Desfacerea căsătoriei
101Și sculându‐se
11.7
de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța. 2Și fariseii s‐au
apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta? 3Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise? 4Iar ei au zis: Moise
19.7
a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase. 5Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă, 6dar de la începutul zidirii i‐a
5.2
făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa. 8Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 10Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta. 11Și el le zice: Oricine
19.9Lc. 16.18Rom. 7.31 Cor. 7.10,11
își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea. 12Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.
Copilașii
13Și
aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau. 14Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora
ca aceștia. 15Adevărat vă spun, oricine
nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea. 16Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.
Tânărul bogat
17Și
pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu. 19Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi
, nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea. 21Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară
19.21Lc. 12.33
16.9
în cer: și vino urmează‐mă. 22Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe. 23Și Isus s‐a uitat
împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 24Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce
62.101 Tim. 6.17
se încred în avuții! 25Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 26Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit? 27Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la
Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.
Moștenirea vieții veșnice
28Și Petru
a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat. 29Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie, 30care
nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică. 31Dar mulți
20.16Lc. 13.30
dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.
Isus vestește moartea și învierea sa
32Și
erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat
la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple, 33zicând: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor 34și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.
Cererea fiilor lui Zebedei
35Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin
la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere. 36Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac? 37Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta. 38Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu? 39Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați. 40Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit. 41Și când au auzit
cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan. 42Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți
că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor. 43Dar
între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor. 45Căci în adevăr Fiul
omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și
să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.
Orbul Bartimeu
46Și ei
vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale. 47Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine. 48Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 49Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă. 50Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus. 51Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea. 52Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința
ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.
Intrarea în Ierusalim
111Și când se apropie
ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8Și mulți
și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana
. Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana
în cele preaînalte. 11Și
a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12Și a
doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13Și văzând
de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15Și vin
la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa
mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi
ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18Și mai marii preoților și cărturarii au
auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată
gloata era uimită de învățătura lui. 19Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
Puterea credinței
20Și pe când treceau ei dimineața
, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23Adevărat
21.21Lc. 17.6
vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24De aceea vă spun, tot ce
15.7
16.24Iac. 1.5,6
veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte
greșelile voastre. 26Iar dacă
nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
Puterea lui Isus
27Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și
pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți
14.5
țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
Pilda vierilor
121Și a
început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară. 2Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei. 3Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 4Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit. 5Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i. 6Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu. 7Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie. 9Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții. 10Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra
pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi. 11Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri? 12Și
căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13Și
trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt. 14Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu? 15Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd. 16Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului. 17Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.
Despre înviere
18Și vin la el saducheii
, care
zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând: 19Învățătorule, Moise
ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său. 20Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță. 21Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa. 22Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia. 23La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 24Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt
ca îngerii în ceruri. 26Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 27El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.
Cea mai mare poruncă
28Și unul
dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 29Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă
Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. 30Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi. 31A doua este aceasta: Iubește
pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. 32Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că
46.9
este unul singur și nu este altul afară de el. 33Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este
mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și
nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.
Al cui fiu este Hristosul?
35Și răspunzând Isus, zicea pe când
învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David? 36Însuși David îi zice prin
Duhul Sfânt: Domnul a zis
Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale. 37Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.
Mustrarea cărturarilor
38Și în învățătura sa
zicea: Feriți‐vă
de cărturarii care doresc
să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe 39și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe: 40care mănâncă
cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.
Văduva săracă
41Și
ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în
cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. 42Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant. 43Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta
, care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri. 44Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot
ce avea, tot din ce trăiește.
