Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Intrarea în Ierusalim

111Și când se apropie

11.1
Mat. 21.1Lc. 19.29In. 12.14
ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8Și mulți
11.8
Mat. 21.8
și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana
11.9
Ps. 118.29
. Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana
11.10
Ps. 148.1
în cele preaînalte. 11Și
11.11
Mat. 21.12
a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat

12Și a

11.12
Mat. 21.18
doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13Și văzând
11.13
Mat. 21.19
de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15Și vin
11.15
Mat. 21.12Lc. 19.45In. 2.14
la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa
11.17
Is. 56.7
mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi
11.17
Ier. 7.11
ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18Și mai marii preoților și cărturarii au
11.18
Mat. 21.45,46Lc. 19.47
auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată
11.18
Mat. 7.28Lc. 4.32
gloata era uimită de învățătura lui. 19Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.

Puterea credinței

20Și pe când treceau ei dimineața

11.20
Mat. 21.19
, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23Adevărat
11.23
Mat. 17.20
21.21Lc. 17.6
vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24De aceea vă spun, tot ce
11.24
Mat. 7.7Lc. 11.9In. 14.13
15.7
16.24Iac. 1.5,6
veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte
11.25
Mat. 6.14Col. 3.13
greșelile voastre. 26Iar dacă
11.26
Mat. 18.35
nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.

Puterea lui Isus

27Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și

11.27
Mat. 21.23Lc. 20.1
pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți
11.32
Mat. 3.5
14.5
țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

12

Pilda vierilor

121Și a

12.1
Mat. 21.33Lc. 20.9
început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară. 2Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei. 3Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 4Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit. 5Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i. 6Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu. 7Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie. 9Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții. 10Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra
12.10
Ps. 118.22
pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi. 11Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri? 12Și
12.12
Mat. 21.45,46In. 7.25,30,44
căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.

Birul Cezarului

13Și

12.13
Mat. 22.15Lc. 20.20
trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt. 14Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu? 15Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd. 16Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului. 17Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.

Despre înviere

18Și vin la el saducheii

12.18
Mat. 22.23Lc. 20.27
, care
12.18
Fapte. 23.8
zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând: 19Învățătorule, Moise
12.19
Deut. 25.5
ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său. 20Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță. 21Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa. 22Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia. 23La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 24Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt
12.25
1 Cor. 15.42,49,52
ca îngerii în ceruri. 26Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu
12.26
Ex. 3.6
sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 27El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.

Cea mai mare poruncă

28Și unul

12.28
Mat. 22.35
dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 29Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă
12.29
Deut. 6.4Lc. 10.27
Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. 30Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi. 31A doua este aceasta: Iubește
12.31
Lev. 19.18Mat. 22.39Rom. 13.9Gal. 5.14Iac. 2.8
pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. 32Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că
12.32
Deut. 4.39Is. 45.6,14
46.9
este unul singur și nu este altul afară de el. 33Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este
12.33
1 Sam. 15.22Osea 6.6Mica 6.6,7,8
mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și
12.34
Mat. 22.46
nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.

Al cui fiu este Hristosul?

35Și răspunzând Isus, zicea pe când

12.35
Mat. 22.41Lc. 20.41
învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David? 36Însuși David îi zice prin
12.36
2 Sam. 23.2
Duhul Sfânt: Domnul a zis
12.36
Ps. 110.1
Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale. 37Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.

Mustrarea cărturarilor

38Și în învățătura sa

12.38
Cap. 4.2.
zicea: Feriți‐vă
12.38
Mat. 23.1Lc. 20.46
de cărturarii care doresc
12.38
Lc. 11.43
să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe 39și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe: 40care mănâncă
12.40
Mat. 23.14
cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.

Văduva săracă

41Și

12.41
Lc. 21.1
ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în
12.41
2 Reg. 12.9
cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. 42Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant. 43Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta
12.43
2 Cor. 8.12
, care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri. 44Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot
12.44
Deut. 24.61 In. 3.17
ce avea, tot din ce trăiește.

