fariseii s‐au
10.2
Mat. 13.3
apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta? 3Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise? 4Iar ei au zis: Moise
10.4
Deut. 24.1Mat. 5.31
19.7
a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase. 5Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă, 6dar de la începutul zidirii i‐a
10.6
Gen. 1.27
5.2
făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7De aceea
10.7
Gen. 2.241 Cor. 6.16Ef. 5.31
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa. 8Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 10Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta. 11Și el le zice: Oricine
10.11
Mat. 5.32
19.9Lc. 16.18Rom. 7.31 Cor. 7.10,11
își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea. 12Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.

Copilașii

13Și

10.13
Mat. 19.13Lc. 18.15
aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau. 14Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora
10.14
1 Cor. 14.201 Pet. 2.2
ca aceștia. 15Adevărat vă spun, oricine
10.15
Mat. 18.3
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea. 16Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17Și

10.17
Mat. 19.16Lc. 18.18
pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu. 19Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi
10.19
Ex. 20Rom. 13.9
, nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea. 21Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară
10.21
Mat. 6.19,20
19.21Lc. 12.33
16.9
în cer: și vino urmează‐mă. 22Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe. 23Și Isus s‐a uitat
10.23
Mat. 19.23Lc. 18.24
împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 24Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce
10.24
Iov 31.24Ps. 52.7
62.101 Tim. 6.17
se încred în avuții! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 26Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit? 27Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la
10.27
Ier. 32.17Mat. 19.26Lc. 1.37
Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.

Moștenirea vieții veșnice

28Și Petru

10.28
Mat. 19.27Lc. 18.28
a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat. 29Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie, 30care
10.30
Lc. 18.30
nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică. 31Dar mulți
10.31
Mat. 19.30
20.16Lc. 13.30
dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.

Isus vestește moartea și învierea sa

32Și

10.32
Mat. 20.17Lc. 18.31
erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat
10.32
Cap. 8.31;
la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple, 33zicând: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor 34și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.

Cererea fiilor lui Zebedei

35Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin

10.35
Mat. 20.20
la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere. 36Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac? 37Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta. 38Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu? 39Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați. 40Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit. 41Și când au auzit
10.41
Mat. 20.24
cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan. 42Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți
10.42
Lc. 22.25
că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor. 43Dar
10.43
Mat. 20.26,28Lc. 9.48
între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor. 45Căci în adevăr Fiul
10.45
In. 13.14Fil. 2.7
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și
10.45
Mat. 20.281 Tim. 2.6Tit 2.14
să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.

Orbul Bartimeu

46Și ei

10.46
Mat. 20.29Lc. 18.35
vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale. 47Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine. 48Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 49Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă. 50Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus. 51Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea. 52Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința
10.52
Mat. 9.22
ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.