Intrarea în Ierusalim
111Și când se apropie
ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8Și mulți
și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana
. Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana
în cele preaînalte. 11Și
a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12Și a
doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13Și văzând
de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15Și vin
la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa
mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi
ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18Și mai marii preoților și cărturarii au
auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată
gloata era uimită de învățătura lui. 19Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
Puterea credinței
20Și pe când treceau ei dimineața
, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23Adevărat
21.21Lc. 17.6
vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24De aceea vă spun, tot ce
15.7
16.24Iac. 1.5,6
veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte
greșelile voastre. 26Iar dacă
nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
Puterea lui Isus
27Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și
pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți
14.5
țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.