13

Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului

131Și pe când pleca

13.1
Mat. 24.1Lc. 21.2
el din Templu, unul din ucenicii săi îi zice: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri! 2Și Isus i‐a zis: Vezi aceste zidiri mari? Nu
13.2
Lc. 19.44
va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie desfăcută. 3Și pe când ședea pe muntele Măslinilor în fața Templului, Petru și Iacov și Ioan și Andrei îl întrebau la o parte: 4Spune‐ne
13.4
Mat. 24.3Lc. 21.7
când vor fi acestea și care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? 5Iar Isus a început să le zică: Luați seama
13.5
Ier. 29.8Ef. 5.61 Tes. 2.3
să nu vă amăgească cineva. 6Mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt! și vor amăgi pe mulți. 7Iar când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, nu vă înspăimântați; căci aceste lucruri trebuie să fie; dar nu este încă sfârșitul. 8Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție; vor fi cutremure de pământ pe alocuri; va fi foamete; acestea
13.8
Mat. 24.8
vor fi începutul durerilor. 9Dar voi luați seama
13.9
Mat. 10.17,18
24.9Ap. 2.10
la voi înșivă: căci vă vor da în sinedrii și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie pentru ei. 10Și trebuie propovăduită întâi
13.10
Mat. 24.14
Evanghelia la toate Neamurile. 11Și când
13.11
Mat. 10.19Lc. 12.11
21.14
vă duc la judecată cei ce vă dau, nu vă îngrijorați mai dinainte ce să vorbiți, ci vorbiți ce vă va fi dat în acel ceas, căci nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci
13.11
Fapte. 2.4
4.8,31
Duhul Sfânt. 12Și frate va
13.12
Mica 7.6Mat. 10.21
24.10Lc. 21.16
da pe frate la moarte și tată pe copilul său; și copiii se vor scula asupra părinților și‐i vor omorî. 13Și veți
13.13
Mat. 24.9Lc. 21.17
fi urâți de toți pentru numele meu, dar cel ce
13.13
Dan. 12.12Mat. 10.22
24.13Ap. 2.10
rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.

Îndemn la veghere

14Dar când

13.14
Mat. 24.15
veți vedea urâciunea pustiirii stând
13.14
Dan. 9.27
unde nu trebuie (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce
13.14
Lc. 21.21
sunt în Iudeea să fugă la munți. 15Iar cel ce este pe casă să nu se pogoare, nici să nu intre ca să ia ceva din casa lui. 16Și cel ce este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 17Dar vai
13.17
Lc. 21.23
23.29
de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în zilele acelea! 18Și rugați‐vă ca să nu fie iarna. 19Căci
13.19
Dan. 9.26
12.1Ioel 2.2Mat. 24.21
zilele acelea vor fi necaz, așa cum n‐a fost asemenea de la începutul zidirii pe care a zidit‐o Dumnezeu, până acum, și nici nu va mai fi. 20Și dacă n‐ar fi scurtat Domnul zilele, n‐ar scăpa nici o carne, dar pentru cei aleși, pe care i‐a ales, a scurtat zilele. 21Și atunci
13.21
Mat. 24.23Lc. 17.23
21.8
dacă vă zice cineva: Iată, aici este Hristosul! Iată colo! nu credeți. 22Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, dacă este cu putință, pe cei aleși. 23Dar voi luați seama
13.23
2 Pet. 3.17
; iată, v‐am spus toate dinainte. 24Ci în
13.24
Dan. 7.10Țef. 1.15Mat. 24.29Lc. 21.25
zilele acelea, după necazul acela, soarele va fi întunecaț și luna nu‐și va da lucirea. 25Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. 26Și atunci
13.26
Dan. 7.13,14Mat. 16.27
24.30Fapte. 1.111 Tes. 4.162 Tes. 1.7,10Ap. 1.7
vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu putere multă și slavă. 27Și atunci va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la cea mai îndepărtată margine a pământului până la cea mai îndepărtată margine a cerului. 28Iar de la smochin învățați
13.28
Mat. 24.32Lc. 21.29
pilda lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. 29Astfel și voi, când veti vedea făcându‐se acestea, cunoașteți că el este aproape, la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece neamul aceșta, până când vor fi toate acestea. 31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele
13.31
Is. 40.8
mele nu vor trece. 32Iar despre ziua aceea sau ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii în cer, nici Fiul, afară de Tatăl. 33Luați seama
13.33
Mat. 24.42
25.13Lc. 12.40
21.34Rom. 13.111 Tes. 5.6
, privegheați și rugați‐vă; căci nu știți când este vremea nimerită. 34Este
13.34
Mat. 24.45
25.14
ca un om care se duce din țară, își lasă casa și dă robilor săi putere, fiecăruia lucrul lui; și a poruncit portarului să vegheze. 35Deci vegheați
13.35
Mat. 24.42,44
, căci nu știți când vine domnul casei, sau seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau dimineața; 36ca nu cumva venind pe neașteptate, să vă afle dormind. 37Iar ce zic vouă, zic tuturor: Vegheați.